Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 518/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 518
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 318 din 4.04.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurent, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina se află la al patrulea termen de judecată, recurenta va achita taxa judiciară de timbru de 2030,82 lei și timbru judiciar de 5 lei, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Interpelat, avocat arată că nu înțelege să timbreze.
Instanța, din oficiu, invocă excepția insuficientei timbrări a recursului și acordă cuvântul asupra acesteia.
Avocat solicită a se pronunța cu privire la excepție.
După închiderea dezbaterilor, se prezintă avocat pentru intimați ce solicită anularea recursului ca netimbrat.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 12288/29.10.2008 Judecătoria Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta-pârâta -, domiciliată în I,- și 6,. B,.1,. 9, în contradictoriu cu pârâți-reclamanți, domiciliată în B, str. - nr.3, Sector 2 și, domiciliată în I,-, și, domiciliați în I, str. - 14.
A admis în parte cererea formulată de în contradictoriu cu reclamanta-pârâta și celelalte părți.
A admis în parte cererea formulată de în contradictoriu cu celelalte părți.
A admis în parte cererea formulată de pârâți, și în contradictoriu cu celelalte părți.
A dispus ieșirea părților din indiviziune cu privire la imobilul teren de 963 mp și în construcții (conform expertizei, și cu privire la terenul din I,--17, indicat în încheierea de admitere în principiu din 24.03.2008.
A atribuit pârâtei imobilul situat la adresa de mai sus.
A obligat pe pârâta să plătească celorlalte părți, până la 29.04.2009, o sultă de -,89 lei, astfel:
- pentru reclamanta-pârâtă - - -,6 lei;
- pentru pârâta-reclamantă - -,6 lei;
- pentru, și - -,6 lei (împreună).
A respins cererile de atribuire a imobilului formulate de -, și, și.
A obligat părțile să plătească - I diferență de onorariu de expert, astfel:pentru expertul: - - 115 lei, iar - 115 lei;pentru - - - 100 lei, - 50 lei, - 50 lei și, și (împreună) 50 lei.
A compensat cheltuielile de judecată.
A obligat pe, - și să plătească suma de 125 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale active a reclamantei și intervenienților invocate de pârâta și din oficiu de instanță sunt nefondate și instanța le-a respins.
Astfel, reclamanta are deschisă calea unei acțiunii în justiție pentru a solicita ieșirea din indiviziune. Contrar, i s-ar încălca accesul liber și neîngrădit în justiție al acesteia. Aceeași este situația și pentru intervenienți.
Pe de altă parte, reclamanta și intervenienții au calitate procesuală activă, deoarece sunt moștenitorii și ai lui.
Astfel, după acesta din urmă au rămas (ce a decedat și au rămas, și ), și -.
Fiecare din moștenitorii lui au o cotă de 1/3 (descendenți). Cota de 1/3 au împreună și moștenitorii lui. a moștenit imobilul din litigiu de la - fila 59 - certificat de moștenitor 572/1993 și certificat de moștenitor nr. 279/1959.
Părțile sunt coproprietare în indiviziune în baza actului dotal 6071/1928 și a actului de vindere-cumpărare 511/1943. Astfel, în acest din urmă act se arată că Amira, Amira, și, îi vând lui din I 63% din imobilele în I, str. -. - nr. 15A.
Se mai arată că toate aceste porțiuni din imobil sunt în indiviziune cu cota de 37% ce se cuvine doamnei (fostă Amira).
Așadar, reclamanții, pârâta-reclamantă și ceilalți pârâți sunt coproprietari asupra imobilului în litigiu.
Prin încheierea de admitere în principiu din 24.03.2008 a fost admis în principiu în parte acțiunea formulată de Maria în contradictoriu cu, Amira, și.
S-a constatat că părțile sunt coproprietare în indiviziune asupra imobilului din I,--17, compus din teren de 963 mp și construcții, conform actului dotal nr. 5071/1928 și actului de vânzare-cumpărare nr. 811/1943, astfel:
are o cotă de 63% din dreptul de proprietate asupra bunului, în calitate de coindivizar.
a) 1/3 din 37%.
b) - - 1/3 din 37%.
c), și 1/3 din 37% împreună fiind coindivizari și moștenitori (descendenți) după și.
S-a prorogat pronunțarea asupra cererii reconvenționale și asupra individualizării construcției și cererii formulate de.
S-a efectuat o expertiză de evaluare a bunurilor imobile.
Conform art. 728. civ. "nimeni nu poate fi silit a rămâne în indiviziune".
Având în vedere acest text de lege, cât și solicitările părților și probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că atât acțiunea, cât și cererea reconvențională formulată de și de moștenitorii lui pentru partea privind partajul, formulată de (pentru atribuirea imobilului) sunt parțial întemeiate și în baza art. 673. pr. civ. le-a admis în parte.
Astfel, instanța a dispus ieșirea părților din indiviziune cu privire la imobilul teren de 963 mp și construcții (conform expertizei, și ) cu privire la imobilele din I,--17, indicate și în încheierea de admitere în principiu din 24.03.2008.
Cum pârâta are o cotă de 63% din imobil și acesta nu este partajabil comod în natură, instanța a dispus atribuirea către aceasta a bunului arătat mai sus.
În temeiul art. 67310. pr. civ. instanța a obligat-o pe pârâta să plătească celorlalte părți, până la 29.04.2009, o sultă de -,89 lei, astfel:pentru reclamanta-pârâtă - - -,6 lei;
- pentru pârâta-reclamantă - -,6 lei;
- pentru, și - -,6 lei (împreună).
Instanța a respins cererea de atribuire a imobilului formulată de -, și și deoarece acesta va fi atribuit pârâtei pentru motivele ce au fost arătate mai sus.
În baza art. 170. pr. civ. instanța i-a obligat pe pârâți să plătească numai 1315 lei - diferența de onorar de expert, astfel:
- pentru expertul - - 115 lei, iar - 115 lei;
- pentru - - 100 lei, - 50 lei, 50 lei și, și (împreună) 50 lei.
Conform art. 274-276. pr. civ. instanța a compensat cheltuielile de judecată (onorariile avocaților și taxă de timbru).
În baza art. 274. pr. civ. instanța a obligat pe pârâta, - și să plătească suma de 125 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de expert).
Împotriva acestei sentințe in termen legal au declarat apel și.
1. a criticat sentința pentru următoarele motive:
Masa succesorală este compusă dintr-un imobil casă de locuit și anexe și teren-. Deși numerotate ca imobile diferite construcțiile formează in fapt un singur trup. Locuiește aici de la naștere, a întreținut și a adus numeroase imbunătățiri imobilului. Greșit a apreciat instanța că față de aceste elemente primează criteriul mărimii cotei ce revine fiecăruia dintre coindivizari in raport de celelalte elemente prev. de art. 673 indice 9 cod pr.civilă. respectiv natura bunurilor, domiciliul ocupația părților, faptul că unii coproprietari au făcut îmbunătățiri înainte de a se cere împărțeala a locuit aici de 67 de ani s-a ciomportat ca un bun proprietar acționând cu bună-credință.
Apreciază că este irelevant consimțământul celorlalți coindivizari la efectuarea îmbunătățirilor.
Solicită să-i fie atribuit imobilul și in subsidiar să i se atribuie lotul format din imobilele situate pe- respectiv suprafața de 405,24 - Lotul II și încăperile nr. 7,8.9 din a căror valoarea 75% reprezintă îmbunătățirile. Solicită și excluderea îmbunătățirilor din masa succesorală și stabilirea cotelor cuvenite moștenitorilor la valoarea bunurilor fără îmbunătățiri. În consecință sultele au o altă valoare.
In ipoteze in care se păstrează variata de împărțeală stabilită de prima instanță solicită să se calculeze sulta in raport de îmbunătățiri, revenindu-i o sumă de 302.863,522 lei.
In drept invocă art. 728 și 673 indice 9 cod pr.civilă.
Apelul a fost legal timbrat cu suma de 1608, 07 lei și 3,15 lei timbru judiciar.
nu a motivat apelul său. nu au fost formulate critici proprii, cererea depusă la 18.02.2009 având in fapt valoarea unei întâmpinări. Susține că nu poate plăti îmbunătățirile pentru că acestea au fost făcute fără acordul său, apelanta și soțul său au intrat in stăpânirea imobilului prin violență, spărgând zidul despărțitor și făcând modificări fără consimțământul său, și fără autorizație. de 40 de ani a plătit singură toate impozitele aferente ambelor imobile, apelanta a înființat atelier de tâmplărie și consignație in casa sa fără să plătească nici un leu chirie. Cu cererea expediată la instanță prin fax la data de 20.03.2009 a învederat Tribunalului că este de acord cu admiterea un parte a apelului in sensul atribuirii catre a imobilului nr. 15 format din construcții și 405, 74 mp.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel d e către.
Prin decizia civilă nr. 318/01.04.2009 Tribunalul Iașia admis apelul promovat de împotriva sentinței civile nr.12288/29.10.2008 pronunțată de Judecătoria Iași pe care a schimbat- în parte.
A atribuit apelantei imobilul din- constând în construcții- camerele 7,8,9 și beciul din piatră din expertiza și in valoare partajabilă de 25.600 lei ron și terenul in suprafață de 405,24 mp in valoare de 622.857 lei ron identificat in raportul de expertiză - schița anexă de la 285 dosar fond (expertiza din 9.10.2006).
Valoarea lotului atribuit apelantei este de 648 457 lei iar valoarea cotei ideale de 12,33 % este de 205 361,082 lei.
A constatat că la imobilul construcție din- apelanta a făcut îmbunătățiri in valoare de 58 600 lei ron.
A atribuit intimatei imobilul din- compus din construcție - camerele 2,3,4,5,6,10,11,12,13, atelier 1, atelier 14 in valoare partajabilă de 159.800 lei Ron (expertiza -f 476-491 fond) și terenul de la aceeași adresă in suprafață de 557,56 mp identificat in raportul de expertiză schița anexă (f 269 fond) in valoare de 857 283 lei ron, valoarea totală a lotului fiind de 1.017.083 lei ron.
Valoarea cotei ideale de 63% cuvenită intimatei este de 1.049.290,2 lei ron.
A constatat că la imobilul construcții din I-, apelanta a efectuat îmbunătățiri în valoare de 28.200 lei ron.
A obligat intimata la plata către apelanta a acestei sume.
A obligat apelanta la plata către intimata - a sumei de 205.361 lei cu titlu de sultă către intimata a sumei de 205.361 lei sultă și către intimata 32207,2 lei -sultă.
A compensat între apelantă și intimata sumele de bani la care sunt obligate fiecare și în consecință a obligat apelanta la plata către această intimată a sumei de 4007,2 lei Ron.
A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
A luat act că în apel părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
În raport de criteriile exemplificative înscrise in art.6731 cod pr.civilă, in mod special in raport de mărimea imobilului, de faptul ca acestea au fost inițial concepute ca două imobile distincte, de faptul că apelanta a locuit aici dintotdeauna, dar și de principiul împărțelii in natură și de acceptul intimatei exprimat in apel in acest sens, Tribunalul constată fondat motivul de apel privind greșita atribuire a imobilelor doar către, astfel că Tribunalul va reforma sentința sub aspectul atribuirii și va dispune atribuirea in natură a bunurilor.
Astfel a atribuit apelantei imobilul din- constând în construcții- camerele 7,8,9 și beciul din piatră din expertiza și și terenul in suprafață de 405,24 mp identificat in raportul de expertiză - schița anexă de la f 285 dosar fond (expertiza din 9.10.2006).
A atribuit către restul imobilului. Această modalitate de atribuire este corespunzătoare opțiunilor celor două părți, nu modifică in mod radical condițiile de viață ale apelantei, asigură o reală împărțeală in natură potrivit principiului înscris in art.6735 alin 2 Cod pr.civilă, in raport de care mărimea cotei ce revine intimatei are o relevanță limitată in raport de toate celelalte criterii reținute ca relevante.
Și cel de-al doilea motiv de apel este fondat.
Partajul are efect declarativ pentru părți, astfel că acesta consolidează retroactiv drepturile părților asupra imobilului. Acesta este temeiul restituirii cheltuielilor pe care deținătorul bunurilor indivize le-a făcut cu imobilul in limita cotelor ce s-au stabilit pentru fiecare moștenitor.
Astfel potrivit raportului de expertiză (Fila 476 și următoarele din dosarul de fond) Tribunalul a constatat că apelanta a fost singura care a adus mai multe îmbunătățiri imobilelelor, respectiv: finisare tencuieli tâmplărie și pardoseli, recompartimentarea a parte din imobil, refacerea unor planșee și porțiuni din acoperiș, valoarea acestora fiind stabilită de către expert corespunzător unui procent din valoarea integrală a imobilului.
Lucrările au fost impuse atât de necesitatea adaptării unor imobile concepute ca ateliere, sală de gimnastică, popicărie, etc. pentru nevoile de locuit ale apelantei cât și de vechimea imobilelor. De aceea Tribunalul constată că acestea intră in categoria cheltuielilor necesare și utile câtă vreme parte dintre ele s-au datorat necesității întreținerii unui imobil foarte vechi, edificat încă înainte de anul 1900, parte fiind amenajări care au condus la sporul de valoare al imobilului așa cum rezultă din raportul de expertiză. In aceste condiții Tribunalul constată că este lipsit de relevanță faptul că aceste lucrări nu au avut acordul celorlalți coindivizari. Tribunalul a reținut de altfel că cererea de împărțeală intervine abia in anul 2004 deși starea de indiviziune datează din 1943 de când autorul intimatei a cumpărat cota ideală de 63% din imobilul in litigiu. Durata foarte mare in care a fost acceptată tacit folosința imobilului exclusiv de către apelantă in persoana apelantei și a familiei sale, de cca 40 de ani, după decesul tatălui acesteia din anul 1969, este apreciată de către Tribunal ca un acord tacit pentru efectuarea lucrărilor necesare asupra imobilului. Mai reține instanța și faptul că prin declarația notarială din 4.05.1994 nr. 14454 - și - - au cunoscut și acceptat înființarea unui atelier de producție și consignație pe terenul ce este supus partajării prin urmare și lucrările necesare pentru derularea efectivă a acestor activități comerciale.
Tribunalul a constatat fondat și acest motiv de apel, astfel că a procedat la restabilirea valorii imobilelor supuse partajării cu reținerea ca valoare partajabilă a sumei stabilite de expert cu exclude rea valorii îmbunătățirilor și la refacerea calcului sultelor datorate către coindivizari.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, a arătat că, prin ieșirea din indiviziune dispusă de tribunal, s-au păstrat dispozițiile translative de proprietate din actul dotal și cel de vindere cumpărare, fiecare din părți primind lotul din imobil ce reprezenta cota sa parte. A considerat că fedeleș a primit prin atribuirea imobilului de la nr. 17 întreaga sa cotă de 63% și astfel nu îi mai datorează nici o sumă cu titlu de sultă.
A mai susținut că este de notorietate faptul că prețul bunurilor imobile a scăzut dramatic în prezent, astfel încât plata unei sulte de peste 400.000 lei ar depăși prețul total al imobilului ce i-a fost atribuit.
Recursul formulat de este insuficient timbrat.
La primirea recursului și fixarea termenului de judecată, s-a dispus citarea recurentului cu mențiunea timbrării cu 864,74 lei pentru motivele de recurs vizând neplata sultei către și timbru judiciar de 5 lei, să precizeze valoarea integrală a sultelor pe care consideră că le datorează intimaților. La primul termen de judecată a fost achitată de către recurent taxa judiciară de timbru de 865 lei, punându-i-se în vedere să indice valoarea integrală a sultelor și să timbreze la această valoare.
La termenul de judecată din data de 16.10.2009, instanța, având în vedere valoarea sultelor stabilite de instanța de apel, respectiv de 410 722 lei, a pus în vedere recurentului să achite o taxă judiciară de timbru de 2030,82 lei și timbru judiciar de 5 lei, conform dispozițiilor art.3 pc.c coroborate cu dispozițiile art. 2 alineat 1 din Legea nr. 146/1997, actualizată și articolul 3 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995, actualizată, privind timbrul judiciar.
Pentru termenul de judecată din 13.11.2009, recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2030,82 lei și a timbrului judiciar de 5 lei.
Cum recurentul nu a achitat suma cu titlu de taxă de timbru pusă în vedere de instanță la termenul din data de 13.11.2009 instanța, din oficiu, a invocat excepția privind insuficienta timbrare a recursului.
Așadar, nefăcându-se dovada timbrării, potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, se va examina excepția privind insuficienta timbrare a recursului.
Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic,prin norme imperative,soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.
Prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit, în raport cu prevederile Legii nr. 146/1996, recursul urmează a fi anulat ca insuficient timbrat pentru următoarele aspecte:
În principiu, taxele de timbru se plătesc anticipat, astfel încât la primirea cererii trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 20 (2) din Legea nr. 146/1997, până la primul termen de judecată.
În conformitate cu prevederile art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997," neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii ".
Potrivit art. 9 alin. 1 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar," cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate,dacă nu sunt timbrate corespunzător ",iar potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege," în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru ".
Faptul că recurentul, căruia i s-a pus în vedere prin încheierea din ședința publică din 16.10.2009 să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru de 2030,82 lei și a timbrului judiciar de 5 lei aferente sultelor stabilite de instanța de apel, nu a respectat această cerință legală referitoare la achitarea diferenței de taxă de timbru, indiferent din ce motive, constituie motiv pentru anularea ca insuficient timbrată a cererii formulate, fără a mai fi analizate aspectele invocate prin cererea de recurs.
În consecință, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru și art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbru judiciar, urmează a se anula ca insuficient timbrat recursul formulat de și a se menține decizia civilă nr.318 din 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Decide:
Anulează ca insuficient timbrată cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 318 din 1.04.2009 a Tribunalului Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.XI.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 exemplare/18.12.2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Mona Maria Pivniceru, Elena
