Obligație de a face. Decizia 81/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 81

Sedința publică din 2 februarie 2009

PREȘEDINTE: Maria Martinescu

JUDECĂTOR 2: Cristian Pup

JUDECĂTOR 3: Marinela Giurginca

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctului, împotriva Deciziei civile nr. 643/A/13.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați și, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamanta recurentă prin avocat și pârâtul intimat personal, lipsă fiind pârâta intimată.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei recurente a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și a timbrului judiciar de 0, 15 lei.

Pârâtul intimat a depus concluzii scrise.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentantul reclamantei recurente, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și a sentinței atacate, învederând că a luat act de starea de fapt și de faptul că mai există un litigiu, după decesul defunctului, care a încheiat contractul în discuție, astfel că apreciază justificată cererea sa de repunere în termen a dosarului execuțional, reclamanta fiind continuatoarea defunctului, cu cheltuieli de judecată în primă instanță, apel și recurs.

Pârâtul intimat, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului, conform concluziilor scrise.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr.3463/18.03.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu intimații și, pentru repunerea ei în termen în dosarul execuțional nr. 220/ex/2004 al J.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că:

Prin Sentința civilă nr. 1593/2004 pronunțată în dosarul nr.11004/2003 de Judecătoria Timișoara rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.24/2005 a Tribunalului Timiș, intimații au fost obligați să plătească numitului echivalentul în lei, la data plății, a sumei de 6.200 DM și dobânda legală, reprezentând diferența sultă cuvenită între părți privind schimbul de imobile din R nr. 200 și T,-,.9, creditorul pornind, în baza hotărârii judecătorești, ce a constituit titlu executoriu, executarea silită împotriva intimaților în dosarul execuțional nr. 220/ex/29.06.2004 al &, executare silită ce a fost constatată ca fiind perimată, în temeiul art. 389 Cod procedură civilă, prin procesul - verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 27.10.2005.

Creditorul a decedat la data de 24.01.2006 moștenitorul acestuia privind imobilul din R nr. 200, fiind reclamanta, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 32/2006 emis de BNP - - Curuți

Art. 405 alin.1 Cod procedură civilă prevede că dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, alin.2 al aceluiași articol stipulând că termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, în speța aceasta, data fiind 23.02.2004, când Sentința civilă nr.1593/2004 a Judecătoriei Timișoaraa rămas definitivă, termenul de prescripție privind dreptul de a cere executarea silită împlinindu-se la data de 23.02.2007.

Reclamanta a solicitat repunerea în termenul care îi conferă dreptul de a cere executarea silită, susținând ca unic motiv în dovedirea cererii, că nu a avut cunoștință, până în data de 07.01.2008, de dosarul execuțional nr. 220/ex/29.06.2004 al & și implicit de titlul executoriu.

Art. 405 ind. 3 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că, după împlinirea termenului de prescripție, creditorul poate cere repunerea în termen numai dacă a fost împiedicat să ceară executarea, datorită unor motive temeinice, în speță, instanța apreciind că motivul invocat de către reclamantă nu putea fi considerat ca făcând parte din categoria motivelor temeinice și care au împiedicat-o pe reclamantă să continue executarea silită în termen, de la data la care a devenit moștenitorul creditorului, trebuind să cunoască activul moștenirii dobândite, inclusiv dreptul de creanță al defunctului privind imobilul din

Pentru aceste motive, instanța, văzând și dispozițiile art. 405 alin. 1 și 2 și 405 ind. 3 alin.1 Cod procedură civilă, a respins cererea formulată de către reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel în termen legal la data de 28.05.2008 solicitând admiterea lui, modificarea în tot a sentinței civile apelate în sensul admiterii cererii de repunere în termen a dosarul nr. 220/ex/2004 al J, cu motivarea că, în mod greșit, s-a reținut că dreptul ei a fost prescris, ea neavând cunoștință de acest dosar execuțional, existent pe numele defunctului, a cărui moștenitoare testamentară este.

Prin Decizia civilă nr.643/A/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta împotriva Sentinței civile nr.3463/2008 a Judecătoriei Timișoara, cu motivarea că, în raport de dispozițiile art. 405 ind.2 alin.3 Cod procedură civilă, Sentința civilă nr.15/1993 a Judecătoriei Timișoara, ce constituia titlu executoriu în favoarea creditorului, autorul reclamantei, pentru suma de 6200 DM și dobândă legală, și-a pierdut puterea executorie la data de 23.09.2007.

Tribunalul a reținut că reclamanta nu se putea prevala de instituția repunerii în termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, instituție la care se referă în mod expres art. 19 din Decretul nr.167/1958, întrucât, în calitate de unică moștenitoare testamentară a defunctului creditor ( așa cum o prezintă Certificatul de moștenitor nr. 32/2006) este continuatoarea personalității acestuia, astfel că ea este ținută de toate drepturile și obligațiile autorului, indiferent dacă le-a cunoscut sau nu existența.

În plus, autoarea acțiunii nu a precizat în conținutul cererii introductive care au fost motivele pentru care, în mod obiectiv, nu a fost în măsură să cunoască prin minime diligențe despre Sentința civilă nr.1593/2004 a Judecătoriei Timișoara. Aceasta cu atât mai mult cu cât tribunalul a împărtășit opinia primei instanțe, potrivit căreia apelanta ar fi trebuit să iasă din pasivitate și să întreprindă toate demersurile pentru a cunoaște activul moștenirii dobândite, inclusiv dreptul de creanță al defunctului privind imobilul din R, așa cum, de altfel, a recunoscut că a știut despre existența antecontractului încheiat la 12.09.2000.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs în termen legal la data de 18.12.2008, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii de repunere în termen a dosarului nr.220/ex/2004 al E.J.

În motivarea recursului reclamanta a reiterat, în fapt, motivele invocate în fața instanței de apel, subliniând faptul că, în mod greșit, s-a reținut că ea nu justifică un motiv de repunere în termen, că nu a avut cunoștință de dosarul execuțional deschis de defunctul, neavând o relație prea apropriată cu acesta, situație în care nu a avut cunoștință de bunurile ce compun masa succesorală.

Față de această situație, reclamanta susține că nu i se poate imputa o lipsă de preocupare cu consecința prescripției dreptului la acțiune.

Recursul nu a fost motivat în drept.

Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate de reclamantă, în raport de actele depuse la dosar și dispozițiile art. 405 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctului, a solicitat, prin prezenta cerere, repunerea în termen a dosarului execuțional nr.220/ex/2004 al E.J, deschis de autorul ei, invocând, ca temei de drept, prevederile art. 405 Cod procedură civilă.

Potrivit textului de lege sus - indicat, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani și termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, în speță, aceasta fiind 23.02.2004, când Sentința civilă nr.1593/2004 a Judecătoriei Timișoaraa rămas definitivă.

În raport de această dată, termenul de prescripție de a cere executare silită s-a împlinit la data de 23.02.2007 iar reclamanta nu a justificat motive temeinice pentru repunerea ei în termen.

Pentru a putea solicita, însă, repunerea în termen a dosarului execuțional nr. 220/ex/2004, se presupune că acesta era în curs de derulare, ori, în cazul de speță, defunctul a demarat procedura execuțională a Sentinței civile nr.1593/2004 a Judecătoriei Timișoara, procedură care s-a perimat, însă, datorită lipsei de stăruință din partea creditorului. În consecință, Sentința civilă nr.1593/2004 a Judecătoriei Timișoara, ce constituia titlu executoriu, și-a pierdut puterea executorie la data de 23.02.2007 prin efectul art. 405 alin. 3 Cod procedură civilă.

În consecință, Curtea reține că reclamanta nu se poate prevala și, în consecință, nu poate solicita repunerea în termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită ( conform art. 19 din Decretul nr.167/1958), întrucât în calitate de unică moștenitoare testamentară a defunctului creditor, ea este continuatoarea personalității acestuia, fiind ținută de toate drepturile și obligațiile autorului său.

Cu alte cuvinte, în condițiile în care, procedura executării silite declanșate de creditorul s-a perimat, înainte de decesul creditorului, reclamanta nu mai poate solicita repunerea în termen a dosarului execuțional deschis de creditor și perimat datorită lipsei de stăruință a acestuia.

Pentru aceste considerente, în baza art. 299, 312 aln.1 Cod procedură civilă, raport la art. 405 și urm. Cod procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctului, împotriva Deciziei civile nr. 643/A/13.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctului, împotriva Deciziei civile nr. 643/A/13.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 2 februarie 2009.

Președinte Judecător Judecător

- - - - - -

Grefier

- -

RED. MG/03.03.2009

DACT.B/2ex/03.02.2009

INST.APEL- -- Tribunalul Timiș

INST.FOND- - Judecătoria Timișoara

Președinte:Maria Martinescu
Judecători:Maria Martinescu, Cristian Pup, Marinela Giurginca

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 81/2009. Curtea de Apel Timisoara