Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1128/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1128/
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile de apel nr. 223 din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă - în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și cu, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru reclamantul recurent s-a prezentat avocata, iar pentru pârâtele intimate și s-a prezentat avocata, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind formulate alte cereri și probe de administrat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului, după ce în prealabil, la întrebarea instanței, reprezentantele ambelor părți litigante confirmă că decizia civilă cu nr. 177/A/3.05.2006 a Tribunalului Arad pronunțată în apel este irevocabilă, prin nerecurare.
Reprezentanta reclamantului recurent avocata solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtelor intimate, avocata solicită respingerea recursului ca neîntemeiat potrivit notelor de ședință depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
A,
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 9856 din 22 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- s-a admis acțiunea exercitată și precizată de către reclamantul, (continuată de către moștenitorul ), în contradictoriu cu pârâții, și .
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pârâților.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului.
S-a respins excepția de tardivitate depunerii cererii reconvenționale
S-a respins cererea reconvențională formulată de, având ca obiect sistare stare din indiviziune imobilului înscris în CF 5902 nedefinitivă, prin formarea trei loturi în natură reprezentând câte de câte 1/3 parte și atribuirea în natură, acestor cote de 1/3 partea pentru reclamant, 1/3 parte pentru pârâtul reclamant reconvențional și 1/3 parte pentru pârâții din acțiunea introductivă.
S-a dispus sistarea stării din indiviziune asupra imobilului înscris în CF 5902 nedefinitivă teren extravilan înscris în Titlul de proprietate nr. 2600/1995 emis de Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor A- în suprafață de 3 ha și 5500 mp în sensul atribuirii întregului imobil către reclamantul, fără plata vreunei sulte către pârâți.
A fost îndrumat Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A să efectueze cuvenitele mențiuni în CF 5902 nedefinitivă.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 23 lei către reclamantul reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut pe fond în fapt, în temeiul Legii nr. 198/1991 s- emis de către Comisia Mun. A, adeverința nr. 19610/1991 moștenitorilor defuncți, respectiv, și, prin care s- stabilit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3,15 ha și Titlul de proprietate nr. 2600/1995 emis de Comisia Județeană A, în care sunt menționați acești moștenitori, ai defunctei, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha 5500 mp situat pe teritoriul localității, jud. A iar terenul este înscris în CF 5902 nedefinitivă, localității.
De pe urma defunctului, decedat la data de 20.12.1999 au calitate de moștenitori, pârâta, în calitate de fiică și defuncta, în calitate de fiică, conform certificatului de moștenitor nr. 13/2000 emis de Biroul Notarului Public, iar de pe urma defunctei, decedată la data de 11.06.2004, pârâta, are calitate de moștenitoare legală, în calitate de fiică, fiind străini de moștenire prin renunțare pârâții, în calitate de fiica și fiu, conform certificatului de moștenitor nr. 190/2004 emis de Biroul Notarial.
Prin declarația autentificată sub nr. 7846/15 mai 1992 al Biroului Notarial Public al Jud. A, pârâtul declarat că renunță la dreptul său de proprietate asupra terenului stabilit conform adeverinței nr.19610/1991 eliberată de Comisia Mun. A, în baza Legii 18/1991 în favoarea lui și că doreste ca acesta să fie singurul titular al dreptului stabilit, conform adeverinței mai sus menționate.
Prin declarația autentificată emisă sub nr. 6915/28.04.1992 de Biroul Notarial de Stat al Judetului A-, autorul pârâților, moștenitorii și, declară pe proprie răspundere faptul că renunță la dreptul său de proprietate asupra terenului stabilit prin adeverința nr. 19610/1991 emisă de Comisia Mun. și că dorește ca să fie singurul titular al dreptului de proprietate asupra terenului.
Atât, cât și au dat declarație de renunțare expresă la moștenire vizând imobilul din speță după deschiderea moștenirii de după autoarea lor, decedată la data de 15.02.1982, situație în care, avându-se în vedere literatura de specialitate și practica judiciară privitor la regimul juridic al convenției dintre moștenitori prin care unii ar fi renunțat expres la moștenire prin declarație expresă de renunțare la moștenire cu titlu oneros - se apreciază că după deschiderea moștenirii oricare dintre succesibili se poate obliga față de ceilalți să renunțe la moștenire iar renunțarea este perfect valabilă și obligatorie între părți.
Declarațiile de renunțare s-au încheiat cu respectarea prev. de art.2 alin 1 din Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura notarială succesorală, în vigoare la acea dată, fiind abrogat prin art. 117 din 36/1995.
Aceste declarații nu s-au încheiat anterior datei de deschidere succesiunii pentru ca să se poată reține că fiind un pact asupra unei succesiuni viitoare și care într-o atare situație să fie lovite de nulitate absolută, prev. de art. 965 cod civil.
Instanța a reținut că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 701 cod civil de se retracta renunțarea la moștenire, ce vizează că retractarea este posibilă cât timp nu s- împlinit termenul de prescripție a dreptului de obține succesiunea si doar dacă moștenirea nu fost acceptată până la momentul retractării de un alt succesibil, ori în spetă este împlinit a cest termen de prescripție și s- acceptat succesiunea de către succesibilul, tatăl reclamantului .
Conform prev. de art. 76 alin 4 din 36/1995, declarația de renunțare se înscrie în registrul special de renunțări la succesiune ținut de biroul notarial, însă art. 80 alin 1 din Regulamentul de punere în aplicare Legii nr. 36/1995 precizează că această înscriere în registrul special de renunțări se face pentru opozabilitate, astfel că fiind o condiție de publicitate nu afectează validitatea actului de renunțare.
Prin urmare s -a reținut incidența prev. de art. 696 cod civil conform căruia " eredele ce renunță este considerat că nu au fost nici dată erede", situație în care terenul menționat în Titlul de Proprietate emis în anul 1995 ulterior datei la care s-au emis declarațiile de renunțare constituie proprietatea lui, cărui moștenitor este reclamantul, iar față de situația de Carte Funciară, unde figurează coproprietari și succesibili renunțătorii la moștenire, în temeiul art. 728 cod civil, art. 673 ind. 1, 673 ind. 5 alin 2 cod procedură civilă se va dispune sistarea stării de indiviziune, prin atribuirea în natură imobilului înscris în CF 5902, nedefinitiv, fără plata vreunei sulte către pârâți.
Împotriva acestei sentințe civile în termen legal au declarat apel pârâții, și.
În motivele de apel, pârâții și au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de partaj formulată de reclamantul, continuată de către moștenitorul și admiterea acțiunii reconvenționale formulată de și prin urmare să se dispună ieșirea din indiviziune, conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de către expertul.
În motivele de apel se arată că sentința a fost dată cu încălcarea gravă a principiului puterii de lucru judecat, a legii și a dreptului de proprietate al pârâtelor. Prin sentința s-a încălcat principiul autorității lucrului judecat. Se arată că problema dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză a autorului lor, a fost soluționată în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 7672/2005. Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la această excepție a autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare. Prin sentință au fost încălcate și dispozițiile art. 13 din Legea 18/1991.
Prin motivele de apel pârâtul a solicitat schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii principale formulate de către reclamantul principal,și admiterea acțiunii reconvenționale formulate. Problema juridică care a preocupat instanța de fond se arată că a fost deja soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 869 din 16 februarie 2006. S-a mai arătat că instanța de fond dă mai mult reclamantului pârât reconvențional decât acesta a cerut. Conform art. 728 cod civil se instituie principiul conform căruia nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, însă ieșirea din indiviziune asupra imobilului înscris în Titlul de proprietate nr. 2600 din 30 noiembrie 1995, în suprafață de 3,55 ha, imobil evidențiat în CF nr.5902, nedefinitivă, prin atribuirea acestuia în întregime către reclamantul principal, fără sultă este netemeinică și nelegală,
Intimatul reclamant prin întâmpinare a solicitat respingerea apelurilor considerând temeinică și legală sentința instanței de fond. A solicitat respingerea excepțiilor, deoarece cele două litigii au obiecte diferite, respectiv stabilire calitate de moștenitor și rectificare titlu de proprietate, spre deosebire de prezentul dosar, care vizează ieșirea din indiviziune.
Cu privire la apelul declarat de, solicită respingerea apelului, având în vedere că apelantul este semnatarul declarației notariale autentificate, în considerarea consecințelor produse de declarația dată se impune respingerea apelului acestuia și pe fond a cererii reconvenționale, ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă de apel nr. 223 din 7.05.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arad - secția civilă - admite apelul formulat de pârâtele și împotriva sentinței civile nr. 9856 din 22 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad secția civilă în dosarul civil nr-.
Admite apelul formulat de pârâtul reclamantul reconvențional împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în parte sentința în sensul că: admite în parte acțiunea civilă exercitată și precizată de către reclamantul ( continuată de către moștenitorul ) în contradictoriu cu pârâții, și.
Dispune sistarea stării de indiviziune a imobilului înscris în CF NR. 5902, nedefinitivă, teren extravilan, înscris în titlul de proprietate nr. 2600/1995 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A în suprafață de 3 ha și 5500. conform raportului de expertiză (filele 145-149) prin formarea a trei loturi în natură reprezentând cota de câte 1/3, după cum urmează:Lotul I compus din imobilele cu nr. top. 19 55/1/21 în suprafață de 1,26 ha în valoare de 12.600 euro și nr. top. 97.393/1/18 în suprafață de 6000.în valoare de 90.000 euro, în sumă totală de 102.600 euro;
Lotul II compus din imobile cu nr.top-/1/32 în suprafață de 1,10 ha în valoare de 82.500 euro și nr.top. 53/A/187/1/28 suprafață de 5900. în valoare 11.800 euro în sumă totală de 94.300 euro.
Lotul III compus din imobilele cu nr. top-/1/32 în valoare de 82.500 euro și nr.top. 53/A/187/1/28 în valoare de 11800 euro în sumă totală de 94.300 euro.
Atribuie Lotul reclamantului; Lotul II pârâtelor și ; lotul II pârâtelor și; lotul III pârâtului reclamant reconvențional.
Pentru egalizarea valorică a loturilor obligă reclamantul să plătească pârâților câte 3844 euro în lei la cursul de la data plății.
. Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A să efectueze cuvenitele mențiuni în Cartea conform raportului de expertiză ce face parte integrantă din prezenta.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimatul să plătească apelanților și 20 lei cheltuieli de judecată și apelantului 10 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în fapt și în drept, că prima instanță greșit a admis acțiunea principală în întregime și a respins acțiunea reconvențională privind sistarea stării de indiviziune a imobilului din litigiu și atribuirea reclamantului fără obligația de a achita sulta aferentă cotelor de proprietate a apelanților pârâți.
Prin soluția pronunțată prima instanță încălcat principiul puterii lucrului judecat și a dreptului de coproprietate.
Prin titlul de proprietate nr. 2600 din 30 noiembrie 1995 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra terenurilor A s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha și 550.p înscris în CF, nedefinitivă 5902, în favoarea lui, și în calitate de fii după autoarea, defuncta.
Prima instanță a dat eficiență susținerilor intimatului reclamant în ce privește renunțarea la moștenire după antecesoarea apelantului pârât ,fără a lua în considerare că dreptul de proprietate a fost soluționat în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 869 din 16 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul civil nr.7672/2005, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 177/A/3.05.2006 a Tribunalului Arad aflată la dosarul de fond ( fila 23), care a intrat în puterea de lucru judecat și despre care instanța de fond nu face nici o referire.
Astfel, s- stabilit prin hotărârile menționate că cele două declarații autentice ale antecesorului apelanților pârâte, defunctul și a apelantului pârât reclamant reconvențional, reprezintă declarații de renunțare la succesiune după defuncta lor mamă, însă nu produc efecte juridice, întrucât în privința lor nu au fost realizate toate formalitățile legale pentru a produce efecte corespunzătoare, deoarece nu au fost înregistrate la Comisia locală de fond funciar. Mai mult, s- reținut că la 12 decembrie 1997 arătat explicit că nu a renunțat la moștenire și că nu a depus nici adresă prin care să fi renunțat la dreptul de proprietate asupra ternului primit conform adeverinței nr. 19610/1.10.1991.
S-a reținut că titlul de proprietate nr. 2600 /1995 a fost legal emis pe numele celor trei fii ai defunctei.
În acest context este evident că argumentarea instanței de fond, în sensul că cele două declarații notariale s-au încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 2 al.1 din 40/1953 privind procedura materială succesorală în vigoare la aceea dată, (abrogată prin art. 117 Din Legea 36/1995) și că renunțarea este perfect valabilă și obligatorie pentru părți încalcă finalitatea lucrului judecat a sentinței civile nr. 869 din 16 februarie 2006, în sensul că drepturile recunoscute părților nu pot fi contrazise printr- hotărâre pronunțată ulterior.
Pentru argumentele menționate, în temeiul art.1201 Cod civil, art.166 Cod pr. civilă va fi respinsă excepția autorității de lucru judecat, apreciind că nu sunt întrunite cele trei condiții privind identitatea de părți, obiect și cauză.
Prin această abordare, prima instanța a încălcat și dreptul de proprietate al apelantilor pârâți recunoscute prin titlu de proprietate.
Potrivit art.13 al (1) din Legea 18/1991, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive, ori în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii.
Potrivit al.3, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
Calitatea de moștenitori fost dovedită conform dispozițiilor legale de mai sus atât prin certificatele de moștenitor, cât și sentința civilă nr. 869/16.02.2006 și în conformitate cu art. 13 (al.2) din Legea nr. 18/1991, prin cererea adresată Comisiei de Fond Funciar care reprezintă o acceptare moștenirii.
Referitor la modalitatea de ieșire din indiviziune, prin raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză s- dispus ieșirea din indiviziune în două variante: o variantă propusă de apelanții pârâți și cealaltă de către expert, care a fost însușită de apelanți, astfel cum rezultă din motivele de apel și care respectă cotele de proprietate, cât și diminuarea sultei față de prima variantă.
În raport de aceste considerente, hotărârea pronunțată de prima instanță este lipsită de temei legal, motiv pentru care în temeiul art. 296 Cod.pr. civilă, art. 728 Cod civil, art. 673/1, 673/5 al.2 Cod.pr. civilă va admite apelul formulat de pârâtele și și de pârâtul reclamant reconvențional, conform dispozitivului.
Împotriva acestei decizii civile de apel a declarat recurs, în termen legal reclamantul, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței civile nr. 9856/22.12.2008, pronunțată de Judecătoria Arad, invocând în drept art. 304 pct. 4,6-10 Cod procedură civilă și motivând în esență că decizia instanței de apel este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, prin aceea că s-au nesocotit apărările reclamantului cu privire la excepția de lucru judecat și de asemenea că instanța de apel a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele care au format convingerea instanței.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma, dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că prezentul recurs al reclamantului de mai sus este nefondat, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei au fost admise apelurile pârâților sus - menționați, în modul arătat.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și făcut o justă aplicare și interpretate a dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 166 Cod procedură civilă raportat la art. 1201 Cod Civil, art.13 alin.1 și 2 din Legea nr. 18/1991, art.673/1, 673/5 al.2 Cod procedură civilă și art.728 Cod civil, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, corect fiind admise apelurile pârâților în sensul sus - menționat și pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite în întregime și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, în dosar este dovedit că nu sunt îndeplinite condițiile legale în mod cumulativ, vizând tripla identitate de obiect, cauză și părți, potrivit art. 1201 Cod civil, care reglementează excepția puterii lucrului judecat și ca atare, bine și just instanța de apel a respins, în temeiul dispozițiilor art. 166 Cod procedură civilă, excepția autorității de lucru judecat.
Recurentul mai susține că ar exista o contradicție în dispozitivul hotărârii atacate, în sensul că deși se admite cererea reconvențională a reclamantului și se sistează starea de indiviziune prin formarea mai multor loturi și atribuirea acestora către părți, se dispune și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate. În opinia sa, apreciază că această exprimare să posibilitatea interpretării, în sensul că se mențin și dispozițiile care vizează respingerea cererii reconvenționale a reclamantului, dar Curtea consideră că această interpretare este eronată, deoarece este evident că se vor menține doar acele dispoziții din sentința pronunțată de Judecătoria Arad care nu sunt contrarii prevederilor din dispozitivul deciziei din apel, precum spre exemplu se vor menține dispozițiile referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive ale pârâților, și sau respingerii excepției tardivității depunerii cererii reconvenționale.
De asemenea, recurentul susține că intimatele și - nu ar fi invocat excepția puterii de lucru judecat decât în apel, dar Curtea stabilește că acest aspect nu este conform cu realitatea, deoarece această excepție a fost invocată și în primă instanță prin întâmpinare(23 verso), sens în care s-a depus la dosar acea hotărâre judecătorească (23 dosar fond) respectiv sentința civilă nr. 869/16.02.2006 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă, prin decizia de apel d e respingerea apelului, cu nr.177/A/3.05.2006 și apoi devenită irevocabilă, prin nerecurare, cum confirmă ambele părți în instanță la termenul de astăzi.
Dar chiar daca nu s-ar fi invocat excepția în primă instanță, fiind vorba de excepție care vizează ordinea publică, aceasta poate fi invocată în orice fază procesuală și chiar din oficiu de instanță.
În legătură cu excepția autorității de lucru judecat, despre care recurentul susține că instanța de apel i-ar fi nesocotit apărările, Curtea reține, așadar că aceasta a fost invocată și în fața primei instanțe, și că din studiul actelor și lucrărilor dosarului nr.7672/2005 al Judecătoriei Arad ( în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 869/ 16.02.2006, rămasă definitivă și irevocabilă, conform celor precedente), în mod just și corect, instanța de apel a dispus respingerea acestei excepții, întrucât nu există îndeplinită cerința legii în materie, prevăzută de art.1201 Cod civil referitoare la tripla identitate de obiect, cauză și părți și astfel era cazul respingerii ei conform art. 166 Cod procedură civilă, căci litigiile acestor două dosare se poartă asupra unor obiecte diferite respectiv stabilirea calității de moștenitor și rectificarea titlului de proprietate (în dosarul menționat al Judecătoriei Arad ) și ieșirea din indiviziune (în prezentul dosar), iar existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, când se invocă exclusivitatea hotărârii s-au cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, căci a aprecia altfel ar însemna să se nesocotească dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile, cum este acea din speță.
Prin urmare, Curtea constată că motivele de recurs invocate, prevăzut de art. 304 punctele 4,6 și 7 Cod procedură civilă nu sunt întemeiate, deoarece instanța de apel nu și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ci, dimpotrivă, dând dovadă de rolul activ, impus de art.129 al.5 și 6 și art.130 Cod procedură civilă a hotărât numai asupra obiectului cererii deduse prezentei judecăți, după cum aceeași instanță de apel nu a acordat mai mult decât s-a cerut și nici ceea ce nu s-a cerut și la fel decizia civilă pronunțată de instanța de apel cuprinde exact și la obiect, în mod clar și detaliat, toate motivele legale pe care se sprijină, acestea nefiind nici contradictorii și nici străine de natura pricinii, încât deci aceste motive invocate în recurs nu pot fi primite.
Tot așa, nici motivele de recurs, invocate prevăzute de art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, nu pot fi considerate ca incidente în speță de către această instanță de recurs, întrucât, din studiul dosarului și analiza probelor administrate, rezultă în mod evident că instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, și nu a schimbat, în nici un fel natura ori înțelesul lămurit al acestuia iar hotărârea pronunțată de instanța de apel nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
De fapt, Curtea constată că recurentul s-a mărginit să înșiruie și să indice doar formal și generic aceste motive de recurs, fără a face referire precise cu privire la aspectele de nelegalitate ale deciziei civile de apel recurate, care motive nu au fost însă susținute și dezvoltate cu argumentare concretă și detailată, ca și cu o fundamentare separată și precisă, la obiect, contrar dispozițiilor art. 302/1 alin.1 pct. 3 Cod procedură civilă, care prevede clar că cererea de recurs trebuie să cuprindă - sub sancțiunea nulității - printre alte mențiuni și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, dar recurentul nu s-a conformat acestor dispoziții legale.
Că recursul este declarat formal rezultă și din dovada că reclamantul invocă în recurs și motivul prevăzut de art.304 pct.10 Cod procedură civilă, dar acest motiv a fost abrogat, încă prin Legea nr.219/6.07.2005, de aprobare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.138/2000, el vizând netemeinicia unei hotărâri atacate, iar în prezent modificarea sau casarea unei hotărâri, se poate cere în recurs numai pentru motivele de nelegalitate, prevăzut în art. 304 sub pct.1-9 Cod procedură civilă.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticele formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamantului de mai sus, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu, în limitele investirii instanței, recurentul nedovedind incidența în cauză a nici unuia dintre motivele de recurs invocate, prevăzute de art. 304 pct.4,6-10 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, aflat în culpă procesuală ca parte căzută în proces, recurentul reclamant de mai sus va fi obligat să plătească intimatelor pârâte și - la cererea acestora - suma de câte 500 lei fiecăreia, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorar avocațial, justificat cu împuternicirile avocațiale nr. 64 și 65, ambele din data de 21.09.2009 și chitanțele anexate, aferente nr. 18 și 19, ambele din 23.09.2009, ale Baroului A, aflate la fila 14 și 15 și respectiv 24 și 25 din dosarul cauzei de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile de apel nr. 223 din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă - în dosar nr-.
Obligă recurentul reclamant de mai sus să plătească intimatelor pârâte și suma de câte 500 lei, fiecăreia, cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. TP/ 8.12.2009
Dact. NF/9.12.2009
Ex.
Tribunalul Arad - Președinte ,
Judecător
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
