Speta Legea 10/2001. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 19/A/2010
Ședința publică din:27.01.2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, apelul formulat de reclamanții, născută împotriva sentinței civile nr. 332 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe intimata reclamantă, precum și pe intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se constată că nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus prin registratura instanței la data de 25.01.2010, concluzii scrise de către apelanții reclamanți, Născută
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.01.2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 332/22 mai 2009 Tribunalului Cluja fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta, decedată în timpul procesului și continuată de, și în contradictoriu cu Primarul Municipiului C-N, având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 23/1965, prin care s-a preluat construcția în suprafață de 104.p și terenul în suprafață de 15394m.p. de la G, cu plata despăgubirilor legale.
Nemulțumirea reclamantei, este doar cu privire la faptul că nicio parte din terenul expropriat nu a fost restituit în natură. În vederea soluționării cauzei, s-a dispus efectuarea unei expertize.
Prin raportul de expertiză, întocmit de expertul, rezultă că din terenul în cauză, ar putea fi restituită în natură suprafața de 3600. terenul nefiind afectat de construcții, de rețele edilitare, sau distanțe obligatorii, fiind utilizată ca spațiu de joacă pentru copii, amenajat cu mobilier specific, zonă și alei de circulație a cărui traseu poate fi ușor deviat și amenajat.
Au mai fost identificați o suprafață de 1200.p ocupați de garaje, rețele edilitare și alei de circulație, care în opinia expertului, ar putea fi restituită în natură și condiționări și restricții.
Pentru restul terenului s-a apreciat că nu poate să se dispună restituirea în natură.
Instanța a apreciată că nu este posibilă restituirea în natură unei părți din terenul expropriat, având în vedere disp. Legii 10/2001, respectiv art. 10 al. 3 și 11 precum și a dispozițiilor cuprinse în normele metodologice de aplicare a acestei legi.
În sensul legii, prin intagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
Descrierea realizată în cuprinsul răspunsului expertului, lucru necontestat de către reclamantă, îndreptățesc aprecierea că acest teren, se încadrează în conținutul sintagmei de amenajare utilitate publică, în sensul descris mai sus, terenul fiind un loc de joacă amenajat pentru copii. Ori, în sensul legii, terenul de 3600. pe care este amenajat un loc de joacă, nu poate fi restituit în natură.
Referitor la o suprafață de 1200. pe care inițial i-a considerat ca nefiind posibili a fi restituiți în natură, raportat la concluziile inițiale, expertul a revenit ulterior printr-o exprimare ambiguă, în concluziile răspunsului la obiecțiuni.
Însă, chiar și în răspunsul la obiecțiuni, expertul a învederat că există rețele edilitare de apă, canalizare, gaz, telefonie și electricitate.
Tocmai existența acestor rețele, duc la concluzia că nici acest teren nu este liber în ce privește Legea 10/2001, prin prisma existenței acestei rețele și nu prin prisma faptului că pe acest teren, există și garaje sau alte tipuri de construcții ușoare, care pot fi demolate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal reclamanții, solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii și, în consecință, modificarea în parte a dispoziției nr. 7917/12.09.2007 emisă de pârât în sensul restituirii în natură a parcelelor de 3600 mp și respectiv 1210 mp, cu modificarea propunerii de acordare a despăgubirilor pentru construcții și suprafața de teren diminuată la 10.544 mp.
În motivarea apelului, s-a arătat că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică pentru că nu luat în considerare concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert, sentința fiind contrară concluziilor acestuia.
Astfel, expertul ajunge la concluzia că parcela de 3600 mp și 1200 mp pot fi restituite în natură, nefiind afectate de construcții, de rețele edilitare sau distanțe obligatorii și, cu toate acestea, instanța reține în mod eronat că aceste parcele nu pot fi restituite în natură, pentru că prima parcelă este amenajată ca loc de joacă pentru copii, iar cea de-a doua parcelă este afectată de rețele subterane de utilități, rețineri care nu sunt probate în cauză. În ce privește prima parcelă, amenajările amplasate pe aceasta constau în mobilier specific pentru joaca copiilor, posibil de reamplasat pe un alt teren.
În motivarea soluției cu privire la parcela de 1200 mp instanța de fond revine asupra propriilor constatări, considerând că aceasta nu poate fi restituită în natură, motivat pe faptul că expertiza este ambiguă. În această situație, instanța dacă ar fi considerat că nu este lămurită prin expertiza efectuată în cauză putea dispune completarea acesteia, lucru pe care nu l-a făcut.
Reținerile instanței de fond sunt greșite și în ce privește aplicarea art. 10 alin. 3 și 11 din Legea nr.10/2001, pentru că, în speță nu suntem în situația unui teren afectat de o amenajare de utilitate publică, locul de joacă pentru copii nefiind menționa în Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 și, în plus, acest loc de joacă a fost amenajat după înregistrarea notificării.
În ce privește garajele amplasate pe parcela de 1200 mp, acestea sunt construcții ușoare, demontabile, astfel că nici din acest punct de vedere nu există vreun impediment la restituirea în natură terenului.
Prin întâmpinarea depusă, Primarul mun. C-N s-a opus admiterii apelului, arătând că reținerile instanței de fond sunt legale, pentru că terenul revendicat de reclamanți este situat în zonă sistematizată. Mai mult, descrierea realizată de expert îndreptățesc aprecierea instanței că terenul în suprafață de 3600 mp se încadrează în conținutul sintagmei de amenajare de utilitate publică.
În ce privește suprafața de 1200 mp, raportat la constatările expertului referitoare la faptul că pe teren există rețele edilitare, reținerile instanței de fond privind imposibilitatea restituirii în natură sunt legale.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că apelul este nefondat și în consecință, în baza art. 296 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Imobilul construcție și teren în suprafață de 15.394 mp înscris în CF 17404 Caa parținut antecesorului reclamanților și a fost trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului de expropriere nr. 23/1965, cu plata despăgubirilor legale. După expropriere, construcția a fost demolată, iar terenul se află în prezent în zonă sistematizată.
Scopul exproprierii, construirea blocurilor de locuit situate la adresele-, 17, 19 și 21, centrală termică, alei de acces pietonal, alei de acces auto, spațiu de joacă pentru copii și trotuarele aferente a fost realizat, fapt dovedit de probele administrate în cauză.
Potrivit disp. art. 10.3 din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, înainte de a aprecia asupra posibilității de a restitui în natură terenul solicitat pe calea notificării, unitatea investită are obligația de identifica cu exactitate imobilul și vecinătățile și totodată de verifica destinația actuală a acestuia pentru acordarea acestei măsuri, astfel încât să nu se afecteze existența și utilizarea normală unor investiții sau amenajări de utilitate publică.
În această sintagmă "utilitate publică", așa cum a reținut și instanța de fond sunt cuprinse acele amenajări destinate a servi nevoilor comunității, inclusiv amenajările de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcurile și grădinile publice, parcările auto, piețele și pasajele pietonale, dotări tehnice subterane
În acest sens sunt și disp. Legii nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din zonele urbane, car consacră apartenența la domeniul public și instituie măsuri de protecție pentru toate spațiile verzi create în baza unor documentații de urbanism și amenajare teritoriului aprobate conform legii. În cazul când se constată astfel de situații, restituirea în natură trebuie limitată numai la terenurile libere sau la acele suprafețe care nu sunt cuprinse într-un plan urbanistic general sau zonal, respectiv nu sunt destinate a servi nevoilor comunității.
În speță, din probele administrate în cauză expertiza tehnică efectuată de expert, cercetarea la fața locului făcută de instanța de apel, documentația privind garajele edificate pe parcela în suprafață de 1200 mp, rezultă următoarele: parcela de 1200 mp este ocupată de garaje, rețele edilitare de apă, gaz, telefonie și electricitate, alei de circulație pietonală și auto. Parcela în suprafață de 3600 mp este afectată parțial de rețele edilitare (fapt stabilit prin completarea la raportul de expertiză) și este amenajată ca loc de joacă pentru copii, cu mobilier specific, zonă (fapt constatat prin cercetarea la fața locului făcută de instanță) și alei de circulație pietonală.
Prin urmare, aprecierea instanței de fond că acest teren se încadrează în conținutul sintagmei de amenajare de utilitate publică și că cererea reclamanților de restituire în natură a acestui teren este nefondată, este legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 332 din 22 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. IA dact. GC
9 ex/3.02.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu
