Obligație de a face. Decizia 541/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 541
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 520 din 15.05.2008 a Tribunalului Vaslui (dosarul nr-), intimat fiind SC "" SA
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat care substituie pe avocat pentru recurentul și consilierul juridic pentru intimata SC "" SA B, lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al doilea termen de judecată, recurentul a depus la dosar, prin registratura instanței, precizări referitoare la cererea de recurs.
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe excepția invocată prin întâmpinare și pe fond.
Avocat, în ce privește excepția nulității recursului invocată de intimată prin întâmpinare, solicită respingerea acesteia. Recursul a fost declarat în termenul legal și în cuprinsul acestuia a indicat corect numărul de sentință pe care a atacat- Din antetul cererii reiese clar numărul de sentință. Dacă din eroare, în cuprinsul acesteia s-a strecurat o greșeală, nu înseamnă că recursul este nul. Dacă nu era trecut corect numărul de sentință nici dosarul nu se mai afla acum în stare de judecată la Curtea de Apel.
Pe fond consideră că Tribunalul Vaslui în mod greșit a considerat tardivă cererea de reintegrare și a respins acțiunea ca tardiv formulată. Consideră că dispozițiile legale aplicabile sunt cele ale art.283 alin.2 din Codul Muncii, dreptul la acțiunea în reintegrare fiind prescriptibil în 3 ani și curge din momentul nașterii dreptului, respectiv din momentul pronunțării Deciziei nr. 134/13 II 2007. Din momentul când unitatea angajatoare a refuzat să respecte o hotărâre a Curții de APEL IAȘI, de atunci s-a născut dreptul la acțiune. In concluzie solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Consilier jr., având cuvântul pentru intimată, susține excepția invocată prin întâmpinare și solicită admiterea acesteia, iar pe fond solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepție și pe recurs.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr.538/89/03.03.2008, reclamantul a solicitat obligarea "Rulmenți" Bârlad la reintegrarea sa pe postul deținut anterior suspendării contractului de muncă și la plata tuturor drepturilor salariale începând cu data de 13.02.2007 și până la reintegrarea efectivă, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin dispoziția nr.17/2007 i-a fost suspendat contractul de muncă în temeiul disp.art.52 alin.1 lit.c) din Codul Muncii.
La data de 12.04.2006, s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală, împotriva rezoluției procurorului fiind formulată plângere de către pârâtă, ce a fost însă respinsă prin rezoluția nr.282/II/2/16.05.2006.
Prin dispoziția nr.59/31.05.2006 i s-a desfăcut contractul de muncă, această decizie fiind însă anulată de către Curtea de APEL IAȘI prin decizia nr.134/13.02.2007,pârâta fiind obligată și la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în perioada 31.05.2006-13.02.2007.
Reclamantul mai arată că, din acest moment, intimata a considerat că raporturile de muncă au încetat de drept, deși până în prezent nu a fost emisă nici o dispoziție de încetare a contractului de muncă.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepțiile autorității de lucru judecat și tardivității formulării cererii, iar pe fondu, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
Prin sentința civilă nr.520/15.05.2008 a Tribunalului Vaslui, s-a respins excepția autorității de lucru judecat și s-a admis excepția tardivității introducerii acțiunii, respingându-se cererea formulată de către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că nu există identitate de obiect între prezenta cerere și cauza ce a format obiectul dosarului nr-, însă acțiunea a fost formulată după împlinirea termenului prevăzut de disp.art.283 alin.1 Codul Muncii, reintegrarea pe postul deținut anterior nefiind solicitată de către reclamant în același termen în care a fost solicitată anularea decizie de concediere.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, se invocă faptul că în mod greșit prima instanță a admis excepția tardivității cererii de reintegrare, cu toate că unitatea a refuzat să repună în situația anterioară reclamantul, de la momentul neexecutării sentinței irevocabile de anulare a măsurii concedierii începând să curgă termenul pentru formularea cererii de reintegrare pe postul deținut anterior.
Recurentul susține că avea posibilitatea să formuleze cererea de reintegrare în termenul prevăzut de disp.art.283 alin.2 Codul Muncii.
Se mai susține că, în cazul recurentului, contractul individual de muncă nu a încetat în modalitățile prevăzute de disp.art.55 din Codul Muncii, astfel încât el continuă să-și producă efectele.
Prin întâmpinarea formulată, "Rulmenți" Bârlad a invocat excepția nulității absolute a recursului formulat, întrucât nu a fost indicată în mod corect sentința împotriva căreia se exercită calea de atac, iar în cazul în care se va trece peste această excepție, se solicită respingerea cererii de recurs.
Se reține ca fiind nefondată, urmând a fi respinsă, excepția nulității recursului invocată de către intimată întrucât prin motivele de recurs formulate a fost indicată în mod corect sentința civilă nr.520/15.05.2008 a Tribunalului Vaslui, ca fiind cea împotriva căreia se exercită prezenta cale de atac.
Analizând recursul formulat de către societatea pârâtă se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.134/13.02.2007, Curtea de APEL IAȘI - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale - a admis contestația formulată de împotriva deciziei de concediere nr.59/31.05.2006 emisă de către pârâtă, a anulat decizia și a obligat societatea angajatoare să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în perioada 31.05.2006-13.02.2007.
Prin considerentele acestei decizii s-a reținut că instanța nu poate dispune și reintegrarea contestatorului întrucât acesta nu a formulat expres o asemenea cerere înainte de închiderea dezbaterilor în cauză.
Se reține că anularea concedierii pentru netemeinicie sau pentru nelegalitate nu conduce automat la repunerea părților în situația anterioară, ci acesta este posibilă numai la solicitarea salariatului(art.78 alin.2 Codul Muncii ). Conform alin.1 din art.78 Codul Muncii, instanța se poate pronunța din oficiu doar în ceea ce privește despăgubirile ce se cuvin salariatului în urma concedierii nelegale.
Legiuitorul, reglementând controlul și sancționarea concedierilor nelegale în cuprinsul Secțiunii a 7-a din Capitolul al Codului muncii, a prevăzut la alin.2 art.78, că solicitarea salariatului de repunere în situația anterioară trebuie soluționată de instanța care a dispus anularea concedierii, fiind normal ca în cadrul conflictului de drepturi prin care se solicită anularea deciziei de încetare a contractului de muncă să fie soluționată și cererea de reintegrare pe postul deținut anterior concedierii.
Pentru aceste considerente, se reține că în mod corect prima instanță a reținut că cererea de reintegrare și de plată a despăgubirilor în continuare până la data repunerii în situația anterioară trebuie formulată în termenul prevăzut de disp.art.283 alin.1 lit.a) pentru contestarea deciziei de concediere sau cel mult în termen procedural, înaintea instanței investite cu analizarea legalității și temeiniciei concedierii.
Se reține că nu ar fi în spiritul legii acordarea posibilității ca salariații concediați să ceară în termen de 3 ani de la data concedierii reintegrarea pe postul deținut anterior, având în vedere consecințele pe care o asemenea interpretare ar avea-o asupra dreptului angajatorului de a stabili organizarea și funcționarea unității, drept consacrat de disp.art.40 alin.1 lit.a) din Codul Muncii.
Practic, termenele scurte de contestare și soluționare a conflictelor de drepturi referitoare la încetarea contractului de muncă au tocmai menirea de a pune capăt în cel mai scurt timp stării de incertitudine în care se află raporturile de muncă, în interesul legitim al fiecăreia dintre părțile litigante.
Se mai reține că, prin neexercitarea dreptului de a cere reintegrarea pe postul deținut anterior, potrivit disp.art.78 alin.2 din Codul Muncii, înaintea instanței ce a soluționat contestația formulată împotriva deciziei de concediere, salariatul și-a manifestat de fapt opțiunea de a nu mai continua raporturile de muncă cu angajatorul ce a luat această măsură.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate de către recurent începând cu data de 13.02.2007 și până la reintegrarea efectivă, se reține că pentru considerentele expuse anterior, acestea trebuiau solicitate în termenul în care putea fi solicitată repunerea în situația anterioară, astfel încât în mod corect prima instanță a respins și această cerere ca fiind tardiv formulată.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civ. urmează să se respingă recursul declarat de reclamantul și să se mențină sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata "Rulmenți" Bârlad.
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.520/15.05.2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 17.10.2008;
Jud.fond:- Tribunalul Vaslui:-;
-.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
