Obligație de a face. Decizia 442/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.442/2009
Ședința publică din 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrașcu Adriana Stoica Manuela președintele Curții de Apel
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Doriani Ana
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile 356/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13 aprile 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Alba în dosar nr- formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâtei Cugir s- solicitat obligarea pârâtei să achite reclamantului contravaloarea sumelor ce reprezintă diferența dintre pensia pe care primește în prezent în baza Legii nr.19/2000 și pensia de care ar fi beneficiat calculată în baza Legii nr.226/2006 începând cu septembrie 2006 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâta avea obligația să elaboreze și să depună la. documentația prevăzută de HG nr. 1025/2003 prin care ar fi obținut pentru societate încadrarea în condiții speciale de muncă, ceea ce ar fi conferit salariaților societății un statut special în calculul pensiilor pentru vechime în muncă și limită de vârstă. Alte societăți de același profil și-au îndeplinit obligațiile și au obținut acest statut, în timp ce salariații pârâtei au rămas nedreptățiți în calculul pensiei întrucât punctul de pensie se calculează prin împărțire la 30 și nu prin împărțire la 25 ca și în cazul statutului special.
A mai susținut că pârâta nu respectat prevederile Codului Muncii, respectiv obligația angajatorului de acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, și contractul individual de muncă, astfel că reclamantul este prejudiciat de drept prin modalitatea de calcul a pensiei.
Prin sentința civilă nr.356 din 31.03.2008 pronunțată în cauză, Tribunalul Albaa respins acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamantul împotriva pârâtei UM Cugir
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei până la data de 10.01.2004 și beneficiază de pensie pentru vechime în muncă și limită de vârstă, având dosarul depus la 19.06.2006 în baza Legii nr. 19/2000. A mai reținut că reclamantul a lucrat în condițiile grupei I de muncă o perioadă de peste 17 ani iar prin decizia de pensie nu s-au reținut condiții speciale prevăzute de Legea nr. 226/2006.
De asemenea, că potrivit art. 20 alin 2 din Legea nr.19/2000 locurile de muncă în condiții speciale sunt cele reglementate expres de alin 1 al aceluiași articol și cele expres stabilite prin lege. Criteriile și metodologia de încadrare locurilor de muncă în condiții speciale se stabilesc prin Hotărârea Guvernului în acest sens fost adoptată nr.HG1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, modificată și completată de HG nr.2280/2004 și de Legea nr. 226/2006.
Depunerea documentația în baza celor două hotărâri de guvern se putea realiza până la data de 30.06.2005 la Comisia pentru avizarea îndeplinirii procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale înființată tocmai pentru aplicarea dispozițiilor acestor hotărâri.
Pârâta depus documentația la 16 mai 2006 dată la care comisia nu mai funcționa pentru primirea documentelor, astfel că această documentație i- fost restituită.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din depoziția martorului audiat, în calitate de lider de sindicat în perioada în care s- realizat documentația a reținut că societatea pârâtă început demersurile prevăzute de lege, în fundamentarea solicitării numirii locurilor de muncă în condiții speciale din cadrul societății. Această documentație însă nu putut fi finalizată întrucât societatea nu mai desfășurat activitate la capacitatea normală iar verificările și măsurătorile nu s-au mai putut efectua din acest motiv.
La momentul efectuării documentației societatea realiza un stoc de producție, nu avea comenzi și nu mai putea produce în continuare fără avea asigurată piața de desfacere. În atare situație documentația necesară conform nr.HG1025/2003 nu mai putut fi realizată.
În aceste condiții a reținut că prejudiciul suferit de reclamant nu este cauzat de angajator întrucât acesta s- aflat în imposibilitatea depunerii documentației prevăzută de lege datorită încetării activității productive. Angajatorul demarat toate demersurile legale pentru întocmirea documentației prevăzută de lege, dar s- aflat în imposibilitate de finaliza pentru motivele arătate. Încetarea activității productive fost consecință asupra producție înregistrată pe parcursul timpului dar și o consecință pierderii unor contracte economice cu parteneri tradiționali, situații frecvente în economia românească după anul 1990.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la achitarea contravalorii sumelor ce reprezintă diferența dintre pensia pe care o primește în prezent în baza Legii nr. 19/2000 și pensia de care ar fi beneficiat în baza Legii nr. 226/2006.
În expunerea de motive a arătat că prima instanță a respins acțiunea reținând în mod greșit că angajatorul a demarat în termen legal demersurile pentru depunerea documentației și că din cauza încetării activității productive nu s-a putut finaliza documentația. Această documentație putea fi depusă până la data de 30.06.2005 iar pârâta a depus-o la 16.05.2006 datorită neglijenței persoanelor din conducerea societății pârâte care au manifestat indiferență și nepăsare pentru salariați.
Critica reclamantului este că unitatea pârâtă nu a început la timp demersurile pentru depunerea documentației. Consideră că serviciile de specialitate din cadrul UM SA aveau obligația să aprecieze durata aproximativă a demersurilor și să ia măsuri pentru a se încadra în termenul stabilit.
A precizat că lipsa mai multor comenzi la nivelul întreprinderii și faptul că se lucra la o mică parte din capacitate nu este imputabil reclamantului și nici de natură să fie acesta prejudiciat pentru culpa ce aparține fabricii.
Dimpotrivă, existau posibilități de rezolvare a acestei situații în sensul că se putea găsi o soluție pentru efectuarea măsurătorilor de către firmele abilitate insă datorită dezinteresului și nepăsării managerilor a fost contactată abia după ce a trecut termenul de depunere a documentației.
A mai arătat că celelalte unități care au avut stații pirotehnice cum ar fi Mecanică, Mecanică din Zărnești sau din B fac parte din anexa 2 Legii nr. 226/2006 ceea ce face ca angajații UM să fie singurii prejudiciați din țară în sensul calculării pensiei conform Legii nr. 19/2000.
În consecință, UM se face vinovată de eliminarea unității din anexa 2 Legii nr. 226/2006, fără să aibă acest drept, singura unitate care avea competența să ia această decizie fiind Comisia pentru Acordarea de Încadrare în condiții speciale constituită în cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
Ulterior, după schimbarea directorului general al UM SA s-a întocmit documentația prevăzută de HG 1025/2003 și Pae fectuat expertiza tehnică și a propus încadrarea în anexa 2 Legii nr. 226/2006 însă era prea târziu.
Sub ultim aspect a susținut că în prezent s-a demarat un proiect legislativ de completare a Legii nr. 226/2006 prin includerea societății în anexa 2, dar până în prezent nu a fost aprobat.
În drept a invocat dispozițiile art. 312 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare pârâta MECANICĂ a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței ca temeinică și legală întrucât în mod corect prima instanță a reținut din probele administrate că unitatea nu a îndeplinit în mod cumulativ condițiile cerute de actul normativ aplicabil și ca atare în mod obiectiv nu a putut fi întocmită și depusă la timp documentația privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul nefondat.
Potrivit art. 2 - (1) din HG nr. 1025/2003 " Criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale sunt următoarele:
a) încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001;
b) desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a);
c) existența la locurile de muncă în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare;
d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani;
e) efecte asupra capacității de muncă și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani.
(2) Încadrarea persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se va realiza în condițiile îndeplinirii tuturor criteriilor menționate la alin. (1)."
Din probele administrate în mod corect prima instanță a reținut că documentația prevăzută de acest act normativ nu putut fi finalizată întrucât societatea nu mai desfășurat activitate la capacitatea normală, astfel că nu întrunea toate cerințele ce trebuiau îndeplinite cumulativ, conform alin.2 al art. 2 mai sus citat.
Contrar celor susținute de recurent, din depoziția martorului, fost lider de sindicat până la data de 29.12.2007, rezultă că s-a început procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale la Secția Mecanică 6 însă în acea perioadă erau foarte puține comenzi și se lucra doar câteva zile, secția fiind menținută având produse pe stoc și din acest motiv mai mult de un an expertiza nu a putut fi finalizată.
Or, în condițiile în care nu s-a prestat activitate productivă salariații pârâtei care au lucrat pentru conservarea patrimoniul sau alte activități administrative nu puteau fi încadrați în locuri de muncă în condiții speciale pentru că activitatea pe care ei desfășurau oricum nu se încadra în acest fel de condiții.
Lipsa contractelor, ca problemă de management contestată de recurent, excede prezentei cauze unde pot fi verificate doar îndeplinirea sau nu a cerințelor prevăzute de HG nr. 1025/2003, respectiv a obligațiilor ce revin societății intimate, conform metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale.
Separat de aceasta, conform art. (3) din HG 1025/2003 " În cazul în care angajatorul nu declanșează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de muncă, care vor dispune verificarea locurilor de muncă conform alin. (1) lit. c)."
În consecință, solicitarea încadrării în condiții speciale putea fi făcută și de către sindicat nu numai de angajator, astfel că în mod nejustificat se invocă și sub acest aspect, culpa societății pentru nedepunerea în termenul prevăzut de HG 1025/2003 a documentației prevăzute de lege pentru încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale și cauzarea prejudiciului pretins de recurent.
În consecință, constatând că starea de fapt reținută de prima instanță este în concordanță cu probele administrate și în speță s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, Curtea în baza art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul reclamantului ca nefondat, urmând a menține ca temeinică și legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DE CIDE
Respinge, ca nefondat,recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.356/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.04. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./Thred. 2ex.
Președinte:Petrașcu Adriana Stoica ManuelaJudecători:Petrașcu Adriana Stoica Manuela, Doriani Ana
