Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 175/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 175/R/2010
Ședința publică din 27 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta Nistor
JUDECĂTORI:
--- -
--- -
-- -
GREFIER:
TARȚA
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții și, și respectiv, de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNIICPIULUI C-N, împotriva deciziei civile nr. 470/A din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta-recurentă, lipsă fiind restul părților. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea tuturor părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă reclamanta-recurentă, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul reclamanților este legal timbrat cu 14 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, iar recursul pârâtului Consiliul Local al Municipiului C-N este legal timbrat cu 8 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 26 ianuarie 2010, pârâtul-recurent Consiliul Local al Municipiului C-N a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere prin care solicită admiterea recursului așa cum l-a formulat în scris și judecarea cauzei în condițiile prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, la care a fost anexat timbrajul aferent recursului, acesta fiind astfel legal timbrat.
La termenul de azi, reclamanta-recurentă depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 14 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, recursul acesteia fiind astfel legal timbrat.
Reclamanta-recurentă solicită în probațiune, încuviințarea efectuării unei cercetări la fața locului.
Curtea, după deliberare, în temeiul prevederilor art. 305 Cod procedură civilă, respinge ca inadmisibilă cererea în probațiune formulată de către reclamanta-recurentă, și nefiind alte cereri prealabile de formulat, sau excepții de invocat, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reclamanta-recurentă susține propriul recurs așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia cu consecința modificării hotărârii recurate în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Solicită respingerea recursului formulat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 6801 din 6.05.2009 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosarul civil nr- s-a admis în parte acțiunea civilă extinsă și completată formulată de reclamanții și împotriva pârâților STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și, s-a dispus rectificarea înscrierii din CF 8454 C de sub B 29, în sensul că a fost adusă porțiunea de proprietate de sub B 17 lui, nu a lui () și s-a dispus rectificarea suprafeței parcelei de teren cu nr. top. 5683, nr. cadastral 10025 înscrisă în CF nr. 8454 C de la suprafața de 436 mp la suprafața de 398 mp.
S-au respins restul cererilor reclamanților privind sistarea indiviziunii, constatarea erorii materiale din CF și radierea înscrierii de sub B 17 din CF nr. 8454 C și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din copia CF 8454 C rezultă că reclamanții sunt proprietari ai cotei de 262/436 parte teren de sub B 34, 35 și asupra cotei de 44/436 teren de sub B 36, 37, iar pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N asupra cotei de 130/436 parte din teren.
Construcția edificată pe acest teren, construcție compusă din 4 apartamente, proprietatea reclamanților și a pârâtului Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N a fost partajată anterior, astfel că reclamanții sunt proprietarii apartamentelor 1 și 2, iar pârâtul anterior menționat, asupra apartamentelor 3 și 4.
Din raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de către exp. s-a reținut că terenul înscris în CF 8454 C, nr. top. 5683 este situat în C-N,-, iar limitele terenului sunt clar materializate la fața locului prin garduri și pereți de construcții fără vecinătăți, fiind cele folosite și în trecut. În urma măsurătorilor efectuate s-a constatat însă că suprafața reală a terenului este mai mică cu 38 mp decât cea înscrisă în CF, respectiv că aceasta este de 398 mp. Această suprafață a fost găsită și cu ocazia măsurătorilor efectuate pentru acordarea numărului cadastral. Expertul a mai arătat că este exclusă varianta partajării prin formarea a două loturi întrucât suprafața este foarte mică, astfel că singura variantă de partajare ar fi atribuirea terenului în favoarea unui singur coproprietar.
S-a reținut că in anul 2004, reclamanții au mai formulat o acțiune prin care au solicitat, printre altele, sistarea indiviziunii cu privire la acest teren prin formarea a două loturi, din care unul să fie atribuit reclamanților, iar celălalt, în suprafață de 130 mp, adică echivalentul cotei pârâtului Statul Român, însă această acțiune a fost respinsă de instanță.
S-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 728.civ. reclamanții pot să promoveze o nouă cerere de chemare în judecată având ca obiect sistarea indiviziunii și că nu există autoritate de lucru judecat în cazul în care de la data promovării acțiunii precedente și până în prezent au apărut elemente noi de fapt sau în cazul în care a doua cerere se întemeiază pe o cauză nouă. S-a susținut că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201.civ. deoarece ulterior pronunțării acestor hotărâri judecătorești menționate, reclamanții și-au întabulat dreptul de proprietate asupra suprafeței de 44 mp atribuită printr-un ordin al prefectului, însă considerentele Deciziei civile nr. 183/2006 pronunțată de către Tribunalul Cluj și ale Deciziei civile nr. 1233/R/2006 au putere de lucru judecat în măsura în care aspectele tranșate sunt reiterate prin prezenta cerere de chemare în judecată.
Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces.
Pornind de la acest principiu prima instanță a considerat în ceea ce privește distincția între excepția autorității de lucru judecat și prezumția autorității de lucru judecat, condiția de aplicare a excepției autorității de lucru judecat presupune o identitate de acțiuni (sub aspectul părților, obiectului și cauzei juridice) ce oprește repetarea judecății, prezumția de lucru judecat impune consecvență în judecată, și anume ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis prin alta hotărâre.
S-a apreciat că, atât Tribunalul Cluj, cât și Curtea de APEL CLUJ, au avut în vedere că în realitate, imobilul litigios nu face obiectul coproprietății, iar această stare de fapt nu s-a schimbat și este valabilă și în prezent, iar faptul că la acea dată reclamanții nu își înscriseseră în CF dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 44 mp atribuit prin Ordinul prefectului nr. 283/2005 nu constituie prin el însuși un motiv de admitere a acțiunii de sistarea indiviziunii. Mai mult, acest ordin al prefectului, respectiv drepturile constituite în favoarea reclamanților prin acest ordin, au fost avute în vedere în litigiul tranșat anterior irevocabil.
S-a concluzionat că cele două decizii anterior menționate impun instanței respectarea prezumției de lucru judecat, respectiv a faptului că este exclusă coproprietatea cu privire la teren, că atât reclamanții, cât și pârâții cunosc limitele dreptului lor de proprietate, limite precis individualizate la fața locului.
A mai reținut prima instanță că cererea anterior menționată nu ar putea fi admisă chiar și pentru considerentul că pârâtul Statul Român este în continuare proprietarul celor două apartamente edificate pe o parte din terenul cu nr. top. 5683, nr. cadastral 10025 înscris în CF nr. 8454 C, ori atribuirea terenului de sub aceste apartamente în favoarea reclamanților ar duce la necesitatea instituirii unui drept de superficie în favoarea Statului pe durata construcțiilor proprietatea acestora, în final reclamanții neputând să folosească efectiv acest teren.
Față de dispozițiile art. 111.proc.civ. și a Legii nr. 7/1996 s-a apreciat ca inadmisibilă și cererea reclamanților privind constatarea erorii materiale din CF 8454 C, această cerere vizând constatarea existenței unei stări de fapt.
Întrucât din copia CF nr. 8454 C rezultă că sub B 29 fost adusă de sub B 17, respectiv trecută în proprietatea pârâtului Statul Român porțiunea de proprietate a lui care era căsătorit cu (), dreptul de proprietate nefiind al acesteia din urmă, s-a admis și cererea reclamanților privind rectificarea înscrierii din CF 8454 C de sub B 29. Instanța a apreciat că se impune respingerea cererii reclamanților privind radierea înscrierii de sub B 17 din CF nr. 8454 C întrucât reclamanții nu au făcut dovada că pârâtul nu ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 7/30 parte din imobilul înscris în Cf, iar pe de altă parte deoarece nu s-a dovedit că nu ar fi fost căsătorit cu.
Întrucât petitul principal privind sistarea indiviziunii a fost respins de către instanță, că atât rectificarea suprafeței, cât și rectificarea înscrierilor eronate referitoare la celălalt pârât chemat în judecată de către reclamanți puteau să fie efectuate și dacă reclamanții depuneau cereri în acest sens la OCPI C, că pârâtul Statul Român nu s-a opus admiterii acestor cereri, s-a respins și cererea reclamanților privind obligarea pârâtului Statul R prin Consiliul Local al municipiului C-N la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 470/A din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- s-au respins ca nefondate apelurile formulate dereclamanții și și pârâtul STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N împotriva Sentinței civile nr. 6801/2009 pronunțată de Judecătoria Cluj -
S-a reținut că Tribunalul Cluj prin Decizia civilă nr. 183/A/2006, a respins acțiunea reclamanților și pentru sistarea indiviziunii întrucât nu se poate realiza un partaj neexistând o stare de indiviziune, iar dacă s-ar proceda la împărțeală s-ar ajunge în mod indirect la o vânzare forțată a unei părți din imobil. De asemenea, Curtea de APEL CLUJ prin decizia nr. 1233/R/2006 a reținut că stabilirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților a operat pentru o suprafață determinată de 262 mp, limitele stabilirii dreptului fiind acela al folosinței exercitate de reclamanți, apreciindu-se că s-a avut în vedere la pronunțarea deciziei și terenul atribuit prin Ordinul prefectului.
Deși în prima acțiune s-a solicitat sistarea indiviziunii prin formare de loturi, iar în prezent se solicită atribuirea întregului teren cu plata sultei, s-a apreciat că ambele acțiuni au ca obiect sistarea indiviziunii, existând astfel identitate de obiect, astfel că corect a reținut prima instanță că prezumția de lucru judecat impune consecvență în judecată.
Cum prin cele două decizii s-a concluzionat că imobilul litigios nu face obiectul coproprietății și față de modul în care reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului s-a constatat că situația de fapt nu s-a schimbat, iar reclamanții încearcă să schimbe cu noua acțiune consecințele ce decurg din cele două decizii.
S-a considerat că statuările expertei nu sunt în măsură să ducă la schimbarea sentinței raportat la mențiunile anterioare, aceasta cu atât mai mult cu cât atribuindu-li-se reclamanților întregul teren ar urma ca pârâtului să i se recunoască un drept de superficie pentru terenul ocupat de propriile apartamente și să i se recunoască și o servitute de acces la acestea. Pe de altă parte fiind corpuri de clădire care pot fi folosite separat, atribuirea celor două apartamente proprietatea pârâtului reclamanților ar însemna o vânzare-forțată ceea ce este inadmisibil, vânzarea fiind un contract consensual.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 728 Cod civil, potrivit cărora nimeni nu poate fi silit să rămână în indiviziune, conform statuărilor din cele două decizii cele două imobile nu fac obiectul coproprietății, limitele proprietăților fiind delimitate de folosința reclamanților asupra terenului, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 728 Cod civil.
Cu privire la apelul formulat de Consiliul local, a fost considerat ca fiind nefondat, întrucât prin obiecțiunile formulate acesta a menționat că nu are obiecțiuni de formulat cu privire la măsurătorile efectuate de expert și la constatarea unei suprafețe în minus și astfel că s-a procedat la o scădere proporțională a suprafeței ambilor proprietari, iar în privința intabulării în CF a noii suprafețe rectificate, aceasta se poate face în baza unei cereri adresate și a unei documentații cadastrale.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și și pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-
Reclamanții și au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și în consecință admiterea acțiunii cu atribuirea în natură a întregului imobil teren și a apartamentelor 3 și 4 cu obligarea sultei în favoarea Statului Român.
În motivele de recurs se arată că în conformitate cu prevederile art. 728 din cod civil nimeni nu poate fi silit să rămână în indiviziune, iar concluziile expertului au fost cât se poate de precise și neîndoielnice în sensul atribuirii întregului teren în favoarea reclamanților, întrucât terenul nu se poate partaja în natură, concluzii ce au fost date și de expertul în dosarul civil nr. 15127/2004 (procesul anterior).
S-a susținut că după cum rezultă din cărțile funciare proprietarii celor două imobile, reclamanții și Statul Român sunt în indiviziune asupra terenului, sunt coproprietari, fără nici o delimitare, fără posibilitate de identificare a cotei părti a fiecăruia.
În ceea ce privește supraedificatele, clădirile cu ziduri comune, formează împreună, unitar un întreg, care înaintea trecerii în proprietatea Statului (apartamentele 3 și 4 ), au format un singur imobil. Astfel s-a creat o situație silită care a creat starea de coproprietate, de indiviziune. Această situație crează o situație imposibilă în folosirea celor două imobile, ținând cont de destinația socială fiecăruia, de modul de așezare ale acestora în realitate. Reclamanții au investit în acest imobil, au renovat acoperișul întreg (chiar și deasupra. 3, deoarece ploaua în casă), au renovat gardul, poarta.
Având în vedere că toți experții la unison au constatat că sunt în indiviziune, că sunt coproprietari cu Statul Român solicită admiterea sistării indiviziunii, având în vedre că nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune.
Se arată că Statul Român reprezentat prin Consiliul Local C, nu s-a opus vânzării imobilului și conform art. 6735-10procedura împărțelii judiciare: la cererea unuia dintre coproprietari instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească.
Pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului.
În motivarea recursului pârâtul critică temeinicia și legalitatea hotărârii recurate apreciind că în mod eronat instanța a respins apelul ca nefondat, având în vedere faptul că obiecțiunile formulate pe parcursul derulării procesului, referitoare la raportul de expertiză efectuat în cauza, nu au fost luate în considerare la soluționarea speței.
Consideră că în mod netemeinic și nelegal instanța a dispus rectificarea suprafeței de teren de la 436 mp la 398 mp, fără să specifice și noile cote de proprietate deținute de către fiecare coproprietar ca urmare a reducerii suprafeței inițiale. Astfel, prin pronunțarea acestei hotărâri judecătorești s-au adus prejudicii Statului Român prin Consiliul local al municipiului C-N, dacă reducerea suprafeței se face în mod abuziv numai asupra cotei deținute de către Statul Român.
Pârâtul a arătat că raporta la prevederile art. 25 din Ordinul nr. 634/2006, o acțiune în rectificare CF ar putea fi admisă doar în condițiile în care dacă suprafața din măsurători este diferită de suprafața înscrisă în cartea funciară, suprafața din cartea funciară se va modifica în baza documentației cadastrale de actualizare a suprafeței. În cartea funciară se va înscrie suprafața rezultată din măsurători, în condițiile prezentului articol.
Raportat la considerentele mai sus arătate, solicită instanței să precizeze în mod clar, explicit, cotele de proprietate recalculate vizavi de suprafața de 398 mp, solicitare asupra căreia atât instanța de fond cât și instanța de apel a omis să se pronunțe.
Analizând recursurile prin prisma motivelor formulate și a actelor de la dosar, Curtea reține următoarele:
Inexistența dreptului de proprietate comună asupra terenului înscris în Cf 8454 C sub nr. top 5683 fost constatată cu ocazia soluționării primei acțiuni de partaj ce a făcut obiectul dosarului nr. 15127/2004 al Judecătoriei Cluj -N, ocazie cu care acțiunea acelorași reclamanți a fost respinsă prin Decizia nr. 183/A/2006 pronunțată în apel d e Tribunalul Cluj, soluție menținută în recurs prin Decizia nr. 1233/R/2006 a Curții de APEL CLUJ.
În lipsa unei stări de coproprietate ca modalitate a dreptului de proprietate, în condițiile în care reclamanții au dobândit o suprafață determinată de teren, prin admiterea unei atare cereri de partaj și atribuirea întregului imobil teren s-ar ajunge la soluția unei vânzării silite, ceea ce este exclus în contextul în care proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, potrivit art. 44 din Constituție.
Constatările instanței de apel cu privire la existența prezumția de lucru judecat ce se impune prin pronunțarea celor două hotărâri mai sus indicate este justă, consecințele juridice ce decurg din prima judecată neputând fi modificate printr-o alta, astfel că raportat la acestea soluția respingerii cererii de partaj se impune ca fiind legală.
Întradevăr, nimeni nu poate fi silit a rămâne în indiviziune potrivit prevederilor art. 728.civil, însă în lipsa unei atare stări de indiviziune, în mod just s-a apreciat de către tribunal că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 728.civ, astfel că soluția de menținere a soluției primei instanțe prin respingerea apelului ca nefondat este cea corectă.
În ceea ce privește concluziile expertului, care a propus atribuirea întregului teren în favoarea reclamanților, acestea s-au bazat pe dimensiunile reduse ale terenului și au fost înlăturate motivat de instanțe, și ca atare constatările de fapt ale acestora nu sunt de natură să schimbe situația juridică mai sus reținută cu privire la imobilele în litigiu.
În privința cererii reclamanților recurenți de partajare și a imobilului construcție, Curtea constată că nu a fost formulat un petit în acest sens în cererea de chemare în judecată, nefiind o pretenție dedusă judecății în primă instanță.
O atare cerere fiind formulată pentru prima dată în apel, apoi reiterată și în recurs, este inadmisibilă, deoarece potrivit dispozițiilor art. 294 alin. 1.pr.civ. în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot face alte cereri noi, adică a unor cereri prin care se tinde la obținerea unor pretenții ce nu au fost solicitate în primă instanță.
Susținerea reclamanților recurenți cu privire la faptul că pârâtul nu s-a opus vânzării imobilului este nefondată și nu este de natură să schimbe soluția adoptată în cauză, critica acestora nefiind în concordanță cu poziția exprimată de Consiliului local al. Mun. C-N pe parcursul procesului, pârâtul declarând în mod repetat că se opune transferului dreptului de proprietate.
Afirmațiile reclamanților din cererea de recurs cu privire la faptul că au renovat acoperișul, gardul și poarta, exced prezentului cadru procesual și nu pot constitui temei al pretențiilor reclamanților.
În ceea ce privește recursul pârâtului, Curtea constată că și acesta este nefondat, tribunalul reținând în mod corect că pârâtul a achiesat în primă instanță la concluziile expertului, declarând că nu are obiecțiuni cu privire la faptul că s-a constatat de către expert că suprafața reală a terenului este de 398 mp impunându-se rectificarea acesteia și modificarea suprafețelor celor doi proprietari, astfel că nu se poate reține crearea unui prejudiciu în patrimoniul pârâtului.
În raportul întocmit de expertul topograf au fost menționate și noile suprafețe de ținute în proprietate de părți ce au fost reduse proporțional, intabularea acestora putându-se face pa baza cererii părții interesate adresate OCPI însoțită de documentația cadastrală, cum corect a reținut și tribunalul în hotărârea atacată, iar prin menționarea în sentință a unor cote de coproprietate - așa cum pretinde recurentul - s-ar fi ajuns la o soluție ce nu ar fi fost conformă cu situația juridică a imobilelor ce nu formează obiectul coproprietății.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. pr.civ, va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanți și pârât, urmând a menține decizia pronunțată de tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții și și de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N împotriva deciziei civile nr. 470/A din 13 octombrie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - --- - -- -
GREFIER
TARȚA
Red.
Dact./5ex.
1.03.2010
Președinte:Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta NistorJudecători:Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta Nistor
