Obligație de a face. Decizia 46/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 46/
Ședința publică din 14 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, domiciliat în Câmpulung, str.-, nr.124, județul A, împotriva deciziei civile nr.50 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții: și, domiciliați în Câmpulung, str.-, nr.124, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurentul-pârât, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.101/2009, eliberată de Baroul Argeș și intimații-reclamanți, asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, eliberată de Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10,00 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 11 august 2009, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuția părților excepția admisibilității și legalității căii de atac, față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă și în raport de valoarea obiectului acțiunii, respectiv de manopera de închidere a ușii ce face obiectul cauzei, evaluată la 100 lei la fila 57 din dosarul de fond.
Avocat solicită respingerea excepției privind legalitatea și admisibilitatea căii de atac. Recurentul nu poate fi sancționat deoarece Curtea de APEL PITEȘTIa judecat în recurs, iar tribunalul nu a făcut altceva decât să respecte indicațiile deciziei de casare. Trebuie respectate și dispozițiile art.6 din Convenția Europeană, precum și dispozițiile art.304 pct.1 și 3, precum și art.306 alin.2 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că alcătuirea și compunerea completelor de judecată sunt motive de ordine publică. La data pronunțării deciziei civile nr.300/R din 1 octombrie 2008 de către Curtea de APEL PITEȘTI, recurentul de astăzi avea calitatea de intimat. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea cauzei potrivit tuturor regulilor legale.
Avocat solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil. Arată că, instanțele din România trebuie să se supună, în primul rând, regulilor și legilor interne.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- (nr. în format vechi 2603/29.06.2007), reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul pentru a fi obligat să desființeze construcția (ușa) pe care a efectuat-o abuziv pe proprietatea lor și aducerea gangului în starea inițială, iar în caz de refuz obligația să fie prestată de reclamanți pe cheltuiala pârâtului și să se dispună interzicerea accesului pârâtului pe proprietatea reclamanților.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că este proprietarul unui imobil - parter și subsol situat în Câmpulung,-, așezat deasupra gangului în litigiu și prin cererea înregistrată cu nr.13443/2005 s-a adresat Primăriei Câmpulung solicitând aprobarea efectuării unei deschideri de dimensiunea unei uși de acces prin gang cu obligația de a salubriza și întreține arhitectura gangului și eventual de a încheia un contract de închiriere sau concesiune cu plata dreptului de folosință.
În ședința din 10.01.2008, pârâtul, prin apărătorul său, a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive față de capătul de acțiune privind obligarea de desființa furtunele care aparțin Băncii.
Judecătoria Câmpulung, prin sentința civilă nr.57 din 14 ianuarie 2008, respins ca nefondată acțiunea reclamanților, cu excepția ultimului capăt de acțiune care a fost respins ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, reținând în esență că,
Reclamanții au solicitat prin acțiunea promovată obligarea pârâtului să desființeze ușa efectuată pe o porțiune din partea sudică a gangului, deoarece le prejudiciază proprietatea (reclamanții fiind coproprietarii gangului) însă pârâtul a obținut acordul Primăriei Câmpulung (adresa nr.14804/24.05.2007) de a efectua lucrarea (ușa) care îi asigură intrarea în propriul imobil, cu respectarea drepturilor celorlalți coproprietari ai imobilului din-, gangul reprezintă,accesul comun" (cu destinație de utilitate comună), fiind proprietatea privată a Municipiului Câmpulung.
Cu privire la capătul de cerere vizând obligarea pârâtului de a desființa furtunele de la calculatoarele Băncii, instanța a constatat că însăși reclamanții au afirmat că aparțin acestei instituții, astfel încât pârâtul nu are calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând, în esență, că imobilele proprietatea părților sunt distincte, iar gangul în litigiu aparține în coproprietate comună forțată și perpetuă reclamanților și Primăriei (Orașului) Câmpulung.
S-a arătat că imobilul pârâtului nu este situat deasupra gangului, ci alăturat acestuia, iar pârâtul încalcă în mod abuziv dreptul de proprietate al reclamanților, prin faptul că, fiind proprietarul imobilului vecin, vrea cu orice preț să aibă acces prin gang, deși coproprietarii acestuia nu și-au dat acordul.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.104 din 13 mai 2008, respins apelul ca nefondat, reținând în esență că, intimatul, ca urmare a realizării ușii, nu blochează în niciun fel libera circulație a apelanților prin gang și nu împiedică accesul acestora către locuința pe care o dețin în proprietate.
Gangul aparține în coproprietate Primăriei Câmpulung și apelanților, iar intimatului i s-a permis folosința accesului prin gang fără a deranja liniștea locatarilor și cu respectarea condițiilor de mediu, iar cu privire la ușa respectivă aceasta a existat de peste 15 ani, fiind înlocuită după zidirea abuzivă de către apelanți.
Referitor la gurile de aerisire, instanța de fond a pronunțat de asemenea o sentință legală și temeinică, reținând că cele două nu au caracterul unor ferestre de vedere, iar potrivit practicii în materie judiciară, deschiderile de aer și lumină pot fi practicate la orice înălțime și distanță față de fondul vecin, întrucât nu constituie un atribut al dreptului de proprietate și nu sunt de natură a-l prejudicia pe proprietarul vecin.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții, la datele de 18.07.2008 și respectiv 21.07.2008, criticând hotărârea tribunalului pentru nelegalitate sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, arătând, în esență, următoarele:
- decizia tribunalului este în parte nemotivată și în parte cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii deoarece, pe de o parte, instanța de apel nu și-a motivat hotărârea în ceea ce privește primul motiv de apel, iar, pe de altă parte, tribunalul face referire la dreptul de servitute, deși acest drept nu a fost invocat decât prin întâmpinarea depusă în apel d e către pârât și nu prin cerere reconvențională, depusă în condițiile legii la instanța de fond;
- instanța de apel a încălcat dispozițiile art.295 și respectiv art.225 Cod procedură civilă, deoarece nu s-a pronunțat asupra cererii de completare a expertizei potrivit obiecțiunilor respinse la fond și nu a ținut cont că pârâtul a refuzat să se prezinte la interogatoriu;
- tribunalul a încălcat dispozițiile art.480 cod civil și respectiv art.44 din Constituția României și a aplicat greșit dispozițiile art.616-619 Cod civil, deoarece, pe de o parte, pârâtul nu are niciun drept de proprietate asupra gangului, aflat în coproprietatea reclamanților și a Municipiului Câmpulung, deși a efectuat lucrări la acesta, iar, pe de altă parte, pârâtul nu a solicitat legal constituirea vreunui drept de servitute asupra gangului și, cu toate acestea, instanța de apel a reținut un asemenea drept în favoarea pârâtului.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.300/R din 1 octombrie 2008, admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la tribunal, reținându-se în esență că, tribunalul a respins cererea reclamanților de completare a probelor în apel, însușindu-și starea de fapt reținută de către judecătorie, deși aceasta era contestată de reclamanți prin apel și nu a arătat motivele pentru care s-a înlăturat cererea reclamanților și criticile privind situația de fapt reținută.
Mai mult, tribunalul a reținut și analizat atât servitutea de trecere invocată de pârât prin întâmpinarea depusă în apel și nu în condițiile art.119 și următoarele Cod procedură civilă, cât și dreptul de folosință al pârâtului asupra gangului, deși acestea au natură juridică diferită, primul fiind un drept real, iar al doilea un drept de creanță.
În aceste condiții și având în vedere și obligația instanței de apel dea verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, s-a constatat că, practic, tribunalul a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei și a motivelor de apel invocate.
Tribunalul Argeș - Secția civilă, prin decizia nr.50 din 19 februarie 2009, admis apelul declarat de reclamanți, a schimbat sentința în sensul că a admis în parte acțiunea completată și a obligat pe pârât să desființeze ușa montată în gang, în caz de refuz au fost autorizați reclamanții să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâtului. A fost menținută în rest sentința și a fost obligat intimatul la 1400 lei cheltuieli de judecată către apelanți.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut în esență că, gangul aflat în coproprietatea reclamanților cu Primăria orașului Câmpulung reprezintă accesul comun cu destinație de utilitate comună, fiind proprietatea privată a Municipiului Câmpulung și asigură accesul reclamanților dinspre str. - -, doar pentru reclamanți, care dețin imobilul parter și etaj din str. - nr. 124.
Acordarea dreptului de folosință în favoarea intimatului-pârât de a utiliza gangul fără acceptul reclamanților echivalează cu o atingere adusă dreptului celorlalți coproprietari, reclamanții, cu atât mai mult cu cât numai coproprietarii au obligația de a suporta proporțional cu partea fiecăruia la suportarea cheltuielilor de întreținere și conservare a bunului comun, iar pârâtul nu justifică un drept de folosință în temeiul unui titlu, asupra bunului aflat în coproprietate forțată și perpetuă.
S-a mai constatat că cele două deschideri au fost realizate pentru aerisirea unor încăperi ale pârâtului, fără a exista o dispoziție legală care să împiedice folosirea normală a unor spații aflate la subsolul clădirii în peretele acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocând următoarele motive:
1. Decizia atacată este dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește admiterea capătului de cerere privind obligarea pârâtului la a desființa ușa montată în gang, iar în caz de refuz să fie autorizați reclamanții să efectueze lucrarea pe cheltuiala recurentului.
2. Decizia recurată este insuficient motivată și cuprinde considerente contradictorii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Astfel, se susține că în cuprinsul deciziei atacate s-a reținut pe de o parte că gangul reprezintă coproprietate forțată și perpetuă asupra spațiului comun dintre reclamanți și Primărie, iar pe de altă parte, că reprezintă cale de acces.
3. Un ultim motiv de recurs vizează încălcarea dispozițiilor art.274 și art.276 Cod procedură civilă, motiv încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă. În acest sens, se arată că, deși instanța de apel a admis numai în parte pretențiile reclamanților, pârâtul-recurent este obligat la toate cheltuielile de judecată efectuate de către aceștia în faza apelului, fără a analiza culpa procesuală a părții căzute în pretenții și faptul că a fost admis doar un singur capăt de cerere din acțiunea reclamanților din cele 3 formulate de către aceștia.
Potrivit prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției admisibilității recursului în raport de dispozițiile art.282/1 din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
Recursul este inadmisibil.
Prin art.129 combinat cu art.126 din Constituția României, revizuită a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția juridică a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesual civil, prin care a fost reglementat și dreptul exercitării căilor de atac.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art.129 (1) din Codul d e procedură civilă, legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesuale civile, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe, exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia nr. 32/2008, pronunțată de Secțiile Unite că, cererea este actul de investire a instanței,. obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
Față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă și statuările, se constată că, instanța a fost investită cu o obligație de a face, respectiv obturarea unei uși, manoperă evaluată la suma de 100 lei, acțiune patrimonială, cu un obiect de sub 100.000 lei, în raport de care calea de atac este potrivit art.2821Cod procedură civilă, recursul.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul Legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil. Nu are relevanță nici faptul că în primul ciclu procesual sentința instanței de fond a fost supusă apelului și recursului, deoarece, la momentul judecării acestor căi de atac erau în vigoare dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, norme de procedură care stabileau numărul căilor de atac.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.126 din Constituția României
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Câmpulung,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.50 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții și, domiciliați în Câmpulung,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - --- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./29.01.2010
Jud. apel:
-
Jud. fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
