Obligație de a face. Decizia 724/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 724
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 241 din 7 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 16373 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta UNIVERSITATEA DIN C, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, reprezentând intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN C, lipsind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că au fost depuse concluzii scrise formulate de recurentul reclamant și întâmpinare formulată de intiamta pârâtă.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN C, a arătat că locuința în litigiu nu se poate vinde, întrucât este cămin studențesc și face parte din patrimoniul Stațiunii Didactice. Interdicția înstrăinării acestor locuințe decurge din HG 123/1993, modificată și completată prin HG 47/1999. A solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 25 aprilie 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta UNIVERSITATEA DIN C pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată să îi vândă, în temeiul Legii nr. 85/1992, locuința pe care o deține în C, B, nr. 2.. A,. 2,. 7.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că locuiește împreună cu familia într-o locuință proprietatea pârâtei, că a solicitat cumpărarea acestei locuințe în baza Legii nr. 85/1992, dar pârâta nu a dat curs cererii sale deși, în speță, sunt îndeplinite condițiile art. 7, alin. 1 din Legea nr. 85/1992.
La data de 30 mai 2007, pârâta Universitatea din Caf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că acest demers judiciar nu face obiectul Legii nr. 85/1992.
Pârâta a arătat că, pe de o parte, locuința în discuție face parte din ansamblul de locuințe, care asigură necesarul de locuințe la nivelul instituției, iar pe de altă parte, înstrăinarea locuințelor de serviciu este interzisă de Legea Învățământului.
A invocat dispozițiile art. 7, alin. 8 din Legea nr. 85/1992, potrivit căruia instituțiile bugetare au dreptul să dețină locuințe de serviciu destinate închirierii salariaților acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă, dar eventuala înstrăinare a acestor locuințe este de competența exclusivă a consiliilor de administrație.
Or, pârâta nu a luat niciodată în calcul posibilitatea de a vinde aceste locuințe chiriașilor, întrucât sunt necesare pentru asigurarea spațiului locativ, în principal, personalului muncitor de la Stațiunea Didactică, dar și altor salariați ai Universității.
Mai mult, Legea nr. 84/1995 privind învățământul consfințește la art.166 (4) dreptul de proprietate și, implicit, dreptul de dispoziție al instituțiilor de învățământ superior asupra bazei materiale, iar transferul unei asemenea locuințe se poate face, potrivit alineatului (6), doar cu aprobarea ministrului educației, fără plată și numai în interes public.
Pârâta a conchis că singura posibilitate de folosință a bunurilor instituției este procedura închirierii pe perioadă limitată, cu revizuire anuală, în timp ce înstrăinarea nu numai că nu este prevăzută de această lege, dar este sancționată penal prin art. 166 (4) ind. 3.
Pentru termenul din 05.10.2007, pârâta a comunicat că locuința în discuție a fost construită din fondurile statului în anul 1976, mai exact din fondurile Ministerului Agriculturii, că locuința face parte din ansamblul denumit "cămin studențesc", că regimul juridic este acela de locuință de serviciu și că, deși acest regim nu este consacrat de un act normativ special, contractele de închiriere au fost accesorii la contractele de muncă; a precizat că, prin nr.HG 47/1999, art. 5, s-a interzis vânzarea acestor locuințe către salariați, precum și închirierea către terțe persoane care nu au calitatea de angajați ai stațiunilor didactice
Prin sentința civilă nr. 16373 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Universitatea din
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că pârâta este proprietarul ansamblului de locuințe " ", denumit în acte "Căminul din cadrul Stațiunii Didactice C " că locuința în litigiu are regimul unei locuințe de serviciu și că sunt incidente dispozițiile art. 166, alin.4 din Legea nr.84/1995 și ale art. 5 din nr.HG47/1999 de modificare și completare a HG nr.123/1993.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând- pentru următoarele motive:
Prima critică vizează modul în care instanța aplicat și interpretat dispozițiile art. 7 din Legea nr.85/1992, apelantul arătând că sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege pentru a cumpăra locuința, întrucât aceasta a fost construită din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, este titularul unui contract de închiriere, iar locuința nu este de intervenție.
Se mai arată că obligația de vânzare a locuințelor în temeiul art.7 din Legea nr.85/1992 este o obligație in rem și nu in personam, în considerarea calității de chiriaș la data intrării în vigoare a legii și se invocă Decizia nr. 5/21 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii.
C de-al doilea motiv de apel vizează regimul juridic al imobilului în litigiu, apelantul arătând că acesta nu mai este cămin studențesc, ci locuință de serviciu, contractul de închiriere fiind accesoriu contractului său de muncă.
Prin decizia nr.241 din 7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de reclamantul.
S-a reținut că spațiul în litigiu reprezintă locuință de serviciu a reclamantului, deținută în baza contractului de închiriere încheiat cu pârâta și nu intră sub incidența Legii nr.85/1992, fiind cuprins în baza materială a pârâtei Universitatea din
Imobilul are destinația de cămin studențesc, urmând regimul prevăzut de art.166 din legea nr.84/1995, în raport de care schimbarea destinației este supusă anumitor condiții.
Regimul juridic special, derogatoriu de la dreptul comun, face ca imobilele ce fac parte din baza materială a învățământului să fie exceptate de la reglementările Legii nr.85/1992.
În baza art.299 Cod pr.civilă, împotriva deciziei reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
S-a susținut că pârâta are calitatea de proprietar al imobilului în care se află locuința în litigiu, fiind singurul care poate uza de dreptul de dispoziție, ceea ce impune aplicarea art.7 din Legea nr.85/1992.
În condițiile în care clădirea este folosită în scopuri pur locative, este lipsită de temei susținerea că aceasta ar face parte din baza materială a Universității.
Cerințele impuse de dispozițiile art.7 din Legea nr.85/1992, reținute și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv ca locuințele să fie construite din fondurile unităților economice și bugetare până la intrarea în vigoare a legii, iar solicitantul să aibă calitatea de chiriaș, sunt îndeplinite în speță, ceea ce face inaplicabile prevederile art.5 alin.11din HG nr.47/1999 modificată prin HG 123/1999 privind organizarea și funcționarea stațiunilor didactice din structura învățământului agricol superior.
Pârâta Universitatea din Caf ormulat întâmpinare, arătând că imobilul în litigiu face parte din patrimoniul Stațiunii Didactice, cu destinația de cămin studențesc, ceea ce îl exclude de la vânzare către chiriași, conform HG 123/1993 modificată și completată prin HG 47/1999.
Pe de altă parte, clădirea face parte din baza materială a instituțiilor de învățământ superior, în înțelesul art.166 din Legea învățământului nr.84/1995, iar transferul locuinței este permis de lege numai cu aprobarea Ministrului educației și cercetării, fără plată și numai în interes public.
Examinând criticile formulate de reclamant se constată nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.85/1992, pot fi vândute la cererea chiriașilor, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului Lege nr.61/1990, locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a legii, altele decât locuințele de intervenție.
În speță, reclamantul are calitatea de chiriaș al locuinței a cărei cumpărare o solicită, calitate dobândită în baza contractului de închiriere încheiat la data de 1.11.2002, depus în copie la fila 7 din dosarul Judecătoriei.
juridic al locuinței în litigiu nu îi sunt însă incidente dispozițiile textului menționat, dată fiind situația clădirii în care aceasta este situată, și destinația ei.
Conform actelor depuse la filele 21-33 din dosar, imobilul a fost construit pentru Stațiunea didactică experimentală C, cu destinația de cămin studențesc, iar prin decizia nr.32 din 1 iunie 1977 acesta a fost transferat în proprietatea Universității C, începând cu data de 1 martie 1977, mai puțin spațiile de la parter - cămin băieți - care au rămas în continuare în proprietatea Stațiunii.
În fișa mijlocului fix, din data de 30.12.1992 (fila 6 apel), clădirea este înscrisă ca făcând parte din baza materială a Universității din C, înscriindu-se în categoriile de spații prevăzute de art.166 alin.2 din Legea învățământului nr.84/1995, iar conform alin.43nu i se poate schimba destinația fără avizul conform al ministrului educației și cercetării.
La data de 19.04.2007 imobilul, a cărui destinație nu a fost modificată, a fost transferat Stațiunii didactice, conform bonului de mișcare a mijloacelor fixe de la fila 19 apel și " Situației Construcțiilor Universității, preluate de " (fila 18).
În actele de transfer, clădirea figurează cu destinația de cămin studențesc, condiții în care este irelevant faptul că în prezent este folosită ca locuință de serviciu.
Dispozițiile art.5 alin.11din HG nr.123/1993 privind organizarea și funcționarea stațiunilor didactice din structura instituțiilor de învățământ superior agricol modificată prin HG nr.47/1999, interzic înstrăinarea spațiilor cu destinația menționată.
În consecință, justificat s-a reținut, prin decizia recurată, că locuinței ocupată de pârât nu-i sunt incidente dispozițiile art.7 din Legea nr.85/1992.
Pentru considerentele arătate, recursul este nefondat și urmează să fie respins, conform art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 241 din 7 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 16373 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta UNIVERSITATEA DIN
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
6.10.2008
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Paula Păun, Gabriela Ionescu
