Obligație de a face. Decizia 355/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 355/2009
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 94/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru recurentele reclamante, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Întrucât d-nul judecător, unul din titularii completului C2 recurs, și-a încetat activitatea prin pensionare, completul de judecată fost constituit prin includerea judecătorului aflat în lista de permanență, în persoana doamnei judecător -.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este netimbrat, și s-au depus note scrise din partea intimatului pârât și intimatului pârât, cel din urmă anexând certificat de handicap. Ambii intimați pârâți solicită judecarea în lipsă.
Mandatarul recurentelor reclamante depune în fața instanței taxa judiciară de timbru de 10 lei, timbru judiciar de 0,15 lei, chitanță onorar de avocat și bon carburant auto.
Partea prezentă arată că nu mai are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatarul recurentelor reclamante solicită admiterea recursului, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare în apel pentru ca instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel și să administreze de noi probe. În subsidiar, admiterea recursului, reținerea cauzei și în rejudecare admiterea în tot a cererii de chemare în judecată. Cu cheltuieli de judecată.
Consideră hotărârea instanței de apel eronată, fiind denaturată cererea de chemare în judecată. Prin solicitarea de a se constata existența că terenul în litigiu este drum public și obligarea pârâților să le permită accesul pe acesta, reclamantele au promovat o acțiune în constare, nu în realizare. Mai
-//-
arată că acel drum, vicinal nu comunal, deservește mai multe proprietăți, iar prin adresa Primăriei comunei se arată doar că acel drum nu aparține autorității administrative.
Cu privire la daunele cominatorii, arată că lasă la aprecierea instanței cuantumul acestora, întrucât urmează a fi plătite către stat.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1037 din data de 18 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Brada fost respinsă acțiunea civilă înaintată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect obligație de face.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prev. de art. 285 alin. 1.pr.civ. au formulat apel reclamanții, și, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe.
Prin decizia civilă nr. 94/A/2009 Tribunalul Hunedoaraa respins apelul formulat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 1073/2008.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Hunedoaraa reținut că din raportul de expertiză întocmit în cauza care a făcut obiectul dosarului nr. 199/2003 (nr. unic: -) pe rolul Judecătoriei Brad, cauză soluționată prin sentința civilă nr. 62 din data de 20 ianuarie 2006 pronunțată de Judecătoria Brad, irevocabilă prin decizia civilă nr. 799/R din data de 16 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, rezultă că suprafața de teren delimitată prin punctele 67, 66, 65, 64/1, 63, 26, 25, 61, 62, 67, asupra căruia au solicitat constituirea unui drept de servitute reclamanții din acea cauză și cu privire la care aceiași reclamanți solicită în cauza de față să se constate că este drum public, este ocupat de către pârâții și, că accesul de la calea publică la imobilul proprietatea reclamanților (cu privire la care s-a pronunțat hotărârea care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare) s-a făcut inițial pe terenul de lângă casa reclamanților, teren proprietatea socrilor reclamantei și terenul pe care se află amplasată casa cumnatei acestora, dar în prezent aceasta interzice accesul reclamantei pe această cale, iar cea mai economică cale de acces este pe terenul care face obiectul litigiului, teren care este ocupat de către pârâții și.
Conform situației cadastrale, terenul reprezintă drum de acces interior și nu este înscris în niciun titlu de proprietate (raport de expertiză
-//-
topografică - filele 109 - 119; sentința civilă nr. 62/2003 - filele 248 - 249 - în dosarul nr. 199/2003 al Judecătoriei Brad, atașat și decizia civilă nr. 799/R/2006 a Tribunalului Hunedoara - filele 42 - 43 în Dosar nr. -, atașat).
Potrivit HG1.352/2001 privind atestarea domeniului public al județului H precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul H (filele 82 - 90 în dosarul nr-) terenul cu privire la care se solicită a se constată că este drum public nu face parte din domeniul public al județului H, iar potrivit adresei nr. 2305/6.11.2008 al Primăriei Comunei terenul nu face parte nici din domeniul privat al comunei (adresă - fila 60 în dosarul nr-).
Criticile formulate de către apelanți au fost apreciate de tribunal ca nefondate, întrucât, chiar dacă pe planul cadastral porțiunea de teren este înscrisă ca fiind,drum interior de acces" (adresa nr. 2547/17.- emisă de Primăria Comunei - fila 63 în dosarul nr-), nr.OG 43/1997, prin dispozițiile cuprinse în art. 8, prevede că drumurile publice de interes local aparțin proprietății publice a unității administrative pe teritoriul căreia se află și enumeră categoriile de drumuri de interes local, iar prin dispozițiile art. 12 se prevede că încadrarea în categorii funcționale a drumurilor se face prin hotărâre a guvernului, a consiliului județean sau local, după caz. Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că excede competenței generale a instanțelor judecătorești încadrarea în vreo categorie funcțională a unor astfel de căi, iar interpretarea apelanților în sensul că numai stabilirea categoriei funcționale a drumului de interes local excede competenței instanțelor judecătorești nu și stabilirea categoriei mai generale, de,drum de interes local" nu poate fi primită, fiind evidentă intenția legiuitorului de a limita atribuțiile puterii judecătorești la controlul, pe calea contenciosului administrativ, a actelor prin care se instituie atât calitatea generică de,drum" cât și categoriile funcționale; de altfel, norma legală se referă la,drumuri publice de interes local" și nu face distincții în sensul în care apelanții interpretează textele legale.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În expunerea motivelor de recurs s-a arătat că reclamanții nu au solicitat instanței să stabilească faptul că această porțiune de teren este un drum public, ci să constate că acest teren este drum public, formulând deci o acțiune de recunoaștere a unui drept preexistent, o acțiune în constatare și nu una în realizare. Instanța de fond și-a motivat soluția pe o singură probă, adresa emisă de Consiliul Local înlăturând toate probele efectuate în dosarul atașat - 199/2003 - deși a respins efectuarea unei expertize topografice în dosar, cu motivarea că probele administrate în dosarul 199/2003 sunt suficiente. Din adresa emisă de Consiliul Local al comunei nu se dovedește faptul că porțiunea de teren în litigiu nu ar fi un drum public, ci doar că acest drum nu face parte din patrimoniul comunei
-//-
. Esențial e faptul că acest teren este drum public (indiferent de statutul său) și nu se află în proprietatea unei persoane private, astfel încât accesul trebuie să fie liber pentru orice persoană, nefiind admisibilă blocarea lui de cineva și folosirea exclusivă de aceasta. Pe de altă parte, recurenții invocă puterea lucrului judecat față de ceea ce s-a stabilit în dosarul 199/2003, când instanța și-a întemeiat soluția pe un singur motiv - locul de trecere nu se află în proprietatea privată a unei persoane, ci era un drum public.
Intimații și au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate Curtea constată că prezentul recurs este fondat pentru considerentele care se vor arăta în continuare:
Instanța de fond nu a fost sesizată cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii 213/1998 sau ale - 43/1997 cu privire la încadrarea în diverse categorii funcționale a drumurilor naționale, județene și comunale, ci cu o acțiune în constatare întemeiată pe disp. art. 111 cod pr. civilă, solicitând constatarea preexistenței unei stări de fapt și pe disp. art. 1075-1077 cod civil, solicitând obligarea pârâților să le permită accesul pe acest drum. Așadar, temeiul de drept al respingerii acțiunii reclamanților (- 43/1997 și Legea 213/1998) și al respingerii apelului acestora (- 43/1997 și HG 1352/2001) este străin de natura pricinii și nelegal invocat de instanță din oficiu, atâta timp cât reclamanții nu și-au întemeiat acțiunea pe aceste acte normative.
Instanța de fond a respins suplimentarea probațiunii în cauză, reținând că probele administrate în dosarul 199/2003 sunt suficiente, or în acest dosar s-a stabilit cu putere de lucru judecat că imobilul reclamanților este drum înfundat și singura cale de acces este terenul în suprafață de 185,55 mp, delimitat de expert între punctele 67, 66, 65, 64/1, 63, 26, 25, 61, 62, 67. De asemenea s-a stabilit că acest teren este drum interior de acces și nu este înscris în nici un titlu de proprietate, motiv pentru care a și fost respinsă cererea de stabilire a unei servituți de trecere pe acest drum.
Este adevărat că nu există autoritate de lucru judecat așa cum corect a reținut instanța de fond, dar reclamanții nu au invocat autoritatea de lucru judecat, ci puterea lucrului judecat. Or, putere de lucru judecat există, și ceea ce s-a stabilit irevocabil prin sentința civilă 62/2006 a Judecătoriei Brad, nu mai poate fi pus în discuția altor părți, funcția excepției puterii lucrului judecat este tocmai aceea de a exclude orice alte interpretări cu privire la adevărul stabilit de instanță în mod irevocabil.
Pe de altă parte, instanțele au avut în vedere numai adresa nr. 2305/6.11.2008 emisă de Primăria comunei, din care rezultă că terenul în litigiu nu face parte din domeniul public sau privat al comunei. Or, acest aspect este lipsit de relevanță, întrucât instanțele aveau a examina, dacă drumul respectiv era în proprietatea pârâților sau nu, respectiv dacă aceștia aveau dreptul de bloca această cale de acces, singura pe care reclamantele o aveau la dispoziție pentru a ajunge pe terenul lor, care era loc înfundat, în sensul art. 616 Cod civ. așa cum s-a stabilit irevocabil în dosarul
-//-
nr. 199/2003. De altfel, adresa aceleiași Primării nr. 2547/17.10.2008 (fl. 63 dos. fond) este elocventă în acest sens și din această adresă și copia planului cadastral care o însoțește rezultă fără putință de tăgadă că suprafața de 188,55 mp este trecută în planul cadastral cu profilul "drum interior de acces", și se învecinează cu parcelele 201, 210, 209, 206 și 202, porțiunea fiind notată cu DA (drum de acces).
Având în vedere cele reținute mai sus, Curtea constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în sensul art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. și cu o motivare străină obiectului pricinii, în sensul art. 304 pct. 7 cod pr. civilă, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin 1 Cod pr. civ. va admite recursul declarat de reclamanții, împotriva deciziei civile 94/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, va modifica în tot hotărârea atacată în sensul că va admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile 1073/2008 a Judecătoriei Brad, și în consecință va schimba în parte sentința apelată și va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâților și urmând a fi obligați pârâții să elibereze calea de acces, respectiv să desființeze lucrările prin care au blocat căile de acces ale suprafeței de teren de 188,55 mp, învecinată cu imobilul proprietatea reclamanților în suprafață de 53,55 mp - parcela 201/1.
Odată stabilit caracterul terenului în litigiu ca fiind cale de acces, apare abuzivă conduita pârâților de a efectua lucrări care să ducă la blocarea acestei căi de acces, care prin definiție trebuie să permită accesul oricărei persoane care folosește această cale.
Se va respinge capătul de cerere referitor la acțiunea în constatare, întrucât nu este admisibilă constatarea unei stări de fapt, or caracterul de cale de acces a drumului în litigiu este o stare de fapt.
Se asemenea se va respinge cererea de obligare a pârâților la daune cominatorii întrucât cuantumul acestora nu a fost precizat nici în fața instanței de recurs, iar, pe de altă parte, aceste daune, creație a practicii judiciare, au fost înlocuite cu amenzile civile în favoarea statului prev. de art. 580 ind. 3 Cod pr. civ. dacă obligația de a face intuitu personae (cu caracter personal) nu este îndeplinită de bună voie de debitor.
În baza art. 274 Cod pr. civ. vor fi obligați intimații pârâți să plătească recurenților 340 lei cheltuieli de judecată în recurs (fl. 32-33).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, împotriva deciziei civile 94/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
-//-
(continuarea dispozitivului deciziei civile 355/2009 dată în dosar -)
Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile 1073/2008 pronunțată de Judecătoria Brad și în consecință:
Schimbă în parte sentința apelată și admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâților și în sensul că:
Obligă pârâții să elibereze calea de acces, respectiv să desființeze lucrările prin care au blocat căile de acces ale suprafeței de teren de 188,55 mp, învecinată cu imobilul proprietatea reclamanților în suprafață de 53,55 mp - parcela 201/1.
Respinge capetele de cerere de constatare și daune cominatorii.
Obligă intimații pârâți să plătească recurenților 340 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehn. 7 ex/16.11.2009
-,
-
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu, Daniela
