Obligație de a face. Decizia 972/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 972/R-CM
Ședința publică din 19 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, împotriva sentinței civile nr.112 din 03 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns secretar G recurentul-pârât, în baza delegației nr.3861/2009 depusă la dosar, lipsind intimații-reclamanți și intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării și a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentantul recurentului-pârât depune la dosar cerere din partea Consiliului Local Berbești din care rezultă că își însușește motivele de recurs semnate de Primarul Orașului Berbești. Anexat acesteia a depus copie de pe Hotărârea nr.15/27 martie 2009 Consiliului Local Berbești. Arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul recurentului-pârât, având cuvântul, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Berbești, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii.
Precizează că recurentul-pârât Consiliul Local Berbești suportă cheltuielile complementare. Pentru acestea are calitate procesuală pasivă, dar nu este chemat în judecată pentru cheltuieli complementare, ci pentru drepturi salariale. Mai arată că intimații-reclamanți sunt angajații Ministerului Educației, Cercetării și și nu ai Consiliului Local Berbești.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată la data de 28.11.2008, reclamanta Uniunea Sindicatelor din Învățământ V, în numele și în interesul reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune, G, de la Școala cu clasele I-VIII Berbești, județul V; -, G, de la Grupul Școlar " " Berbești, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației Cercetării și T, Inspectoratul Școlar al Județului V, Consiliul Local al orașului Berbești, Școala cu clasele I-VIII Berbești și Grupul Școlar " "- Berbești, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la acordarea tranșelor suplimentare de vechime începând cu data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 de către fiecare dintre reclamanți, pentru perioada 1 octombrie 2001 până la 31.12.2007; obligarea unităților școlare pârâte să rectifice carnetele de muncă în mod corespunzător, defalcat pe fiecare an de activitate; obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate, stabilite ca fiind diferența dintre sumele efectiv plătite și sumele datorate începând cu data 1.10.2001 până la 31.12.2007 prin acordarea tranșelor de vechime prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, de la data îndeplinirii condițiilor de către fiecare dintre reclamanți, sume reactualizate în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună până la data plății efective și integrale, precum și obligarea pârâților la plata către Uniunea Sindicatelor din Învățământ Vac heltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că personalul didactic din învățământul preuniversitar este salarizat potrivit dispozițiilor Legii nr.128/1997 și potrivit art.50 alin.1 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime influențează în mod direct drepturile salariale cuvenite cadrului didactic respectiv, iar acordarea acestor tranșe are implicații și asupra vechimii efective.
În privința calității procesuale a pârâților s-a arătat că toate instituțiile chemate în judecată sunt instituții cu care sistemul învățământului coexistă pentru a-și putea atinge scopurile ce au determinat instituirea ca atare, având atribuții fie cu elaborarea sau asistarea tehnică de realizare a metodologiilor, fie cu finanțarea efectivă a metodologiilor astfel elaborate.
Privind perioada pentru care se impune acordarea acestor drepturi s-a arătat că prin Acordul din 28.11.2005 semnat inclusiv de Ministerul Educației și Cercetării, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru întreg personalul didactic. Pe cale de consecință se impune recunoașterea dreptului ori începând cu data de 1.10.2001, ori de la data la care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, până la 31.12.2007.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, pe considerentul că între acest pârât și membrii de sindicat nu există raporturi juridice concretizate în obligațiile specifice angajatorului și angajatului, nu calculează salariul acestora, nu deține cărțile de muncă și nici nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat unde sunt încadrate aceste cadre didactice. Potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Cu privire la solicitarea reclamanților de a li se plăti drepturi salariale începând cu anul 2001, s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, întemeiată pe dispozițiile art. 166 Codul Muncii. În acest sens precizează că prevederile Acordului invocat nu sunt aplicabile situației de față, iar nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat se referă la diferențele salariale rezultate din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 ca urmare a stabilirii de către instanțele judecătorești a salariului de bază al cadrelor didactice.
Pe fondul cauzei acest pârât precizează că în legislația salarizării cadrelor didactice care se aplica până la apariția Legii nr.128/1997 existau numai tranșe de vechime în învățământ pentru stabilirea salariului de bază care se opreau la tranșa de peste 25 de ani. Prin Legea nr.128/1997 se introduc 3 tranșe suplimentare de vechime în învățământ la 30,35 și peste 40 ani create prin creșterea acordată în conformitate cu art.50 alin.2 din lege. Creșterea de 1/25 s-a utilizat numai pentru crearea celor trei tranșe, ea nu constituie un spor care se acordă la niște salarii de bază existente și practic se solicită să se efectueze o plată dublă pentru aceeași muncă.
Pârâtul a mai arătat că fiecare act normativ apărut ulterior Legii nr.128/1997 are însumat și acest coeficient prevăzut de art. 50 alin.2 din Legea nr.128/1997 care se calculează la tranșa anterioară de vechime și nu la coeficientul de ierarhizare în sine.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Inspectoratul Școlar al județului Vas olicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
În susținerea acestei excepții, pârâtul s-a arătată că potrivit art.7 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ au personalitate juridică, iar angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, per baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997.
În ceea ce privește corectitudinea încadrării personalului și întocmirea la termen a statelor lunare de plată a drepturilor salariale, răspunderea aparține directorului unității de învățământ, potrivit art.23 din Regulamentul de organizare și funcționare a unității de învățământ preuniversitar referitor la salarizarea personalului didactic, s-a arătat că începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, în conformitate cu dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001.
Pe fondul cauzei, acest pârât a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată, întrucât în toate actele normativ invocate prin care s-au stabilit coeficienții de multiplicare și valoarea acestora, în coeficienții de multiplicare aferenți tranșelor de vechime 30- 35 de ani, 35 - 40 de ani și peste 40 de ani, au fost cuprinse și creșterile de l/25 prevăzute la art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997. Potrivit dispozițiilor art.5 alin. 2 din OG nr. 18/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Consiliul Local al orașului Berbești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii invocându-se lipsa calității procesuale pasive a sa, având în vedere faptul că stabilirea drepturilor salariale și acordarea acestora nu este de competența Consiliului Local, ci a angajatorilor reclamanților cadre didactice, respectiv unitățile școlare, iar plata drepturilor salariale se face din sume defalcate din TVA, repartizate bugetului local în baza legilor bugetului de stat și a rectificărilor bugetului de stat.
S-a invocat, de asemenea, faptul că pârâtul nu dispune de sume de bani în bugetul local pentru plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale prin sentința civilă nr.112/3 februarie 2009 a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T și a respins acțiunea formulată împotriva acestora ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local al orașului Berbești, județul
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.10.2001 -27.11.2005 și s-a respins acțiunea pentru această perioadă.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și au fost obligați pârâții unitățile de învățământ preuniversitar și Consiliul Local al orașului Berbești, județul V să acorde și să plătească reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune drepturile salariale neacordate, constând în diferența dintre sumele datorate reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și sumele efectiv plătite, începând cu data îndeplinirii condițiilor de către fiecare dintre reclamanți, dar nu mai devreme de data de 28.11.2005 și până la data de 31.12.2007, sume reactualizate cu indicele de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data plății efective și integrale.
Au fost obligate pârâtele unitățile de învățământ preuniversitar să înscrie în carnetul de muncă al fiecăruia dintre reclamanții titulari ai dreptului material la acțiune tranșele suplimentare de vechime defalcate pe fiecare an de activitate din perioada pentru care s-a admis acțiunea.
Au fost obligate unitățile de învățământ preuniversitar și Consiliul Local al orașului Berbești, județul V să plătească Uniunii Sindicatelor de Învățământ V suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T, este întemeiată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea. Această dispoziție legală a fost reiterată și în nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Potrivit Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, ordonatorul principal de credite este primarul, în calitate de reprezentat a unității administrativ teritoriale, îndrituit să a probe bugetul unității de învățământ și să asigure finanțarea ei.
Sub aspectul excepției privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al orașului Berbești, județul V, tribunalul a constatat că acest pârât are calitate procesuală pasivă deoarece, potrivit dispozițiilor nr.OG13/2001, s-a prevăzut că fondurile privind plata drepturilor salariale pentru personalul din învățământ se asigură de la bugetul local, iar potrivit prevederilor art.36 din Legea nr.215/2001, consiliile locale au, printre altele, drept atribuție și pe aceea de a aproba bugetul local, în acesta incluzându-se și fondurile necesare pentru efectuarea plăților deduse judecății.
În aceste condiții, Consiliul Local al orașului Berbești, județul V, fără a se antama fondul pricinii, are atribuția prevăzută de lege de a proceda la aprobarea fondurilor care eventual, în urma hotărârii care s-ar pronunța, ar trebui cuprinse în bugetul local, cu destinația de a fi plătite drepturile solicitate prin acțiune.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.10.2001- 27.11.2005, tribunalul a constatat că potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Faptul că la data de 28 noiembrie 2005 s-a încheiat un Acord, prin care Guvernul României a recunoscut că se impune plata unor diferențe salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic, nu este o recunoaștere a dreptului solicitat în cauza de față și a cărui acțiune se prescrie, deoarece are în vedere calculul diferențelor salariale rezultate din aplicarea neunitară a Legii nr.128/1997 și nu se referă la tranșele suplimentare de vechime prevăzute de lege.
În consecință, tribunalul a reținut că este prescris dreptul material la acțiune pentru perioada 1.10.2001-27.11.2005.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic vizează în alin.1 și alin.2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În alin.1, legiuitorul a statuat faptul că personalul în cauză beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ.
Așadar, din interpretarea gramaticala a textului de lege menționat, precum si din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative ˝si˝ rezulta faptul că articolul menționat are in vedere doua noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: ˝tranșe de vechime˝ și ˝tranșe suplimentare de vechime˝.
În ceea ce privește momentul acordării acestor tranșe suplimentare de vechime, este de menționat ca textul de lege îl individualizează in mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției ˝la˝,care, în cazul concret expus de art.50 alin.1, introduce momentul: la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese si din interpretarea voinței legiuitorului care, in momentul in care a dorit să facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul tranșelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început si pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval (a se vedea atât anexele la Legea nr.128/1997 cat si cele ale nr.OG15/2008).
Statuând in primul alineat asupra existentei a doua drepturi, cel la tranșa de vechime si cel la tranșa suplimentara de vechime, legiuitorul procedează in alineatul al doilea al art.50 la indicarea procedeului, a modalității în care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime.
Se stipulează astfel ca pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin acest alin.2, legea introduce o nouă noțiune, respectiv aceea de ˝coeficient de ierarhizare˝ sau, în accepțiunea nr.OG15/2008, ˝coeficient de multiplicare˝.
În ceea ce privește modul de stabilire a salariului de baza, art.48 alin.3 din Legea nr.128/1997 arata ca salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșă de vechime este tocmai creșterea, majorarea intervenita in momentul în care se calculează cuantumul salarial corespunzător tranșei suplimentare de vechime, creștere care se raportează la coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea în tranșa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr.128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate în învățământ de 6,602.
Dar, potrivit art.50 alin.1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiază la 30 de ani, la 35 de ani și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, ca o premiere, ca un bonus, și de tranșa suplimentara de vechime la al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, pana la momentul intrării în vigoare a nr.OG15/2008, si o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Aceasta creștere, în exemplul luat anterior al profesorului cu grad didactic I, ar fi însemnat, printr-un calcul matematic simplu, mărirea coeficientului de multiplicare corespunzător tranșei de vechime de 30-35 cu valoarea de referință a coeficientului de multiplicare 1,000 corespunzătoare, ajungându-se la stabilirea în acest fel a tranșei suplimentare de vechime.
La data de 1 februarie 2008, a fost publică nr.OG15 din 30 ianuarie 2008 care vizează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Conform art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin 2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă în coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei tranșe si creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, la coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând pătrimea din tranșa anterioară de vechime.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Consiliul Local al orașului Berbești.
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivele de casare prev.de art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În mod greșit instanța de fond a obligat Consiliul Local Berbești la plata drepturilor salariale ale cadrelor didactice, fără a se avea în vedere că de la bugetul local nu se plătesc aceste salarii, directorii unităților de învățământ preuniversitar depunând necesarul fundamentat pentru plata salariilor cadrelor didactice la Inspectoratul Școlar Județean și repartizarea sumelor se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, după consultarea consiliului județean și a primarilor, cu asistența tehnică de specialitate a Inspectoratului Școlar Județean.
Drepturile salariale ale cadrelor didactice nu se plătesc astfel de la bugetul local, situație în care instanța trebuia să admisă excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocate.
Potrivit art.7 alin.6 din Legea nr.388/2007, pentru finanțarea cheltuielilor prevăzute la art.6, pe lângă sumele defalcate din, autoritățile administrației publice locale vor aloca și sume din bugetele locale ale acestora.
Consiliul Local Berbești prevede în fiecare an în bugetul local sume de bani pentru cheltuieli materiale și servicii, precum și pentru cheltuielile de capital necesar unităților de învățământ preuniversitar, de unde și concluzia greșită a instanței prin care a fost obligat să plătească drepturile salariale ale cadrelor didactice.
Față de cele arătate solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
Recursul declarat este întemeiat și urmează a fi admis.
Conform art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, iar potrivit alin.3, finanțarea de bază (care cuprinde inclusiv cheltuielile de personal, conform alin.5) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Și dispozițiile rt.16 din nr.HG2192/2004 (pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat) prevăd că inanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
De asemenea, potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat este asigurată din anul 2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază teritorială acestea își desfășoară activitatea.
Cu privire la prima sursă de finanțare (bugetul local), curtea constată că, potrivit art.23 din Legea nr.215/2001, consiliul local este autoritate a administrației publice locale, deliberativă, iar atribuțiile acestuia sunt expres prevăzute în art.36 din actul normativ. Conform alineatului 4 al art.36, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local. Această atribuție însă nu îl transformă în ordonator de credite, o astfel de calitate având-o primarul.
Cu privire la cea de-a doua sursă de finanțare (bugetul de stat), art.28 lit.b alin.1 din nr.HG2192/2004 prevede că repartizarea către consiliile locale a fondurilor aferente învățământului, aprobate prin legea anuală a bugetului de stat, precum și a fondurilor din cote defalcate din impozitul pe venit, se face de către consiliul județean. De asemenea, art.28 lit.b alin.2 din același act normativ prevede că fondurile primite din unele venituri de la bugetul de stat prin legea anuală a bugetului de stat se repartizează pe unități administrativ-teritoriale de către consiliul județean. Rezultă așadar că nici în această situație consiliul local nu este ordonator de credite.
Curtea mai reține că în speță consiliul local nu are nici calitatea de angajator, atribuții în acest sens având directorul unități administrativ teritoriale (care este în același timp și ordonator terțiar de credite).
În concluzie, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul Local al orașului Berbești, cu toate că acesta nu este nici angajator al reclamanților și nu are nici calitatea de ordonator de credite.
Față de aceste considerente, în temeiul art.291 Codul Muncii și 312 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea față de pârâtul Consiliul Local al orașul Berbești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, împotriva sentinței civile nr.112/3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT, în numele și în interesul reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune, G, -, G,.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul Consiliul Local al Orașului Berbești.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.05.2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
, -,
Grefier,
Red./22.05.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Corina
