Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 865/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(508/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 865
Ședința publică de la 20 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
* * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții pârâți și, împotriva deciziei civile nr. 1634 A din 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT.
are ca obiect - partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al recurenților pârâți și, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 10.03.2009, eliberată de Baroul București și consilier juridic, în calitate de reprezentant al intimatei reclamante Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat, în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr.- din 31.03.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul recurenților pârâți apreciază că este necesar a se verifica cuantumul taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, întrucât apreciază că taxa de timbru a fost greșit calculată.
Curtea, constată că prezenta cerere formulată de apărătorul recurenților pârâți de revenire asupra taxei judiciare de timbru stabilită prin rezoluție este inadmisibilă, singura cale procedurală pe care partea o avea la dispoziție fiind acea de a formula cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru potrivit Legii nr.146/1997.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat.
Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurenților pârâți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei civile atacate și pe fond respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect, fără cheltuieli de judecată.
Solicită a se avea în vedere faptul că pârâții au achitat cuantumul prevăzut în titlu executoriu și nu mai subzistă temeiul legal pentru ca hotărârea de partaj să aibă forță juridică, având în vedere faptul că, creditorul său nu mai are o creanță certă, lichidă și exigibilă.
De asemenea, arată că se invocă actualizarea cu rata inflației însă nu există nici un titlu executoriu în acest sens, având în vedere că în dosarul de executare silită au fost anulate toate actele de executare, procesul verbal de executare silită în care erau stabilite aceste diferențe fiind anulate de instanță.
Apărătorul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, având în vedere că unicul motiv invocat de către recurenții pârâți fiind, că cererea a rămas fără obiect.
Menționează că acest motiv de recurs nu se încadrează în cele 9 motive prevăzute expres și limitativ în dispozițiile art.304 din Codul d e procedură civilă, invocând în acest sens excepția nulității recursului pentru acest motiv.
Mai arată că, recurenții pârâți nu au achitat întreaga creanță prevăzută în titlu executoriu.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea acordă cuvântul asupra excepției nulității recursului invocată de intimata reclamantă.
Apărătorul recurenților pârâți solicită respingerea excepției nulității recursului, având în vedere că motivele de recurs se încadrează în dispozițiile prevăzute de art.304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1202/11.03.2008, Judecătoria Bufteaa admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat -, în contradictoriu cu pârâții și -, a onstatat că pârâții și - au dobândit în timpul căsătoriei imobilul situat în, Pipera, Drumul nr 57 B, județul I, compus din teren în suprafață de 1.000 mp și construcția edificată pe acesta, în suprafață de 489,29 mp, imobil în valoare totală de 3.331.563 RON, a constatat că părțile au contribuit la dobândirea bunului comun cu câte o cotă de 50% fiecare, fiecare cotă având valoarea de 1.665.781,5 RON, a dispus încetarea proprietății devălmașe a soților asupra imobilului de mai sus, a atribuit imobilul de mai sus în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtului, obligat pârâtul să plătească pârătei - suma de 1.665.781,5 RON cu titlul de sultă, a obligat pârâții să plătească reclamantei a suma de 1.419,3 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta are calitatea de creditoare a pârâtului, în temeiul sentinței civile nr.54/24.10.2002 a Tribunalului București, existând din partea sa mai multe încercări de a executa silit această creanță.
Prin sentința civilă nr.5391/07.11.2006 a Judecătoriei Buftea, rămasă irevocabilă, a fost admisă contestația la executare formulată de către debitorul, cu motivarea că imobilul supus executării silite este bun comun al soților, iar datoria este una proprie a soțului debitor. Aceste aspecte nu sunt contestate de părți.
Potrivit art.33 alin.2 Codul familiei, "după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul sau personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însă numai în masura necesară pentru acoperirea creanței sale. În acest din urmă caz, bunurile atribuite prin împărțire fiecarui soț devin proprii".
Așa cum a afirmat creditoarea și cum au recunoscut debitorii în cuprinsul întâmpinării, a existat o încercare de executare a unui bun mobil, aflat în proprietatea exclusivă a debitorului. De asemenea, din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 12.09.2007 nu rezultă că acest bun mobil, sau alt bun propriu al debitorului, ar putea fi urmărit de către creditoare în prezent.
Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 01.11.2004 rezultă că pârâții, soți, au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în, Pipera, Drumul nr.57 B, județul I, compus din teren în suprafață de 1.000 mp și construcția edificată pe acesta, în suprafață de 489,29 mp.
Din extrasul de carte funciară depus la dosar rezultă că bunul se află încă în patrimoniul soților.
La teremnul din 10.10.2007 s-a pronunțat încheierea interlocutorie de partaj, lterior fiind dispusă efectuarea unor expertize" în specialitățile construcții și topografie, rapoartele fiind depuse la dosarul cauzei.
La ultimul termen de judecată, pârâtul-debitor a reluat apărările formulate anterior pronunțării încheierii interlocutorii, referitoare la existența în patrimoniul său a unui autovehicul marca Audi A6, ce ar putea fi urmărit silit, ceea ce, în opinia sa, împiedica pronunțarea unei hotărâri de partaj la cererea creditorului.
Instanța a apreciat că la dosar nu a fost depus decât certificate de atestare fiscală cu privire la un autovehicul marca Mitsubishi Pajero și la unul marca Audi. Certificatul de atestare fiscală nu face însă dovada proprietății exclusive a pârâtului asupra bunurilor.
În ceea ce privește veniturile salariale invocate de pârât ca bunuri proprii, instanța a reținut că numai dreptul de creanță având ca obiect retribuția neîncasată este unul propriu, în schimb, dreptul real de proprietate asupra sumelor de bani încasate cu titlu de salariu este bun comun al soților.
Aceleași considerații se impun și cu privire la sumele din contul bancar, înrucât sumele depuse la bancă nu își pierd natura de bun comun prin această operațiune, indiferent care dintre soți ar fi înregistrat ca titlular al contului, iar pârâtul nu a făcut dovada că sumele au fost dobândite înainte de căsătorie sau în timpul căsătoriei, dar în astfel de condiții încât să devină proprii.
Pe de altă parte, suma primită cu titlu de salariu este una modică în raport cu valoarea creanței si nu se găsește în patrimoniul debitorului în prezent. Instanța a apreciat că nu se poate impune creditorului să recurgă la modalitatea executării prin poprire a unei sume reduse (ceea ce implica acoperirea eșalonată a creanței pe o ierioadă îndelungată) dacă există posibilitatea unei executări silite imobiliare, care să garanteze acoperirea întregii creanțe.
Instanțaa apreciat, prin urmare, că debitorul nu a dovedit existența în patrimoniul ău a altor bunuri proprii, astfel încât a admis cererea creditoarei și a dispus partajul bunului comun, conform rapoartelor de expertiză.
Întrucât reclamanta a solicitat ca imobilul să fie atribuit soțului-creditor, iar pârâții nu au indicat căruia dintre ei ar dori să li se atribuie imobilul, formulând apărări numai cu privire la admisibilitatea partajului, instanța a apreciat că se impune ca bunul să fie tribuit soțului debitor, cu obligația pentru acesta de a achita soției sale suma de 1.665.781 cu titlul de sultă.
Prin decizia civilă nr.1634/18.12.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții și, reținând că în ceea ce privește susținerile apelanților referitoare la inadmisibilitea cererii de partaj, motivate pe aspectul prescrierii dreptului de a pune în executare sentința civilă nr.54/24.01.2002, ce constituie titlu executoriu, tribunalul apreciat, în acord cu prima instanță, că cererea de partaj formulată de intimata - reclamantă a îmbrăcat forma unei acțiuni oblice, astfel cum aceasta este reglementată de art.974 Cod civil. Așadar, întrucât exercitarea acțiunii oblice nu echivalează cu punerea în executare a titlului pe care creditorul îl deține respectiv sentința civilă nr.54/24.01.2002, împrejurarea că această hotărâre judecătorească și-ar fi pierdut puterea executorie prin prescrierea dreptului de a cere executarea sa nu are nici o relevanță. Aceasta, întrucât în acțiunea de față, prin care creditorul exercită în locul debitorului său dreptul de a cere partajul bunurilor comune dobândite de acesta în timpul căsătoriei (drept ce nu este supus nici unui termen de prescripție), invocarea sentinței civile nr.54/24.01.2002 s-a făcut doar în scopul de a dovedi calitatea sa de creditor, aspectele legate de prescripția dreptului de a cere executarea silită a titlului executor putând fi invocate în etapa executării silite.
De altfel, tribunalul a constatat că susținerile apelanților legate de prescrierea dreptului de a cere executarea silită au făcut obiectul analizei unei instanțe de judecată, constatându-se netemeinicia acestora de către Judecătoria Buftea, prin sentința civilă nr.5391/07.11.2006, irevocabilă prin decizia civilă nr.553/16.04.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă.
Cât privește critica potrivit cu care valoarea bunului partajat depășește cu mult valoarea necesară acoperirii creanței, tribunalul a reținut pe de o parte, cu referire la valoarea creanței, că creditorul are dreptul să ceară în cadrul executării plata actualizată (creanța fiind stabilită la 54.679 RON la nivelul anului 2002), iar pe de altă parte că deși apelantul a făcut dovada că în evidențele organelor fiscale apelantul era înregistrat ca având în proprietate două autoturisme (din care unul înstrăinat în decembrie 2007, conform susținerilor sale din cererea de apel), acesta nu a făcut nici o dovadă cu privire la valoarea lor, astfel încât să se poată considera că era posibilă îndestularea creanței prin cererea de partaj a acestora și apoi prin valorificarea sumei ce ar fi revenit debitorului (în condițiile în care funcționează prezumția că și aceste bunuri sunt comune, în lipsa unei dovezi contrarii).
Și în ceea ce privește susținerile referitoare la atribuirea imobilului, critica apelanților a fost apreciată nefondată. Nu a putut fi reținută aprecierea că instanța nu a arătat criteriile pe baza cărora a atribuit bunul, dacă se are în vedere natura acțiunii de partaj formulate de creditorul unuia dintre soți (recunoscută creditorului tocmai în virtutea calității sale), ce justifică atribuirea bunului către acela dintre coproprietari ce are calitatea de debitor, pentru a se da posibilitatea creditorului să-și valorifice creanța nerestituită de bună voie.
De asemenea, tribunalul a apreciat că instanța nu avea obligația, astfel cum se susține de către apelanta, să verifice starea materială și de sănătate a acesteia, în condițiile în care procesul civil este guvernat printre alte principii și de acela al disponibilității (potrivit art.129 alin.6 Cod procedură civilă), iar probele se propun de părți, iar instanța le încuviințează în măsura în care pot să ducă la dezlegarea pricinii (art.167 alin.1 Cod procedură civilă) apelanta - pârâtă nesolicitând în fața primei instante să-i fie atribuit imobilul.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs apelanții - pârâți, criticând-o ca nelegală pentru următoarele motive:
- la data de 14.01.2009 pârâtul - apelant a achitat reclamantei - intimate suma de 54.679,5 lei, sumă ce reprezenta creanța datorată acesteia conform titlului executor - sentința civilă nr.54/24.01.2002 a Tribunalului București. Față de această situație de fapt, recurenții înțeleg să solicite respingerea acțiunii de partaj formulate pe calea acțiunii oblice ca fiind rămasă fără obiect la data soluționării.
Prin întâmpinarea depusă de reclamanta - intimată la data de 31.03.2009 se invocă excepția nulității recursului, având în vedere faptul că motivul invocat nu se încadrează în dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Curtea va analiza prioritar, potrivit art.137 Cod procedură civilă, excepția invocată de intimată pe care o va găsi nefondată pentru următoarele considerente:
Recurenții au invocat prin motivele de recurs excepția rămânerii fără obiect a acțiunii principale, având în vedere faptul că susțin că ar fi achitat întregul debit datorat de pârâtei - intimate. Această excepție, dovedită printr-un act nou ulterior pronunțării instanței de apel, ar putea duce la admiterea recursului întrucât în orice stadiu al procesului, instanța trebuie să verifice dacă obiectul pricinii este în ființă.
Ca atare, se va considera că motivul de recurs invocat poate fi încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, astfel încât excepția nulității recursului va fi respinsă ca nefondată.
Curtea va găsi însă neîntemeiată excepția excepția rămânerii fără obiect a acțiunii principale, avându-se în vedere faptul că prin sentința civilă nr.54/24.01.2002 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă (a cărei executare s-a încuviințat prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 06.11.2003 în dosarul de executare nr.4172/2003 al Judecătoriei Sectorului 3 B) a fost obligat la plata, către reclamanta - intimată a sumei de 546.792.854 ROL, creanță care urmează a fi actualizată de executorul judecătoresc la momentul plății.
Ca atare, recurentul nu a achitat întregul debit datorat intimatei, ci doar suma hotărâtă prin sentința civilă nr.54/2002, fără a plăti și actualizarea sumei și cheltuielile de executare suportate de intimată.
Față de această situație de fapt, Curtea nu poate reține că acțiunea reclamantei a rămas fără obiect la data soluționării recursului, astfel încât va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții - pârâți și -, împotriva deciziei civile nr.1634 A/18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT -.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - --
GREFIER
Red.
.
2 ex./06.07.2009
TB-3 -;
Jud.B -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
