Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 975/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 975/R-CM
Ședința publică din 19 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Florinița Ciorăscu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE, împotriva sentinței nr.214/F-CM din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în baza împuternicirii nr.1810/III/5/2009, lipsind recurentul-pârât, intimata-reclamantă, intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Ministerul Finanțelor Publice și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatului-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul intimatului-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În subsidiar, solicită admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că prin cererea înregistrată la data de 3.11.2008 pe rolul acestei instanțe, reclamanta a chemat în judecată Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a fi obligați primii trei pârâți să-i plătească sporul de confidențialitate de 15% începând cu 13.02.2008 și pe viitor, actualizat în raport de indicele de inflație.
S-a mai solicitat obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, iar Ministerul Finanțelor și Economiei să aloce fonduri necesare plății drepturilor salariale.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta îndeplinește funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung și în această funcție are dreptul să primească sporul de 15 % calculat la indemnizația brută lunară.
Prin sentința civilă nr.214 din 25 noiembrie 2008 a fost admisă acțiunea reclamantei în sensul că Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, au fost obligați să primească un spor de 15% de confidențialitate începând cu 13.03.2008 și pe viitor, despre acest drept să se facă mențiunea în carnetul de muncă.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor precum și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța o astfel de soluție instanța de fond a reținut că reclamanta a fost discriminată în raport de alte categorii profesionale cu privire la plata sporului de confidențialitate.
Împotriva hotărârii a formulat recurs Ministerul Public pentru motivul prevăzut de art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanța de fond a aplicat greșit legea atunci când a apreciat că reclamanta are dreptul la plata unui spor de confidențialitate.
Aceasta neavând calitatea de funcționar public cu statut special și nici personal civil dintre-o instituție militară, acordându-i-se sporul de confidențialitate, instanța și-a depășit atribuțiunile puterii judecătorești.
S-a mai motivat că instanța de fond a respins în mod greșit cererea de chemare în garanție a MEF.
Analizând recursul în limita motivului invocat se apreciază ca fondat în parte, pentru argumentele ce urmează:
Dreptul magistraților de plată a sporului de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară a făcut obiectul recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, față de care prin decizia nr.46 pronunțată la 15.12.2008, instanța supremă a statuat că în favoarea judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți precum și personalului auxiliar, acest drept trebuie recunoscut.
Potrivit art.329 pct.3 Cod procedură civilă, dezlegarea problemelor de drept dată în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanță, astfel că în mod corect tribunalul a reținut dreptul reclamantei la plata sporului de confidențialitate fără a săvârși un exces de putere, în baza textelor de lege enunțate în cuprinsul hotărârii.
Recurentul a criticat hotărârea pentru soluția respingerii greșite a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Potrivit legii nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor are obligația să deschidă credite bugetare la cererea ordonatorilor principali, aceștia de pe urmă fiind obligați să le folosească numai în limita și destinația aprobată.
în sistemul bugetar se plătesc după regulile reglementate în actul normativ mai sus evocat după virarea sumelor corespunzătoare plății la cererea ordonatorilor principali de către Ministerul Finanțelor Publice.
Având în vedere aceste obligații în legătură cu virările de credite bugetare de către Ministerul Finanțelor Publice, instanța de fond, în mod corect a dispus obligarea acestuia să vireze suma necesară plății drepturilor salariale fiindcă în lipsa unei astfel de obligații recunoașterea dreptului intimatei reclamante la plata sporului de confidențialitate nu ar fi avut nici o eficiență fără a se asigura și realizarea efectivă.
Obligația Ministerului Finanțelor Publice de a aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale a fost apreciată greșit de către instanța de fond, astfel că, în raport de cererea de chemare în garanție a acestui pârât urmează a fi admis recursul și a se modifica în parte sentința, în baza art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței nr.214/F-CM din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința de mai sus, în sensul că, admite cererea de chemare în garanție și obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necasare plății drepturilor salariale.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/4 ex/10.06.2009
Jud.fond;
OPINIE SEPARATĂ
Consider că este nefondată și critica vizând soluția dată cererii de chemare în garanție, prin care s-a solicitat obligarea Ministerului Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești.
S-a arătat corect la judecata fondului că Ministerul Finanțelor Publice întocmește proiectul legii bugetului de stat și pe cel al legii de rectificare a bugetului de stat pe baza și după analiza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
A se vedea în acest sens prevederile art.19 și următoarele din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice cu modificările ulterioare.
Angajarea cheltuielilor se realizează însă în limita bugetelor aprobate prin lege, iar monitorizarea execuției bugetare vizează tocmai respectarea acestor limite și a destinațiilor fondurilor bugetare.
Întrucât în atribuțiile acestui minister nu intră aprobarea propriu-zisă a proiectelor de buget întocmite de ordonatorii principali de credite, în mod judicios instanța de fond a considerat că cererea de obligare a Ministerului Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești solicitate prin acțiune este formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Aceasta înseamnă că recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție trebuia respins în totalitate, întrucât nu se regăsesc criticile prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Judecător,
- -
Red.
Tehnored.
4 ex./11.06.2009
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Ion Rebeca, Florinița Ciorăscu
