Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1221/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1221
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă împotriva decizie civile nr. 415 din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat și procurator pentru intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se depunerea întâmpinării formulate de intimatul pârât, după care;
Apărătorul recurentei reclamante depune taxă judiciară de timbru în valoare de 50 lei consemnată prin chitanța nr. --307-0051 din 03.11.2009 și timbru judiciar de 0.5 lei.
Se comunică o copie a întâmpinării apărătorului recurentului reclamant care nu solicită acordarea unui termen pentru observarea acesteia.
Procurator pentru intimatul pârât, invocă excepția nulității recursului susținând că acesta nu este motivat în drept.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, solicită respingerea excepției invocate ca nefondată.
Instanța respinge excepția invocată de intimatul pârât prin procurator, apreciind că dezvoltarea motivelor de recurs permite încadrarea în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Apreciind-se cauza în stare de soluționare acordă cuvântul asupra recursului, punându-i în vedere procuratorului intimatului pârât, că în raport de dispozițiile art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă nu poate depune decât concluzii scrise.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată, solicitând totodată amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise.
Instanța respinge cererea de amânare a pronunțării formulate de apărătorul recurentei reclamante.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 4 B sub nr. 5621/4/31 mai 2007, reclamanta a chemat in judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate dreptul său de proprietate în cotă de asupra imobilului situat in B,-,.2,.2,.43,sector 4 și să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunului prin atribuirea către pârât, cu obligarea acestuia la plata sultei corespunzătoare.
In motivarea acțiunii a arătat că întreține relații de concubinaj cu pârâtul de peste 21 de ani,dar nu s-au căsătorit,iar din această relație a rezultat un copil în vârstă de 19 ani.
Că, pe parcursul derulării acestei relații a dobândit împreună cu pârâtul o serie de bunuri, printre care si apartamentul de mai sus prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu,în care pârâtul este trecut ca titular, iar reclamanta ca girant al acestuia.
A mai menționat că pârâtul a fost pensionat ca urmare a unei boli de circa 17 ani,timp în care reclamanta a întreținut în mod neîntrerupt atât imobilul cât si familia, fiind angajată în muncă permanent, astfel că a suportat costurile legate de îngrijirea pârâtului, de întreținerea fiicei lor, a imobilului și de plata ratelor semnificative și că în ultima perioadă de timp relațiile dintre părți s-au deteriorat într-un sens iremediabil,iar pârâtul a manifestat dorința de a înstrăina imobilul.
A invocat opiniile din practica judiciară și doctrină existente, în sensul că în cazul unor relații de concubinaj de lungă durată se o serie de consecințe de ordin patrimonial recunoscute juridicește, precum și că din moment ce pârâtul în calitate de cumpărător al apartamentului a acceptat contribuțiile sale la achitarea prețului, considerând-o ca o proprietară a acestuia, și nu ca o dobânditoare a dreptului de creanță se poate constata intenția părților ca imobilul să fie bun comun, astfel că apartamentul este al ambelor părți în indiviziune.
La data de 21.06.2007 pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece toate susținerile reclamantei din acțiune sunt neîntemeiate. Astfel relațiile dintre părți nu au fost de concubinaj,deci cu atât mai mult nu au fost de lungă durată,ci au fost unele sporadice, neavând cum să genereze consecințe de ordin patrimonial.
Că, în contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului la art.2 s-a menționat că ratele lunare se restituie prin reținere pe statul de plată,iar reclamanta are obligația de a achita ratele doar în cazul imposibilității acestuia de a le plăti și oricum dacă intenția părților ar fi fost de a se considera că și reclamanta este coproprietară, ar fi fost trecută in această calitate în contract.
A mai susținut pârâtul că niciodată reclamanta nu a contribuit la achitarea acestor rate, iar apartamentul nu este in indiviziune nefiind coproprietatea ambelor părți.
Prin cererea reconvențională pârâtul a solicitat să se constate că imobilul este bun propriu al său dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare nr- și in baza procesului-verbal de predare-primire din 18.02.1992 anexă la acesta.
Prin încheierea din 09.05.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 B s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol si înaintarea la Judecătoria Craiova, având in vedere că prin încheierea din Camera de Consiliu nr.1646/11.03.2008 a ICCSJ s-a admis cererea de strămutare formulată de pârât și s-a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria Craiova.
Primind dosarul, Judecătoria Craioval -a înregistrat la nr- și a dispus citarea părților.
La data de 29.08.2008 pârâtul a depus o completare la întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că a achitat in integralitate prețul apartamentului în rate lunare,ultima plată fiind făcută in luna ianuarie 2006,reclamanta fiind trecută în contract în calitate de fidejusor și că, în cazul în care contractul s-ar fi pus în executare s-ar fi creat un drept de creanță în favoarea reclamantei,dar în nici un caz aceasta nu poate avea o cotă - parte din imobil. Dacă reclamanta pretinde contrariul, trebuie să dovedească acest aspect cu acte.
La termenul din 09.09.2008 pârâtul a depus precizare la cererea reconvențională prin care a solicitat să se dispună ca OCPI să radieze din CF 56216 B Sector 4 mențiunile operate în baza încheierii nr.- din 08.06.2007, deoarece până la data prezentei cereri reclamanta nu are nici un drept de creanță stabilit printr-un titlu executoriu, drept care ar putea conduce la înscrierea de sarcini asupra imobilului.
Prin sentința civilă nr.19792/12 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanta .
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârât, așa cum a fost precizată la data de 09.09.2008.
A fost respinsă cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de reclamantă.
Pentru se pronunța astfel instanța reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr- pârâtul a cumpărat de la SA apartamentul cu 2 camere și dependințe situat în B,sector 4,str.- -,nr.1,.2,.2,.1,.43 pentru prețul de 156.314 lei,contractul fiind încheiat în baza D-/1990, încheindu-se procesul-verbal de predare-primire a locuinței nr.135/4/18.02.1992.
De asemenea, s-a încheiat intre cele două părți și contractul pentru plata in rate a locuinței cumpărate în baza contractului nr- din care rezultă că pârâtul a achitat un avans din preț în sumă de 17941 lei,rămânând un rest de plată de 138.373 lei și o dobândă de 69.187 lei,care urmau să fie plătite în rate lunare de 692 lei în care sunt incluse partea din debit de 461 lei și dobânda parte din debit care in cazul ultimei rate era de 534 lei,totalul acesteia fiind de 652 lei,contract în care reclamanta a fost trecută ca girant.
S-a mai reținut că în conformitate cu art.2 din acest contract, ratele lunare se achită prin reținere pe statul de plată sau din pensia pârâtului de către unitatea la care beneficiarul are de încasat drepturi bănești,începând cu 01.02.1992.
Că, din decizia nr.-/28.08.1991 privind acordarea pensiei pentru pierderea capacității de muncă emisă de Consiliul Popular al Sectorului 4 B, a rezultat că începând cu data de 01.09.1991 s-au stabilit drepturile bănești ale pârâtului reprezentând pensie lunară, iar conform cupoanelor depuse la dosar, acestuia i s-a reținut lunar din pensie suma de 692 lei, reprezentând rata pentru apartament începând din anul 1992.
Din adresa nr.2525/20.02.2006 emisă de Administrația Fondului Imobiliar-Serviciul Urmărire și Taxe rezultă că pretul din contractul de vânzare-cumpărare nr- a fost achitat integral, ultima plată fiind făcută in luna ianuarie 2006 și că, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare pârâtul a locuit în calitate de chiriaș în apartamentul respectiv,in baza contractului de închiriere nr.60204/19.05.1987,încheiat de acesta cu,pentru perioada 01.04.1987-01.04.1992.
Reclamanta a susținut că a întreținut relații de concubinaj stabile cu pârâtul din anul 1987, deci de cca. 21 de ani,pârâtul contestând prin întâmpinare si prin completarea la aceasta caracterul stabil al acestor relații,afirmând că au fost unele sporadice, interogatoriile luate părților conținând răspunsuri in aceleași sens.
Prima instanță a mai reținut că, la un moment dat pârâtul a încheiat cu reclamanta un contract de închiriere înregistrat la Sector 4 B sub nr.-/18.08.2005 pentru apartamentul din litigiu pentru o perioadă de 1 an de la 18.08.2005 la 18.08.2006, percepându-i și o chirie lunară de 100.000 lei, aspect care demonstrează o stare de lucruri contrară,cel puțin în acea perioadă celei descrise de reclamantă.
Prin urmare,din probele administrate in cauză a rezultat existenta intre părți a unor relații de concubinaj care au fost întreținute pe o perioadă lungă în timp, aceștia având și un copil în vârstă de 19 ani, perioadă în care au alternat și separări în fapt ale acestora pentru un timp mai sau mai scurt.
În conformitate cu art. 5 alin.2 din D-L 61/1990" " locuințele ocupate de chiriași se pot vinde numai acestora, pe baza cererilor adresate direct unităților specializate în vânzarea locuințelor",iar conform art.16 alin.1"contractul de vânzare-cumpărare, procesul-verbal de predare-primire a locuinței și, după caz, contractul de împrumut dovedesc dreptul de proprietate asupra locuinței cumpărate în condițiile prezentului decret-lege și constituie titlu de proprietate".
In consecință, indiferent de relațiile dintre părți apartamentul din litigiu a fost vândut pârâtului in considerarea calității sale de chiriaș asupra acestuia,iar contractul de vânzare-cumpărare,procesul-verbal de primire ambele cu nr- precum și contractul pentru cumpărarea imobilului cu plata prețului în rate, dovedesc dreptul de proprietate al său asupra bunului,si constituie titlul lui de proprietate.
Se are in vedere si faptul că prețul a fost plătit integral de acesta, atât avansul cât si restul prin rețineri din pensia sa lunară, efectuate de către Casa de Pensii.
In aceste condiții,faptul că pârâta a contribuit cu veniturile sale într-o oarecare măsură -nefiind dovedit un procent prin probele administrate în cauză-la efectuarea altor cheltuieli ale familiei,facilitând posibilitățile de plată de către pârât a ratelor pentru apartament,dă naștere în favoarea acesteia a existentei unui eventual drept de creanță,însă nu unui drept de proprietate indiviză asupra imobilului.
De altfel,dreptul de proprietate asupra imobilului este intabulat si in cartea funciară doar pe numele pârâtului cu titlul de cumpărare prin contractul nr-, așa cum rezultă din încheierea nr.- din 08.06.2007 a OCPI B Sector 4 și extrasul de carte funciară 56216 B Sector 4.
In ceea ce privește primul capăt de cerere din cererea reconvențională prin care pârâtul a solicitat constatarea calității de bun propriu al său a apartamentului, instanța a constatat că acesta nu este un bun dobândit de părți in timpul căsătoriei, bun care in acel caz ar fi comun sau propriu in condițiile art.30 si respectiv 31 Codul familie,ci de un bun aflat in proprietate exclusivă urmând a respinge acest capăt de cerere.
Referitor la celălalt capăt de cerere formulat prin precizarea la cererea reconvențională din 09.09.2008 prin care pârâtul a solicitat să se dispună ca OCPI să radieze din CF 56216 B Sector 4 mențiunile operate în baza încheierii nr.- din 08.06.2007,mențiuni care constituie sarcini asupra imobilului,instanța constatat că prin încheierea respectivă s-a dispus și notarea existentei litigiului asupra apartamentului, litigiu ce face obiectul dosarului de față, or, cum acest dosar a fost la data emiterii încheierii și este încă pe rol,sentința nefiind încă definitivă și irevocabilă,notarea respectivă in cartea funciară este corectă,neimpunându-se rectificarea cărții funciare prin radierea acelei înscrieri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, invocat faptul că instanța de fond reținut că ratele în cuantum de 692 lei lunar pentru apartamentul în litigiu se achitau prin reținere pe statele de plată sau din pensia pârâtului de către unitatea la care beneficiarul avea drepturi bănești începând cu 1 februarie 1992, însă a omis să ia în considerare faptul că, în condițiile în care pârâtului i se lunar această sumă din pensie, acestuia nu îi mai rămâneau alți bani pentru a acoperi cheltuielile legate de întreținerea imobilului.
În acest sens, apelanta a susținut că s-a ocupat constant de plata cheltuielilor legate de întreținerea imobilului, cheltuieli justificate prin chitanțele depuse la dosar și în același timp s-a ocupat de educarea și creșterea fiicei - în vârstă de 19 ani, precum și de îngrijirea pârâtului intimat pe perioada cât acesta a fost bolnav.
Apelanta mai invocat și faptul că, în conformitate cu decizia nr. 626/1956 Colegiului Civil al Tribunalului Suprem, se desprinde posibilitatea prezumării existenței unei convenții tacite concubinilor de a dobândi în proprietate comună bunurile achiziționate prin munca prestată în comun și în acest sens, în calitate de cumpărător al imobilului pârâtul a acceptat contribuțiile acesteia la achitarea prețului, comportându-se ca un adevărat proprietar al bunului comun, și nu ca un dobânditor al unui drept de creanță.
Prin decizia civilă nr.415 din 05 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul.
În motivarea deciziei s-a reținut că din probele administrate, rezultă că, indiferent de relațiile care au existat între cele două părți, apartamentul în litigiu a fost vândut intimatului în considerarea calității sale de chiriaș, în condițiile art. 5 alin. 2 și art. 16 din Decretul - lege nr.1/1990, iar contractul de vânzare - cumpărare nr-, procesul - verbal de primire, precum și contractul de cumpărare al imobilului cu plata prețului în rate, dovedesc dreptul de proprietate al intimatului pârât și constituie titlul de proprietate.
Chitanțele depuse de apelantă, în calitate de plătitoare a unor cheltuieli pentru întreținerea apartamentului, nu pot face dovada că aceasta a avut vreo contribuție la achiziționarea bunului și nu pot duce la posibilitatea prezumării existenței unei convenții tacite a concubinilor de a dobândi în proprietate comună bunurile achiziționate prin munca prestată în comun, apartamentul neputând avea caracterul juridic de bun comun.
S-a apreciat că din probele administrate - chitanțe pentru plata ratelor, încheierea nr.-/2007 a OCPI B, extrasul de carte funciară, contractul de împrumut, rezultă fără dubiu dreptul de proprietate al intimatului pârât asupra apartamentului, susținerile apelantei dând naștere în favoarea acesteia doar a existenței unui eventual drept de creanță, însă nu a unui drept de proprietate indiviză.
Împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a dezvoltat starea de fapt invocată în susținerea acțiunii și a arătat că instanțele nu au analizat dovezile din care rezultă că venitul din pensie al pârâtului era cheltuit pentru plata ratelor la apartament, astfel că nu-i mai rămâneau bani pentru celelalte cheltuieli de întreținere, toate acestea fiind suportate de către recurentă, inclusiv creșterea și educarea minorei.
S-a mai arătat că, inclusiv tratamentul medical al pârâtului a fost suportat de către recurentă și că în mod greșit instanțele nu au constatat existența unei convenții tacite a concubinilor de a dobândi în proprietate comună bunurile achiziționate prin munca prestată în comun.
Recursul nu este fondat.
Este de remarcat în primul rând că în cauză, criticile privind neanalizarea tuturor dovezilor administrate și greșita reținere a stării de fapt, nu mai constituie motive de recurs în actuala reglementare, după abrogarea expresă a punctelor 10 și 11 din vechea reglementare a art. 304 Cod pr. civilă.
În mod fondat s-a reținut că în condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței unei convenții, chiar tacite, că părțile au înțeles să devină coproprietare asupra imobilului, nu se poate reține calitatea de coproprietari.
Mai mult, bunul a fost dobândit de către pârât în condițiile Decretului - lege nr.61/1990, deci în considerarea calității sale de chiriaș având natura unui bun propriu, contribuțiile recurentei la întreținerea imobilului, la cheltuielile de gospodărire, neputând face dovada că acestea au fost făcute în scopul dobândirii unui drept de coproprietate asupra bunului, toate acestea putând constitui un eventual drept de creanță.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva decizie civile nr. 415 din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
16.11.2009
Jud.apel
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
