Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 282/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 282
Ședința publică de la 28 martie 2008
PREȘEDINTE: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Marian Budă președinte secție
Grefier: -
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de reclamantul domiciliat în com. M, jud. și pârâta domiciliată în com. M, jud. D împotriva deciziei civile nr. 648 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în com. M, jud. D, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, personal, recurenta pârâtă, asistată de avocat D-tru, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat depunerea la dosar, prin Serviciul Registratură, a întâmpinării formulată de recurenta pârâtă la motivele de recurs formulate de reclamantul, în 3 exemplare, după care;
Recurentul reclamant a arătat că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru observarea întâmpinării formulată de recurenta pârâtă, fiind de acord cu judecarea cauzei.
Avocat D-tru, pentru recurenta pârâtă, a arătat, că nu are cereri de formulat.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, a apreciat cauza în stare de soluționare, și a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Recurentul reclamant a susținut motivele invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a pus concluzii de admiterea recursului și modificarea deciziei civile a Tribunalului Dolj în sensul de a se dispune atribuirea șopronului în lotul său; nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat D-tru, pentru recurenta pârâtă, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant.
A arătat că în mod corect, instanța de apel a atribuit recurentei pârâte 24,21 suprafață construită din șopron întrucât acel șopron a fost astfel împărțit în așa fel încât recurentul reclamant să aibă acces la cele două camere care i-au fost atribuite, schița raportului de expertiză întocmit de expert fiind convingătoare în acest sens.
Cu privire la recursul formulat de pârâta a arătat că motivele de recurs formulate sunt întemeiate pe dispozițiile art.304 alin.1 pct. 9 Cod procedură civilă.
A criticat hotărârea instanței de apel în sensul că deși pârâta a solicitat a i se atribui în natură, o parte din butucii de de vie, nu s-a ținut cont de această cerere, toți cei 17 butuci fiind atribuiți reclamantului.
Un al doilea aspect de nelegalitate este acela că nu este cuprinsă concret suprafața de 433, 77. în indiviziune și nu este delimitată de restul suprafețelor, suprafață care este concretizată în contractul de vânzare cumpărare nr. 254/11 mai 2001; pe această suprafață, deși recurenta pârâtă a întocmit carte funciară, nefiind consemnată în hotărârea judecătorească, recurentul reclamant nu-i permite accesul în curte.
Un ultim motiv de recurs este acela că, în mod greșit, recurenta pârâtă a fost obligată la 200 lei cheltuieli de judecată către reclamant, cheltuielile de judecată trebuind să fie compensate în totalitate deoarece ieșirea din indiviziune profită tuturor părților.
În raport de aceste considerente, a pus concluzii de admiterea recursului și modificarea deciziei civile a Tribunalului Dolj în sensul celor arătate mai sus.
Recurentul reclamant a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub numărul 13909/2002 la Judecătoria Craiova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele și, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în comuna M, jud.D, compus din șopron în fața casei, sprijinit pe stâlpi din beton, gard din beton, porți metalice, gard din lemn cu ochiuri de sârmă, fântână - puț american, butuci vie pe șpalieri metalici, alee de acces din beton, construite în incinta gospodăriei, pe un teren în suprafață de 433,77 mp, solicitând atribuirea în natură a bunurilor.
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând introducerea la masa partajabilă, a terenului în suprafață de 315 mp, aflate în indiviziune, conform sentinței civile nr.12400/06.09.1999 a Judecătoriei Craiova.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.19403/06.09.2003, Judecătoria Craiovaa respins acțiunea, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile art.1201 Cod civil, deoarece prin sentința civilă nr.12400/1999 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost soluționată cererea de ieșire din indiviziune formulată de reclamant împotriva pârâtelor, precum și cererea reconvențională, existând astfel autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o de nelegalitate și netemeinicie, iar Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr.391 din 05 martie 2003 pronunțată în dosarul nr.680/CIV/2003 a respins ca nefondat apelul reclamantului, reținându-se că există într-adevăr autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul susținând că au fost încălcate de dispozițiile art.728 Cod civil, că bunurile menționate în acțiune nu fac obiectul coproprietății forțate și perpetue.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civilă nr.3336 din 20 octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr.2789/CIV/2003, a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a apreciat că nu se poate reține că există o coproprietate forțată asupra butucilor de de vie și asupra șopronului cu pereți de tablă, stâlpi din beton și acoperit cu țiglă, astfel că se poate dispune ieșirea din indiviziune cu privire la aceste bunuri. Mai mult, cu privire la mai multe bunuri nu s-au administrate suficiente probe pentru a se stabili dacă sunt sau nu în coproprietate forțată.
În rejudecare, Tribunalul Dolj, în urma administrării unor probe, prin decizia civilă nr.618 din 8 iulie 2004, stată în dosarul nr.7785/CIV/2003, a respins apelul reclamantului, reținând că părțile sunt în coproprietate forțată și perpetuă cu privire la fântână, alee betonată, gard împrejmuitor, copertină, astfel că ieșirea din indiviziune este nefondată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, iar prin decizia civilă nr.944 din 19 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.7400/CIV/2004 a fost admis recursul declarat de reclamantul, a fost casată decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că Tribunalul Dolj, ca instanță de trimitere, reinvestită cu judecarea apelului, nu s-a conformat problemelor de drept dezlegate de instanța de recurs, deși avea această obligație; nu a analizat posibilitatea ieșirii din indiviziune cu privire la fiecare din bunurile indicate în cererea de chemare în judecată; nu s-a analizat posibilitatea ieșirii din indiviziune cu privire la terenul pe care sunt amplasate construcțiile.
S-au dat îndrumări instanței de rejudecare a apelului, pentru a se avea în vedere posibilitate de ieșire din indiviziune asupra butucilor de vie și a șopronului și să aprecieze în ce măsură pot fi sau nu împărțite celelalte bunuri.
S-a dispus efectuarea unor expertize topo și în construcții, în dosarul nr-, al Tribunalului Dolj, dosar format în urma celei de-a doua casări cu trimitere spre rejudecare.
Prin decizia nr.648/13.12.2007, s-a admis apelul reclamantului și a fost schimbată în parte sentința civilă, constatându-se că reclamantul și pârâta sunt in indiviziune asupra șopronului și a 17 butuci de de vie.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cotele stabilite prin sentința civilă nre.12400/1999 și s-au atribuit reclamantului cei 17 butuci de de vie și 18,87 mp suprafață construită din șopron, conform schiței întocmită de expertul.
S-a atribuit pârâtei 24,21 mp suprafața construită din șopron și a fost obligat reclamantul să achite pârâtei sultă în cuantum de 143,88 lei în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
S-a constatat că asupra celorlalte bunuri pârâta și reclamantul rămân în indiviziune forțată.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată, fiind obligată pârâta la 200 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că s-a avut în vedere accesul mai ușor al părților la camerele ce le-au fost atribuite prin sentința de partaj anterioară și implică cheltuieli minime pentru ambele părți în vederea amenajării accesului în vederea bunurilor ce le-au fost atribuite.
S-a apreciat că pentru celelalte bunuri, împărțirea în natură a terenului nu este posibilă deoarece construcțiile și plantațiile atribuite ori deținute de părți se intercalează, iar accesul la calea publică se face pe acest teren.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, recurentul reclamant și recurenta pârâta.
Recurentul reclamant a criticat decizia instanței de apel pentru următoarele motive:
1.Prin decizia civilă nr. 3336 din 20.10.2003, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, s-a reținut că nu există coproprietate forțată asupra butucilor de vie puși pe șpalieri metalici și asupra șopronului cu pereți din tablă, prin urmare aceste bunuri putând fi atribuite părților, sistându-se astfel starea de indiviziune.
Recurentul apreciază că instanța de apel nu a respectat indicațiile date de instanța de recurs și nu i-a atribuit lui în totalitate șopronul având în vedere că a contribuit la edificarea acestuia.
Mai mult pentru a ajunge la camerele ce i-au fost atribuite, ar fi nevoit să treacă prin partea de șopron ce i-a fost atribuită pârâtei și s-ar isca astfel noi conflicte.
II. Recurenta pârâtă a criticat decizia recurată pentru următoarele motive:
1.Instanța de apel nu a ținut cont de cererea sa în sensul de a i se atribui în natură o parte din butucii de de vie, acest lucru fiind posibil deoarece bolta de de vie este plantată pe 2 rânduri, iar fiecare parte ar putea să primească un anumit număr de butuci de de vie.
2.Nu este delimitată exact suprafața de 433,77. rămasă în indiviziune, iar pentru acest motiv, reclamantul recurent nu-i permite să intre în curte afirmând că nu are acest drept deoarece așa a hotărât instanța.
La data de 20.03.2008, recurentul reclamant a depus la dosarul cauzei o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către recurenta pârâta, susținând că butucii de de vie se află pe terenul ce i-a fost atribuit lui.
În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, afirmă că suprafața de teren de 433,77. nici nu se regăsește fizic deoarece i-a fost atribuită lui prin sentința civilă nr. 19403/9 septembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 13909/2002.
Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei precum și decizia recurată, prin raportare la motivele de recurs, curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul reclamantului recurent:
1.Motivul invocat de către recurentul reclamant nu poate fi reținut deoarece, pe de o parte, acest motiv privește temeinicia hotărârii pronunțate de către instanța de apel, ori pct.11 al art.304 Cod procedură civilă a fost abrogat prin nr.OUG138/2000, iar pe de altă parte, chiar pe fond cererea sa nu putea fi reținută, având în vedere că terenul pe care este construit șopronul se află în indiviziune și nu este în lotul reclamantului recurent așa cum susține acesta.
Atribuirea în totalitate a șopronului în lotul său ar face imposibil accesul pârâtei recurente la camerele ce i-au fost atribuite.
II. Cu privire la recursul pârâtei recurente:
1.Primul motiv de recurs nu poate fi reținut pentru că, pe de o parte, acesta constituie un motiv de netemeinicie, iar pct.11 al art.304 Cod procedură civilă a fost abrogat prin nr.OUG138/2000, iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar analiza pe fond cererea sa se poate constata că hotărârea instanței de apel este întemeiată pe faptul că, dată fiind starea de indiviziune asupra terenului pe care se află butucii de de vie dar și starea conflictuală dintre părți, atribuirea butucilor de de vie, într-un anumit număr, către ambele părți nu ar face decât să sporească această stare.
2.În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, nici acesta nu poate fi reținut deoarece, din cuprinsul hotărârilor, rezultă în mod clar care sunt terenurile pentru care
s-a dispus ieșirea din indiviziune, restul suprafețelor de teren( adică suprafața de 433,77.) rămânând în indiviziune, inclusiv suprafața de teren pe care se află butucii de de vie.
De altfel, nu se poate reține nici susținerea reclamantului recurent din întâmpinarea formulată la recursul recurentei pârâte cum că, suprafața de teren pe care se află vița de vie, i-ar fi fost atribuită lui printr-o sentință anterioară deoarece acest lucru nu rezultă în nici un caz din cuprinsul sentinței nr. 19403/2002 a Judecătoriei Craiova, dimpotrivă terenul respectiv a făcut obiectul partajului în prezentul proces, iar suprafața respectivă marcată cu albastru în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul a rămas în indiviziune.
De fapt, toată starea conflictuală provine din faptul că, prin modul în care au fost atribuite bunurile părților este imposibil de realizat o partajare în natură a întregii suprafețe de teren și de aceea nici instanțele de apel și fond nu au putut să dispună o ieșire din indiviziune pentru totalitatea bunurilor, situația de fapt impunând o stare de indiviziune forțată și perpetuă pentru suprafața de teren de 433,77. ambele părți neavând altă cale de acces la drumul public și la celelalte bunuri repartizate în lotul fiecăruia.
Având în vedere cele de mai sus, curtea constată că niciunul dintre motivele de recurs nu se încadrează între cele prevăzute de art.304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă, astfel că, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul domiciliat în com. M, jud. și pârâta domiciliată în com. M, jud. D împotriva deciziei civile nr. 648 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în com. M, jud. D, având ca obiect partaj judiciar.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud. apel:
Jud. fond:
2 exemplare
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț, Daniela Vijloi, Marian Budă
