Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 45/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 45/
Ședința publică din 14 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâții:, prin reprezentanți legali și, domiciliați în Pitești,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.165 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta GRUP TOTAL prin lichidator judiciar, cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurenții-pârâți, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, eliberată de Baroul Argeș și avocat A, pentru intimata-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.631/2009, eliberată de Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5,00 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.3961 din 6 ianuarie 2010, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauze spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize care să facă dovada investițiilor făcute la imobil. Sumele împrumutate au fost recunoscute de către lichidator și pot fi reținute dat fiind faptul că din acestea s-au amenajat spațiile. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat A solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, dat fiind faptul că dreptul de retenție nu poate fi reținut ca simplă apărare. În ceea ce privește cererea de casare, solicită respingerea acesteia, având în vedere faptul că dovada cheltuielilor trebuie făcută cu acte, ori astfel de dovezi nu există.
CURTEA:
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 09.09.2008, sub nr- reclamanta - GRUP TOTAL SRL prin lichidator - a chemat în judecată pe pârâții:, și Carla, solicitând evacuarea acestora din imobilul situat în Pitești,- B, județul
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința comercială nr.381/F/03.04.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeșs -a dispus deschiderea procedurii insolvenței pentru - GRUP TOTAL SRL, iar prin sentința comercială nr.901/F/02.10.2007 instanța a dispus intrarea societății în procedura falimentului. La data de 17.12.2007 Adunarea Generală a Creditorilor a hotărât vânzarea bunurilor societății. Imobilul în cauză este proprietatea - GRUP TOTAL SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare aut sub nr.1218/02.06.2005.În prezent etajul imobilului este ocupat de către pârâți fără titlu, astfel că bunul nu se poate vinde la licitație.
În susținerea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri ( filele 4-24) și filele 49-51.
Prin sentința civilă nr.8043 din 18 decembrie 2008 Judecătoriei Pitești a fost admisă cererea formulată de reclamanta - GRUP TOTAL SRL prin lichidator -, împotriva pârâților, și Carla și a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în P,-, jud.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința comercială nr.381/F/03.04.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr- s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței pentru - GRUP TOTAL SRL, iar prin sentința comercială nr.901/F/02.10.2007 instanța a dispus intrarea societății în procedura falimentului, reținând că nu s-a propus vreun plan de reorganizare a activității societății. S-a mai reținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1218/02.06.2005 la BNP - GRUP TOTAL SRL a dobândit în proprietate o construcție compusă din subsol parter și trei nivele situată în Mun. Pitești,- B, județul A, amplasată pe un teren în suprafață de 230 mp concesionat de la Primăria Pitești.
S-a mai reținut că pârâții ocupă etajele superioare ale Corpului 1 din cadrul complexului comercial -, fără a avea vreun titlu care să justifice această ocupare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâții, și Carla, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a invocat existența unui drept de retenție în favoarea apelanților, susținându-se că au investit sume de bani, în patrimoniul reclamantei, tocmai pentru edificarea construcției în litigiu și că în prezent au folosința acestui imobil.
Prin decizia civilă nr.165 din 13.10.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș a fost respins apelul declarat de pârâți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Tribunalul deliberând asupra apelul promovat reține că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește dreptul de retenție, trebuie reținut că acesta este un mijloc specific de garantare a obligațiilor constând în dreptul creditorului de a refuza să restituie un bun al debitorului aflat în detenția sa până ce debitorul nu-i plătește tot ce îi datorează în legătură cu acel bun. Cu titlu de exemplu, se bucură de un drept de retenție, potrivit legii, vânzătorul asupra bunului vândut până la plata prețului; depozitarul, asupra lucrului depozitat, până la plata cheltuielilor ocazionate de păstrarea lui; precum și locatarul asupra bunului închiriat, până la plata despăgubirilor ce-i sunt datorate de proprietar potrivit legii.
Dreptul de retenție nu este un drept real accesoriu, o garanție reală, cum este gajul sau ipoteca, și nu conferă retentorului un drept de preferință și nici un drept de urmărire, după cum nu conferă nici dreptul de a folosi lucrul deținut.
Având în vedere această configurație juridică a dreptului de retenție, condiția esențială invocării sale este acea ca datoria pe care deținătorul bunului o pretinde de la creditorul restituirii să se afle în legătură cu lucrul și să fie prilejuit de acesta -debitum cum re iuctum.[în același sens a se vedea:, com. dec.nr.1916/2008]
În cauză, tribunalul reține că invocata creanță de către apelanții-pârâți nu se află într-o legătură directă cu lucrul. Astfel potrivit tabelului definitiv consolidat completat al lichidatorului judiciar din data de 10.02.2009, apelantul figurează cu o creanță împotriva reclamantei-intimate în cuantum de 72.475 lei, fără a se specifica izvorul acestei obligații, iar în cursul litigiului nu a făcut dovada, deși a beneficiat de asistență juridică calificată, a faptului că această creanță se afla în strânsă legătură cu imobilul în litigiu.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâți:, și Carla, ultimi doi prin reprezentant legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În motivarea recursului se susține că recurenții sunt creditorii societății aflate în faliment, iar sumele de bani pe care aceasta le datorează pârâților au fost investite în amenajarea spațiilor, drept locuință și au reprezentat o creditare a societății, motiv pentru are s-a solicitat acordarea unui drept de retenție, existând la dosar dovezi legate de creanțele amintite.
Instanța de fond nu a ținut seama de apărărilor pârâților și nu a amintit faptul că aceștia au invocat un drept de retenție, admițând acțiunea reclamantei și dispunând evacuarea pârâților din imobil, fără comentarii legate de dreptul de creanță și dreptul de retenție.
Se susține că instanța de apel, în mod greșit a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru acordarea dreptului de retenție, motivând că această creanță nu se află într-o legătură directă cu imobilul deținut, hotărârea pronunțată fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Se susține că s-a făcut dovada cu înscrisuri din care rezultă că societatea le datorează recurenților sume importante de bani, cu care aceștia figurează în creditorilor, sume care reprezinte credite acordate societății, în calitatea recurenților de asociați și respectiv salariați la această societate, acte care figurează în evidența financiar contabilă a societății - reclamante, fapt cunoscut și de către lichidator.
Prin concluziile scrise depuse la data de 14.01.2010 intimata - reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând că dreptul de retenție invocat de către recurenți nu se află în legătură directă cu imobilul, nefiind îndeplinite cerințele pentru existența acestui drept.
Curtea analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă și pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii, nefiind îndeplinite cerințele art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Astfel, în mod corect instanța de apel a reținut că dreptul de retenție nu conferă un drept de preferință sau un drept de urmărire și nici dreptul de a folosi lucrul deținut.
De asemenea, se constată că invocata creanță recurenților - pârâți nu se află într-o legătură directă cu imobilul deținut, suma de 72.475 lei înscrisă în tabelul definitiv al lichidatorului judiciar din data de 10.02.2009 nu are specificat izvorul acestei obligații, al creanței pârâților împotriva reclamantei, iar în cursul derulării litigiului nu s-a făcut dovada că această creanță se află în strânsă legătură cu imobilul în litigiu, în condițiile în care aceștia au beneficiat de asistență juridică calificată.
Pe de altă parte se reține faptul că acest drept de retenție a fost invocat de către pârâți ca o simplă apărare, prin întâmpinare, ci nu prin cerere reconvențională.
În mod corect s-a dispus evacuarea pârâților din imobil, având în vedere faptul că societatea reclamantă este în faliment și nu poate să înstrăineze imobilul urmărit și de alți creditori, în condițiile în care părții locuiesc în acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâții:, ultimii doi prin reprezentanți legali și, domiciliați în Pitești,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.165 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta GRUP TOTAL prin lichidator judiciar, cu sediul în Pitești,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2010 la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
TC/7 ex.
26.01.2010
Jud apel.
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
