Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 174/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 174/R/2010 | |
Ședința publică din 27 ianuarie 2010 | |
Instanța constituită din | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | --- - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor | --- - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, - și, împotriva deciziei civile nr. 135/A din 4 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâții și, având ca obiect rectificare carte funciară - anularea încheierii de întabulare și radierea dreptului de proprietate.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentantul pârâților-intimați și, avocat, lipsă fiind reclamanții-recurenți. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea reclamanților-recurenți și reprezentantului acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâților-intimați și, avocat, lipsă fiind reclamanții-recurenți și reprezentantul acestora.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în cursul dimineții, a fost depus la dosar, un script, din partea reclamanților-recurenți, prin care, aceștia declară că înțeleg să-și însușească recursul declarat de avocatul ales, d-na. Arată de asemena că un ar de teren situat pe amplasament similar terenului din litigiu, potrivit informațiilor pe care le-au cules din zona unde se află terenul. Prin acest înscris se solicită amânarea cauzei întrucât avocatul ales, se află în imposibilitatea fortuită de a se prezenta la instanță. Înscrisul poartă doar o singură semnătură, și are atașate delegația de reprezentare, și un set de acte în probațiune.
Reprezentantul pârâților-intimați solicită instanței lăsarea cauzei la a treia strigare pentru a putea lua la cunoștință conținutul acestui înscris și al actelor anexate.
La reluarea cauzei, la a treia strigare, la apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâților-intimați și, lipsă fiind restul părților.
Reprezentantul pârâților-intimați solicită respingerea cererii de amânare având în vedere că la cele patru termen de judecată ale cauzei nici recurenți și nici reprezentantul acestora nu s-au prezentat în instanță, iar cererea de amânare nu este dovedită.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare, apreciind că aceasta este formulată cu încălcarea bunei-credințe, cauza a suferit patru amânări, reclamanții, deși au calitatea de recurenți nu s-au prezentat la nici unul dintre termene, iar ultima cerere de amânare nu este dovedită sub aspectul imposibilității fortuite.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâților-intimați susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, și pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a deciziei pronunțate în apel și a sentinței pronunțate de prima instanță, inclusiv încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare, și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată astfel: 2700 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial, și câte 500 lei, pentru fiecare termen, reprezentând transportul la instanță.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 486/12.06.2008, pronunțată de Judecătoria Dragomirești, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții si, privind anularea încheierii de intabulare nr. 335/2005 de, radierea dreptului de proprietate și restabilirea situației anterioare. Reclamanta a fost obligată la cheltuieli de judecată față de pârâți, în cuantum de 1900 lei și la suportarea diferenței de onorar pentru expertiză, în cuantum de 900 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că reclamanta și defunctul au fost frați. Aceștia au fost înzestrați de mama lor, numita, cu terenul situat în intravilanul orașului de la locul numit " în ", fiecare frate având parcela distinctă.
Defunctul a transmis dreptul său de proprietate cu privire la terenul în suprafața de 873 mp, pârâților, prin testamentul autentic nr. 324/1993.
Acest fapt a fost consemnat și prin sentința civilă nr. 243/11.04.2005 a Judecătoriei Dragomirești, rămasă irevocabilă, pe baza căreia, pârâții și-au intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară.
In mod șicanator și cu rea-credință, reclamanta a promovat o acțiune în dosarul 379/2005, fără a-și chema fratele în judecată, obținând prin sentința civilă 294/2005 constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului situat în de în suprafață de 1583 mp înscris in CF 2618 nr. top. 3749 și înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Ulterior s-a constatat ca martorii audiați în dosarul 379/2005, pe baza depoziției cărora s-a pronunțat hotărârea judecătorească, au fost amendați în dosarul penal, în care s-a reținut că declarațiile acestora au fost mincinoase.
In dosarul nr-, reclamanta din prezenta cauză, a formulat cerere reconvențională solicitând a se constata că este singura proprietară asupra terenului în litigiu, cererea acesteia fiind respinsă prin sentința civilă nr. 121/2008.
Din expertiza efectuată în cauză, s-a constatat că terenul în suprafață de 873 mp înscris în CF 3883/N nr. top. 3749/1, situat la locul denumit " în ", este proprietatea pârâților, cu titlu de drept de moștenire testamentară, conform încheierii de CF 335/2005.
Parcela cu nr. top. 3749 înscrisă în CF 2618 de s-a dezmembrat în nr. top. noi 3749/1 în suprafață de 873 mp și nr. top. 3749/2 în suprafață de 710 mp.
Reclamanta nu a avut niciodată intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară. Judecătoria a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 35-36 si 53 din Legea 7/1996.
Prin decizia civilă nr. 135/A/04.05.2009 a Tribunalului Maramureșa fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții, și () (moștenitorii reclamantei ) împotriva sentinței civile nr. 486 din 12.06.2008 a Judecătoriei Dragomirești, iar apelanții, și au fost obligați să plătească intimaților și suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că hotărârea apelată, a fost comunicată reclamantei doar la domiciliul din sat, nr. 72 și nu a fost comunicată la domiciliul ales al acesteia care a fost indicat în dispozitivul sentinței, respectiv în municipiul P-. Astfel cum rezultă din mențiunea făcută pe cererea de comunicare a hotărârii, cât și din recunoașterea recurenților, acestora le-a fost comunicată sentința civilă nr. 486/12.06.2008, la data de 23.12.2008. Apelul a fost depus la poștă cu recomandata nr. 2011 din data de 07.01.2009, astfel că termenul legal de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 284(1) Cod procedură civilă a fost respectat, apelul fiind considerat ca introdus în termen. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că obiectul acțiunii introductive îl reprezintă cererea de anulare a încheierii de intabulare a dreptului de proprietate în favoarea intimaților-pârâți, radierea dreptului de proprietate al acestora cu consecința restabilirii situației anterioare de carte funciară.
Intimații pârâți și-au intabulat dreptul de proprietate, în baza sentinței civile nr. 243/11.04.2005 pronunțată de Judecătoria Dragomirești, rămasă definitivă prin neapelare, la data de 06.05.2005, prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate al acestora, prin uzucapiune, asupra terenului de la locul numit " în " înscris în CF 2618 nr. top. 3749/1, în suprafață de 873 mp.
Reclamanta, antecesoarea apelanților, prin aceeași modalitate (uzucapiune) a dobâdit dreptul de proprietate cu privire la terenul de la locul numit " în " înscris în CF 2618 nr. top 3749, în suprafață de 1583 mp, în acest sens fiind pronunțată sentința civilă nr. 294/25.04.2005 de către Judecătoria Dragomirești.
Sentința civilă nr. 243/2005 nu este opozabilă recurenților și nici sentința civilă nr. 294/2005 nu este opozabilă intimaților, deoarece nici una din părți nu a avut calitate procesuală în procesul declanșat de cealaltă parte.
Înscrierea dreptului de proprietate al intimaților fiind făcut în baza unei hotărâri judecătorești, definitive în mod corect instanța fondului a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 35-36 din Legea 7/1996.
Problema părților care, fiecare deține titlu cu privire la același teren, în parte, poate fi clarificată pe calea unei alte acțiuni, de drept comun, care să dea posibilitate instanței să analizeze care este titlul valabil, aceste aspecte neputând fi luate în discuție pe calea acțiunii în anularea încheierii de intabulare.
In ce privește cererea de înlocuire a expertului inițial introdus în cauză ( ) formulată de reclamanta și respinsă de instanță, în condițiile în care împotriva expertului s-au luat masuri procedurale, tribunalul a apreciat că respingerea cererii de înlocuire a fost justificată, înlocuirea acestuia fiind dispusă doar după ce la mai multe termene consecutive, deși s-au aplicat măsurile dispune, expertul nu s-a conformat.
Împotriva acestei decizii au promovat recurs (moștenitorii reclamantei ), solicitând instanței casarea deciziei pronunțate în apel și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, la o altă judecătorie, ca urmare a admiterii cererii de recuzare. În subsidiar s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale a expertului, respingerii cererii pârâților privind obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1900 lei în favoarea pârâților și 900 lei în favoarea expertului, iar pe fond au solicitat admiterea acțiunii cum a fost formulată și anularea înscrierilor de CF, ca fiind nule și restabilirea situației de cartea funciară.
În motivarea recursului reclamanții au arătat că decizia pronunțată de tribunal este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Recurenții au apreciat că în mod nelegal le-a fost respinsă cererea de recuzare a d-lui judecător, care are interese subiective în soluționarea cauzei, iar pe parcursul soluționării acesteia implicându-se și încălcând principiul continuității completului legal investit, când funcționau două judecătorii.
Decizia pronunțată de tribunal a fost apreciată ca fiind contradictorie și nemotivată, în considerente nu se regăsește nici un argument de fapt și de drept care să sprijine soluția adoptată. Deși s-a invocat de recurenți că cererile în probațiune și de înlocuirea expertului s-au soluționat în lipsa apărătorului ales, această critică nu a fost analizată în apel deși a fost invocată, deși se circumscria disp. art. 297 alin. 2 teza finală.
Recurenții au arătat că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea principiilor:contradictorialității, al dreptului la apărare și al disponibilității, acordând mai mult decât s-a solicitat, lărgind cadrul procesual prin includerea expertului între părțile litigante și obligând recurenții la plata cheltuielilor de judecată deosebit de mari.
Pe fondul cauzei s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că a fost de rea credință când a promovat acțiunea în uzucapiune și în acea cauză ar fi fost audiați martori falși, avându-se în vedere numai susținerea pârâților, total lipsite de suport juridic și probator. S-a susținut că martorii petentei pe nedrept au fost declarați martori mincinoși, deoarece așa cereau interesele judecătorului, fostul secretar al Primăriei de, implicați în modul în care pârâții au acaparat proprietatea.
Recurenții au criticat hotărârea judecătorească valorificată în cauză de pârâți, arătând că aceștia nu au acceptat succesiunea în termenul legal de 6 luni.
recurenților a solicitat în probațiune și o expertiză topografică, pentru realizarea căreia expertul s-a deplasat pentru măsurători și nu a efectuat expertiza mai mult de doi ani deoarece, cauza a fost preluată de d-nul judecător și expertul a refuzat depunerea raportului de expertiză. După soluționarea cererii de recuzare, arbitrar judecătorul l-a numit pe expertul, cu nerespectarea dispozițiilor legale. Expertul nu a citat părțile, iar pretențiile expertului - 1200 lei sunt exagerate, în condițiile în care reclamanta renunțase la raportul de expertiză.
Recurenții au apreciat că prin respingerea apelului, tribunalul le-a îngreunat situația în propria cale de atac, menținând soluția pronunțată de instanța de fond. S-a mai arătat că reclamantei i-a fost respinsă neprocedural cererea de intabulare a dreptului de proprietate, nu s-a pronunțat nici o încheiere de CF, care să poată fi atacată, dispusă de același judecător, care coordonează și activitatea de carte funciară.
Recurenții au invocat faptul că tribunalul, în mod greșit a reținut că hotărârea pârâților produce efecte, în condițiile în care cererea de intabulare a reclamantei a fost respinsă arbitrar.
Art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 115/1938 stipulează că radierea dreptului de proprietate produce efecte față de terți și aceste încheieri trebuiau comunicate, iar aceste dispoziții au fost încălcate de registratorul de carte funciară.
S-a apreciat că instanțele inferioare au dat eficiență numai sentinței civile nr. 243/2005 emisă de Judecătoria Dragomirești în favoarea pârâților, nu și sentinței civile nr. 294/2005 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în favoarea antecesoarei recurenților.
Recurenții au criticat probatoriul administrat, apreciind că depozițiile martorilor au fost consemnate trunchiat, iar expertiza topografică a fost formulată cu încălcarea disp. art. 208 Cod proc.civ.
Tribunalul nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale a expertului și soluția pronunțată este în vădită contradicție cu materialul probator administrat.
Au fost invocate disp. art. 53 Constituție, arătând că recurenților li s-a furat proprietatea străbună cu ajutorul funcționarilor din primărie, situație la care au achiesat magistrații, motiv pentru care s-ar impune casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Au fost invocate în drept disp. art. 304 pct. 4-9 Cod proc.civ. și 312 alin. 5 Cod proc.civ.
Prin întâmpinare pârâții și au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând decizia recurată raportat la motivele de recurs invocate, curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima critică invocată de recurenți vizează nelegalitatea încheierii de respingerea cererii de recuzare a domnului judecător.
Prin încheierea civilă nr. 605/09.05.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureșs -a respins cererea de recuzare a domnului judecător, întrucât nu erau întrunite motivele de recuzare prevăzute de art. 27 Cod proc.civ.
În motivele de recurs recurenții au invocat faptul că domnul judecător ar fi avut interese subiective să soluționeze cauza, dar nu au fost arătate care sunt acele "interese subiective" pentru a se putea verifica incidența art. 27 Cod proc.civ. Prin urmare, nu poate fi primită o critică atât de generală vizând interesele subiective, în condițiile în care legiuitorul a stipulat în fiecare punct din cele 9 ale art. 27 Cod proc.civ. cazuri specifice de recuzare.
Curtea apreciază că soluționarea cererii de recuzare s-a efectuat, cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Mai mult, în recurs se invocă "interese subiective" ale judecătorului, deși în cererea de recuzare argumentele vizau activitatea expertului, care nu ar fi depus raportul de expertiză, întrucât era apărat de judecătorul, care este și președintele instanței. Dacă reclamanta era nemulțumită de activitatea expertului putea solicita recuzarea acestuia în condițiile art. 204 Cod proc.civ.
Critica recurenților potrivit căreia decizia pronunțată în apel este contradictorie și nemotivată, în considerente negăsindu-se nici un argument de fapt și de drept pe care să se sprijine soluția, nu poate fi primită. Tribunalul a grupat criticile formulate de moștenitorii reclamantei și a răspuns la acestea.
Susținerea recurenților potrivit căreia decizia pronunțată în apel este contradictorie, nu este dezvoltată de către aceștia, așa încât nu poate fi analizată de curte. Considerentele deciziei pronunțate în apel au reiterat starea de fapt și împrejurarea că nu sunt incidente dispozițiile legale prev. de art. 35, 36 din Legea nr. 7/1996, argumentând soluția și arătând motivele pentru care a respins și celelalte critici formulate în apel.
De fapt, recurenții au evocat pct. 7 din art. 304 Cod proc.civ. fără să arate carențele deciziei pronunțate în apel. Recurenții nu au dezvoltat acest motiv de recurs, nu au menționat care sunt susținerile contradictorii ale instanței de apel sau străine de natura pricinii. Este nefondată critica recurenților potrivit căreia cererea de înlocuirea expertului cu expertul a fost făcută în lipsa reprezentantului reclamantei sau reclamantei și s-ar fi impus suspendarea cauzei până la soluționarea cererii de recuzare.
Înlocuirea expertului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor procedurale art.205 al. 5.Pr.Civ. cu respectarea principiului disponibilității și al dreptului la apărare, deoarece însăși reprezentanta reclamantei la termenele din 20.XI.2006 și 13.02.2007 a solicitat înlocuirea expertului. Au fost aplicate mai multe amenzi judiciare expertului, ca mijloc de constrângere a acestuia, dar dacă după un an nu a efectuat raportul de expertiză a fost înlocuit. Dacă la termenul de judecată la care s-a dispus înlocuirea expertului 06.11.2007, reclamanta și apărătoarea acesteia nu au fost prezente această situație nu este imputabilă instanței, ci modului în care s-au desfășurat raporturile dintre avocat și reclamantă.
Nu poate fi primită critica reclamantei potrivit căreia a fost lărgit cadrul procesual stabilit de reclamantă prin includerea expertului între părțile litigante. Reclamanta este cea care stabilește cadrul procesual, potrivit principiului disponibilității, dar dacă a solicitat administrarea unei probe și aceasta a fost încuviințată de instanță, aceasta este obligată să suporte și costurile administrării probei.
Reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize și nu a achitat contravaloarea acesteia, prin urmare în mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 211.Pr.Civ. reclamanta fiind obligată prin încheiere executorie la plata diferenței onorariu expert. Expertul nu are calitate de parte, ci este un specialist chemat să lămurească o situație de fapt. Invocarea lipsei calității parte din această perspectivă, însă în calitate de specialist în domeniul topografiei a efectuat o expertiză, pe care partea care a solicitat-o este obligată să o achite. Deoarece nu s-a achitat în întregime onorariul expertului reclamanta a fost obligată la plata acestuia. În cadrul derulării unui proces civil părțile au drepturi dar și obligații corelative: dreptului de a administra o expertiză îi corespunde și obligația achitării acesteia.
Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia reclamantei i s-ar fi îngreunat situația în propria cale de atac deoarece i s-a respins apelul. Exercitarea unei căi de atac nu garantează prin sine soluționarea favorabilă a acesteia, iar respingerea apelului nu presupune agravarea situației părții care a uzat de calea de atac.
Aprecierile făcute la adresa martorilor audiați în acțiunea de uzucapiune sunt irelevante în prezentul recurs, deoarece acesta nu vizează respectiva acțiune.
În ceea ce privește fondul cauzei, în mod corect s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acțiunii de rectificare carte funciară. În această cauză atât recurenții cât și pârâții dețin titluri de proprietate pe terenul a cărui rectificare se solicită.
Acțiunea de rectificare carte funciară este de regulă o acțiune cu caracter accesoriu fiind grefată pe o acțiune principală, care constituie și suportul său juridic, aspect ce rezultă din disp. art. 34 L7/1996 republicată. Potrivit acestor dispoziții legale orice persoană interesată poate solicita rectificarea cărții funciare, dacă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat că înscrisul sau actul în baza căruia s-a făcut înscrierea nu a fost valabil.
În cazul de față recurenții nu dețin o hotărâre judecătorească care să anuleze titlul pârâților și nu au solicitat acest lucru prin acțiunea cu care au investit instanța. Nefiind atacat titlul pârâților, prezumția de valabilitate a acestuia nu a fost răsturnată potrivit dispozițiilor art. 30. 7/1996, motiv pentru care în mod corect a fost respinsă acțiunea de rectificare.
Curtea verificând motivele de recurs cu care a fost investită constată că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art 304 pct 4-9 Pr.Civ. și în temeiul art. 312.Pr.Civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 135/A din 4 mai 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o va menține.
Reprezentantul intimaților a solicitat cheltuieli de judecată pentru transport, 500 lei pentru fiecare termen de judecată la care s-a deplasat de la B M la C- Având în vedere că distanța între cele două orașe este de 150 km și consumul mediu de 7,5 l/100 km suma de 500 lei pentru o deplasare este nejustificat de M, motiv pentru care se vor acorda cheltuieli de deplasare în cuantum de 150 lei pentru un termen. Deoarece reprezentantul intimaților s-a prezentat la trei termene de judecată recurenții vor fi obligați la plata parțială a cheltuielilor de transport în cuantum de 450 lei (câte 150 lei pentru o deplasare).
În temeiul art. 274.Pr.Civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimaților și suma de 450 lei cheltuieli de deplasare parțiale în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, - și împotriva deciziei civile nr. 135/A din 4 mai 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimaților și suma de 450 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
- - - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
7 ex/26.02.2010
Jud.apel:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
