Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 576/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.576 /
Ședința publică din 1 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul și pârâta împotriva deciziei civile nr.146/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții și, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent și pentru pârâta recurentă se prezintă avocat, lipsă fiind reclamanții intimați și.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate în termen legal și sunt timbrate cu câte 9,15 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului conform motivelor invocate în scris la dosar. Față de recursul declarat de pârâta recurentă solicită respingerea acestuia.
Reprezentantul pârâtei recurente avocat, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și a se dispune continuarea judecării apelului, conform motivelor invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată. Față de recursul declarat de reclamantul recurent solicită respingerea acestuia.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentinta civila nr. 1345/8.02.2007 pronuntată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- s-a admis in parte actiunea civila principala formulata de reclamantul împotriva paratei pentru iesire indiviziune, cererea reconventionala a paratei cu acelasi obiect, plus obligatie de a face si cererea de interventie accesorie, în interesul paratei, formulata de intervenientii si, sens in care a constatat ca reclamantul si pârâta sunt coproprietari in cote egale, de câte parte fiecare, asupra imobilului inscris in CF 12981 nr.top. 19924-gradina in- cu casa -773 mp teren, in valoare de 540.900 lei, in timp ce intervenientul este beneficiarul dreptului de uzufruct viager asupra cotei de parte din B8, apartinand reclamantului.
A constatat ca pe parcela de teren inscrisa in CF 12981 T nr. top. 19924 este edificat un garaj, proprietatea exclusiva a reclamantului, exclus de la partaj.
A dispus sistarea starii de coproprietate a părtilor prin formarea a doua apartamente distincte si mentinand ca parti comune indivize, terenul construit si neconstruit, zidurile imprejmuitoare, acoperisul, podul, terasa si accesul la pod, racordurile de apa si canal.
A atribuit apartamentele rezultate din sistarea starii de coproprietate, dupa cum urmeaza:
Apartamentul 1, carui valoare de circulatie este de 260.065 lei-compuus din.1a(situat la strada, avand camera, antreu,bucatarie,baie) +.1b(situat in anexa din curte, avand bucatarie de vara, camera, camara alimente) cu 48,08% din părtile comune indivize si 372/773 mp teren, va fi atribuit pârâtei.
Apartamentul 2, a carui valoare de circulatie este de 280.835 lei situat in corpul principal de cladire si compus din antreu, bucatarie, camara alimente,WC, doua camere,beci cu 51,92% din părtile comune indivize si 401/773 mp teren, va fi atribuit reclamantului, in nuda proprietate, mentinand dreptul de uzufruct viager al intervenientului asupra apartamentului atribuit reclamantului.
A egalizat valoric cele doua loturi, stabilind in sarcina reclamantului obligatia de a plăti pârâtei o sulta de 10.385 lei, care va fi reactualizata in raport de coeficientul de inflatie, calculat in raport de data evaluarii prin expertiza-octombrie 2006, pana la data executarii efective obligatiei.
A dispus transformarea cartii funciare 12981 în carte funciara colectiva si inscrierea drepturilor de proprietate ale partilor in carti funciare individuale nou formate conform expertizei realizate de expertul si planul de intabulare anexa 2 la raportul de expertiza, înregistrat la OCPI sub nr. 10866/31.10.2006, care face parte integranta din prezzenta sentinta.
A respins in rest actiunea principala si cererea reconventionala.
A compensat onorariile de avocat si de expert,obligand parata sa plăteasca reclamantului suma de 18,3 lei reprezentand din taxa de timbru.
Pentru a se pronunta astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
Terenul a fost cumparat de si in anul 1964 iar in anul 1974 fost notata existenta casei.
In anul 1995 proprietarii tabulari instraineaza imobilul celor doi copii prin vânzare: cota de parte o vand fiicei -majora, necasatorita; cota de parte este transmisa fiului, necasatorit, bun propriu.
In acelasi timp in favoarea fostilor proprietari tabulari este inscrisa interdictia de instrainare si grevare asupra cotei de parte, transmisa fiicei lor, precum si dreptul de uzufruct viager, asupra intregului imobil, în partea privitoare la "sarcini ", în C2-3.
La data de 12.12.2005 intervenienta cu acordul beneficiarului dreptului de uzufruct viager a vandut pârâtei cota de parte din imobil, materializata in "Apartamentul nr. 1 cu intrarea dinspre strada, formata din antreu, cu pivnita sub el, baie, bucatarie, si camera (prima camera), cu vedere spre strada si in curte, anexe formate din:bucatarie de vară, camara de alimente si o camera, iar in comun cu.2 fiind terasa si intrarea la pod".
Odata cu vanzarea cotei de parte apartinand intervenientei au fost radiate interdictia de instrainare si grevare si uzufruct viager de sub C3(apartinand numitei ) insa a ramas inscris in cartea funciara dreptul de uzufruct viager al intervenientului "asupra cotei de sub B8".
Desi intervenienta a invocat lipsa exceptiei de calitate procesuala a cointervenientului si a prezentat un extras de carte funciara eliberat la 10.07.2006, cu imobilul liber de sarcini (160)copia cartii funciare in extenso eliberata la 2.10.2006(deci ulterior extrasului) infirma continutul extrasului de carte funciara, deoarece la capitolul "Sarcini" sarcina de sub C3(uzufructul viager a lui ) apare radiata, fara a exista vreo operatiune de radiere a sarcinii de sub C2(uzufructul viager al intervenientului)-filele 189-192.
S-a retinut ca la data judecații situatia proprietatii asupra casei si terenului se prezenta astfel:
-reclamantul - parte;
- pârata - parte;
Intervenientul a ramas beneficiarul dreptului de uzufruct viager pentru cota de parte, de sub B8, care apartine reclamantului.
Garajul edificat pe aceasta parcelă constituie bun propriu al reclamantului, astfel ca nu contituie obiect al procesului de partaj.
Pentru stabilirea modalitatii concrete de iesire din indiviziune, instant a avut in vedere criteriile prevăzute de art. 673/5 proc.civ., respectiv ca bunul supus impărtelii este un imobil, compus din casă si teren; cotele egale de proprietate alepărtilor, uzufructul viager inscris in favoarea intervenientului si care afecteaza cota de proprietate a reclamantului si imprejurarea ca fiecare din coproprietari a realizat lucrări de investitii in apartamentul folosit, care au fost evidentiate separat in raportul de expertiza si care vor profita titularului, in măsura in care aceste apartamente vor cădea in unul sau altul din loturi.
In acest scop instanta a dispus efectuarea unor expertize in specialitatea constructii, respectiv topografie-cadastru, expertul raspunzand obiectivelor expertizelor in cele doua lucrări de specialitate s-a stabilit ca imobilul este comod partajabil in natură, fiind format din doua unitati locative de sine statatoare, ceea ce a determinat instanta sa respecte regula instituita de art. 673/5 alin.2 pr.civ.si sa dispuna ca partajul să se facă in natură.
S-a retinut ca ambele lucrări de specialitate au concluzionat ca unul din aceste apartamente (cel folosit de intervenienti timp de 15 ani inainte de a fi vândut pârâtei ), numit conventional " nr. 1" are in componenta cele patru incăperi din corpul de clădire principal(camera, antreu, baie, bucatarie) si trei încaperi dintr-o clădire anexă- in suprafată totala de 72,40 mp, reprezentand 48,08 % din suprafata utila a constructiei;
"Apartamentul nr. 2 " folosit de reclamant de peste 15 ani, are doua camere, antreu, bucatarie, baie, WC serviciu, incăpere cu acces la pivnită, camara alimente, n suprafată totala de 81,92 mp.
S-a retinut ca expertii au concluzionat ca desi constructia poate fi perfect impărtita in doua apartamente, vor ramâne in indiviziune fortata terenul construit si neconstruit, fatada, acoperisul, podul, terasa si accesul la pod, racordurile de apa si canal.
de aceasta, s-a retinut ca imprejurare ca o parte a condominiului va ramîne in indiviziune fortată nu constituie un impediment pentru a se dispune partajul în natură, atâta timp cât este posibilă apartamentarea imobilului. S-a retinut ca instanta nu va putea nici sa scoata intreg imobilul la licitatie, nici sa atribuie ambele apartamente pârâtei, asa cum a cerut reclamantul impotriva vointei acesteia si cu ignorarea dreptului de uzufruct viager al intervenientului, prin urmare singura posibilitate legala de a sista starea de indiviziune fiind cea prevazuta de art. 673/5 alin.2 pr.civ. cu inscrierea dreptului de uzufruct viager al intervenientului asupra apartamentului care va fi atribuit reclamantului, titularul cotei de sub B8, grevata de uzufruct. Dispunând partajul in natură in modalitatea propusa de cele doua expertize, instanta nu va face decat sa consfinteasca vointa coproprietarilor, fiecare suportand investitii si cheltuieli asupra propriului apartament, evaluate de dl.expert C-tin la 3.649 lei pentru.1, respectiv 8.405 lei pentru apartamentul nr. 2, investitii ce vor rămâne proprietarilor, astfel ca nu vor fi avute in vedere la calcularea sultei.
S-a retinut ca imprejurarea ca in anii 1972-1974, reclamantul a contribuit la construirea casei, ajutandu-l pe tatal sau, nu prezintă relevantă si nu-l va indreptătii la vreo despăgubire in cadrul procesului de partaj, întrucat efortul sau material a fost compensat cu actul de liberalitate realizat de intervenient prin transmiterea dreptului de proprietate asupra cotei de parte din imobil (liberalizare prezumată conf.art. 845.civ. care se refera la orice instrainari facute succesibilului in linie draptă, cu rezerva uzufructului viager).
Impotriva acestei hotarari au promovat apel reclamantul si pârâta cauza in apel fiind înregistrata la Tribunalul la data de 08.06.2007, sub dosarul nr-.
Prin decizia civilă nr.146/23.02.2009, Tribunalul Timișa dispus vanzarea bunului de catre reclamantul apelant domiciliat in T- Ap.2, jud.T si parata apelanta cu domiciliul procedural ales la Cabinetul avocat în T str.- nr. 1.15, jud. T, prin buna invoiala.
A stabilit in acest sens termen pana la data de 29.06.2009, urmand ca, la implinirea termenului, partile sa prezinte instantei dovada vanzarii.
Instanța de apel a reținut următoarele:
Potrivit concluziilor expertului G, desemnat sa întocmeasca o expertiza tehnica topografica, cu obiectivul de a stabili dacă imobilul teren cu constructii poate fi partajat in natură(126-129), precum si răspunsului acestuia la obiectiuni(188, 207, 220, 313-314, 330-331) a rezultat ca imobilul nr. top. 19.924 se poate dezmembra in trei parcele, respectiv:
- nr.top.19924/1-casa, compusa din 2 apartamente si curte, în str.-.- nr.45 A( sunt terenul construit si neconstruit + părtile comune al constructiei stabilite de către cei trei experti umiti in cauza), în suprafată de 307 mp, materializat in planul cu propunerea de iesire din indiviziune(var.II)anexat prin punctele de contur: 1 -M -N -A -B -C -D -2, se reînscrie în T, ramânând in proprietatea comuna părtilor;
-nr.top. 19924/2 - teren intravilan cu garaj, situat în str.-.- nr.45 A, în suprafată de 233 mp,materializat în planul cu propunerea de iesire din indiviziune (var.II) anexat prin punctele de contur: M-N-O-4, s va transcrie într-o coală nouă de in proprietatea reclamantului;
-nr.top. 19924/3 - teren intravilan, situat in str. -.- nr.45 A, în suprafată de 233 mp, materializat în planul cu propunerea de iesire din indiviziune (var.II) anexat prin punctele de contur: O -N -A -B -C -D - 3, se va transcrie într-o coala noua de în proprietatea pârâtei;
- linia de hotar între imobilele rezultate, in urma dezmembrarii este aliniamentul M -N -A -B -C -D, respectiv, aliniamentul A - N - O; aliniamentul N -O se suprapune de această dată pe aliniamentul actualului gard de folosintă;
Apelantul prin precizarile făcute la fila 227 arată ca in ce priveste nr. top. 19924/2 si 19924/3 nu are nemultumiri(de asemenea nici apelanta ), în schimb, în ce privește nr. top. 19924/1 a formulat obiectiuni, aratând că dorește ca, după iesirea din indiviziune, fiecare coproprietar sa aiba drept de proprietate exclusiv asupra terenului de sub apartamentul ce i-ar fi atribuit, iar nu să rămână în indiviziune.
Prin răspunsul dat de domnul expert la solicitarea apelantului, ( 313) se arata ca suprafețele de teren ocupate de cele doua apartamente nu se pot atribui în exclusivitate partilor, în sensul dezmembrarii si atribuirii de nr. top distincte, din urmatoarele motive:
-suprafetele aferente celor doua apartamente sunt mai mici decât prevede U, respectiv sunt mai mici de 150 mp, (suprafata minima a unei parcele rezultate in urma parcelarii);
-din expertiza în constructii, rezultă ca imobilul casa nu poate fi dezmembrat in doua corpuri de clădire distincte cu functionalităti separate, ci poate fi doar apartamentat, având părti comune rămase în indiviziune fortată, ca de exemplu, fundația, fațada principala, peretele despărtitor dintre apartamente care nu este un perete dublu, ceea ce impune ca terenul construit sa ramâna parte comuna.
Fiecare dintre cei doi apelanti a dorit atribuirea apartamentului nr. 1, aflat de aceeasi parte cu garajul proprietatea apelantului, edificat cu acordul vechiului coproprietar(inainte de instrainarea cotei părti indivize de către apelanta, respectiv, intervenienta ) precum si cu acordul uzufructuarului .
Apelanta a sustinut ca apartamentul nr. 1 este partea de din constructii care i-a fost înstrăinanta de intervenienta si că pe acesta l- folosit de la data cumpărarii, pe de altă parte apelantul a arătat ca nu a existat nicio intelegere privind folosinta imobilului- casa, nici cât a trăit mama sa, nici după decesul acesteia, ulterior între el, tatăl si sora sa. Mai invocă in sustinerea solicitarii de atribuire a apartamentului 1 si faptul ca se afla pe aceeași parte cu garajul - proprietatea sa exclusivă si ca un alt mod de ieșire din indiviziune i-ar aduce conflicte cu celalalt coproprietar.
Expertul a susținut in răspunsul aflat la filele 330-331 ca ieșirea din indiviziune si asupra terenului de sub cele doua apartamente prin varianta dorita de apelantul, respectiv atribuirea in proprietate exclusivă a terenului de sub fiecare apartament, nu este posibilă, ci aceasta suprafată trebuie sa rămână in proprietate forțată, potrivit art. 36 din Legea nr.50/1991 si Anexei nr.2 la Legea nr. 114/1996, precum si potrivit art. 30 din Regulamentul General de Urbanism().
Instanța apreciază ca aceste argumente de drept expuse de dl. expert G in susținerea concluziei ca terenul de sub fiecare apartament nu poate fi atribuit in proprietate exclusiva nu pot fi retinute, avand in vedere urmatoarele:
Art. 30 din ( 322) prevede ce este parcelarea si faptul ca ea este necesară in vederea realizării de noi construcții, ceea ce nu este cazul in spetă.
De asemenea, Anexa nr. 2 la Legea 114/1996 a fost în întregime abrogata.
Apoi, daca art. 3 din Legea nr.114/1996 (Anexa 2) prevedea ca din proprietatea comuna fac parte, printre alte părti ale proprietatii, în folosinta comuna si terenul pe care este construita clădirea, Legea nr.230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, desi nu prevede expres aceasta, arata că proprietatea comuna reprezinta toate părtile dintr-un condominiu care nu sunt apartamente sau spatii cu alta destinatie decat aceea de locuinta.
Chiar daca s-ar avea in vedere disp.art. 40 din Legea nr.50/1991,republicata(fost 36), potrivit carora (1) in cazul cand într-o cladire se realizeaza mai multe apartamente si suprafete locative cu alta destinatie, proprietarii acestora dobandesc si o cota-parte de proprietate asupra tuturor părtilor de constructie si instalatii, precum si asupra tuturor dotarilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decat în comun, indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care este situata proprietatea lor; (2) odata cu dreptul de proprietate asupra constructiilor, in situatia celor realizate de cladiri cu mai multe apartamente, proprietarul dobandeste si o cota-parte din dreptul de concesiune asupra terenului apartinand domeniului privat al statului sau al unitatii administrativ-teritoriale. (3)Cotele -părti prevazute la alineatele precedente se determina proportional cu suprafata construita a locuintelor, a caselor de vacantă ori a suprafetelor cu alta destinatie din cladiri, dupa caz, in acest act normativ de asemenea nu se prevede ca terenul de sub fiecare apartament poate fi dobandit in proprietate exclusiva de proprietarul apartamentului.
De asemenea, chiar dacă un text de lege ar prevedea ca ar fi posibil acest lucru, tribunalul apreciază ca in această situație terenul cu construcții s-ar fărâmița excesiv, acest aspect nefiind in beneficiul parților.
In varianta deja arătata de expertul G( 221) sunt redate cele trei nr. top. propuse a fi create, respectiv 19924/1 - casa cu 2 apartamente si curte - cu părți comune indivize (teren,curte,fundatie,structura de rezistenta, acoperis, terase, cosuri de fum, scări, pivnite, subsoluri, casa scării, instalații, canale, antene, instalații gaz, de apă, electrice, telefonie); nr. top. 19924/2- teren intravilan cu garaj si nr. top. 19924/3 - teren intravilan.
Daca s-ar admite ca terenul de sub fiecare apartament ar putea deveni proprietatea exclusiva a fiecărui apelant, ar fi necesar ca nr. top. 19924/1 sa fie la rândul sau împărțit in trei numere top. - câte unul pentru fiecare apartament(cu terenul construit), iar unul care sa reprezinte curte comuna, ceea ce ar duce la transformarea unei suprafețe de 774 mp(teren construit si neconstruit) in cinci numere top, ceea ce ar reprezenta o fărâmițare excesivă, deloc in interesul părților, deoarece in acest mod s-ar diminua valoric părțile de imobil astfel atribuite, si, așa cum corect susține apelantul reclamant, imobilul astfel atribuit, urmare ieșirii din indiviziune, nu va mai avea, în mod cert, o șansa de valorificare corespunzătoare prețului real al bunului.
Partajarea in forma ultima propusa de expertul G, prin menținerea unei curți comune in coproprietate si indiviziunii in ce privește terenul construit nu ar răspunde scopului acțiunii din prezenta cauza, aceea de a atribui părților un bun imobil in proprietate exclusiva.
De asemenea, părțile se afla in relații conflictuale, existând pe rolul instanțelor litigii derivând din neplata de către pârâta apelanta a taxelor si a contravalorii utilităților aferente.
Astfel, in dosarul nr- al Judecătoriei Timișoara, reclamantul din prezentul dosar a solicitat obligarea pârâtei la plata consumului de apă ce-i revenea pentru perioada decembrie 2005(respectiv chiar după cumpărarea cotei de ) - iunie 2007 si obligarea pârâtei sa-si dea acordul pentru montarea separata a contorului în imobil.
Reclamantul apelant a mai sustinut si ca a fost amenintat de pârâta si persoanele cărora aceasta le-a permis sa locuiasca in partea dinspre stradă a casei si, cu toate ca politia i-a amendat in repetate rânduri, situatia nu s-a schimbat.
Rezulta de aici ca nu este benefic pentru niciuna dintre părti sa ramâna coproprietari, fie doar si pentru curtea comuna si terenul construit.
Cu privire la acest din urma aspect, sunt pertinente sustinerile reclamantului apelant privind inconvenientele create de starea de coproprietate atunci când este vorba despre achitarea cheltuielilor reprezentand contravaloarea serviciilor de utilitate publică prestate de furnizori de apa, gaze, deseuri, ce ar genera in viitor si alte litigii.
Pe de altă parte, nu se poate admite cererea reclamantului apelant privind partajarea imobilului de sub construcții, întrucât, așa cum a arătat expertul topograf, frontul stradal al imobilului ce ar fi eventual atribuit pârâtei nu ar corespunde prevederilor legale care stabilesc un minim de 8. Apartamentul nr. 2 are la strada doar o latime de 4,56 si cota parte de din frontul curtii comune (2,39 ).
Tribunalul mai constată si faptul ca in precizarile depuse la dosar reclamantul apelant a facut repetate referiri la intentia de vanzare a imobilului atribuit in proprietatea sa(exclusiva si comuna) tocmai datorită faptului ca nu exista relatii de vecinătate normale, cu pârâta apelanta.
Rezulta astfel imposibilitatea vădită de partajare a imobilului in natura, iar cum părtile au invederat expres ca nu sunt de acord cu atribuirea bunului in intregime catre niciuna dintre ele, solutia posibila este aceea a vanzarii bunului de către părti, conform art. 673 ind.11 alin.1 si 2.pr.civ..
Impotriva deciziei civile nr.146/23.02.2009 a Tribunalului Timiș au declarat recurs în termenul legal atât reclamantul, cât și pârâta.
In motivarea cererii de recurs reclamantul a susținut că la împărțirea sumei rezultate din vânzarea imobilului să se țină cont de îmbunătățirile aduse de fiecare co-proprietar și totodată să se menționeze că vânzarea garajului să se efectueze efectiv de către reclamant, întrucât acesta l-a edificat prin contribuție exclusivă.
In motivarea recursului pârâtei s-a susținut că în speță este posibilă partajarea în natură a imobilului și în consecință, solicită admiterea recursului și casarea hotărârii și trimiterea cauzei la ribunalul Timiș pentru a se pronunța cu privire la partajarea în natură a imobilului și stabilirea lotului.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă, arătând că este imposibilă conviețuirea în comun a părților, situație în care vânzarea la licitație este singura soluție pentru tranșarea litigiului.
Curtea, analizând recursurile prin prisma motivelor de fapt invocate a căror argumentare a făcut posibilă încadrarea în motivele prevăzute de disp.art.304 pct.9 pr.civ. și cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap. la art.312 alin.1 pr.civ. a constatat că sunt nefondate.
Astfel, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se reține că părțile sunt co-proprietare asupra imobilului în litigiu, compus din casa cu nr.45 și teren în suprafață de 773 în T str.- -, iar asupra garajului reclamantul are un drept de proprietate exclusiv, prin edificare.
In cauză s-au efectuat lucrări de specialitate în vederea partajării imobilului, cu respectarea dreptului de proprietate al fiecărei părți, iar din concluziile acestor expertize rezultă că imobilul - construcție poate fi împărțit în două unități locative dar anumite părți ar rămâne în indiviziune forțată.
In varianta expertului au fost redate cele 3 nr.top. propuse a fi create, respectiv 19924/1 - casa cu 2 apartamente și curte cu părți comune indivize (teren, curte, fundație, structura de rezistență, acoperiș, terase, coșuri de fum, scări, pivnițe, subsoluri, casa scării, instalații, canale, antene, instalații gaz, de apă, electricitate, telefonie); nr.top.19924/2 - teren intravilan cu garaj și nr.top.19924/3 - teren intravilan.
In ipoteza admiterii variantei ca terenul de sub fiecare apartament ar putea deveni proprietatea exclusiva a fiecarui apelant, ar fi necesar ca nr. top. 19924/1 sa fie la randul sau împărtit in trei numere top. - câte unul pentru fiecare apartament(cu terenul construit), iar unul care sa reprezinte curte comuna, ceea ce ar duce la transfomrarea unei suprafete de 774 mp(teren construit si neconstruit) in cinci numere top, ceea ce ar reprezenta o farâmițare excesivă, deloc in interesul părtilor, deoarece in acest mod s-ar diminua valoric partile de imobil astfel atribuite, si, asa cum corect sustine apelantul reclamant, imobilul astfel atribuit, urmare iesirii din indiviziune, nu va mai avea, în mod cert, o sansa de valorificare corespunzătoare pretului real al bunului.
Partajarea in forma ultima propusa de expertul G, prin mentinerea unei curti comune in coproprietate si indiviziunii in ce privește terenul construit nu ar răspunde scopului actiunii din prezenta cauza, aceea de a atribui părtilor un bun imobil in proprietate exclusivă.
De altfel, din probatoriul administrat primele instanțe au reținut just că părțile se află în relații conflictuale, pe rolul instanțelor judecătorești aflându-se litigii derivate din conviețuirea părților în imobilul comun, astfel că soluția partajării în natură ci menținerea indiviziunii forțate cu privire la anumite părți nu este oportună și benefică.
In consecință în mod corect tribunalul a reținut incidența disp.art.673 ind.11 alin.1 și 2.pr.civ. și a dispus vânzarea bunului de către co-proprietari.
In ceea ce privește recursul declarat de reclamant din analiza argumentației cererii se observă că acesta nu aduce vreo critică soluției tribunalului, motivele invocate de acesta privesc de fapt etapa distribuirii prețului obținut în urma vânzării.
In ceea ce privește susținerea potrivit căreia tribunalul a omis să se pronunțe cu privire la garaj se apreciază că această critică nu poate fi primită, deoarece instanța s-a pronunța exclusiv asupra imobilului deținut în co-proprietate de reclamant și pârâtă, garajul neintrând în această categorie întrucât reclamantul are un drept de proprietate prin edificare.
Față de cele expuse mai-sus, Curtea urmează ca în baza art.312 alin.1 pr.civ. să respingă recursurile declarate de reclamantul și pârâta împotriva deciziei civile nr.146/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul și pârâta împotriva deciziei civile nr.146/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.EN/17.06.2009
Dact.GK/2 ex./8.06.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud. C;
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Marinela Giurgincă, Erica Nistor
