Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 862/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(842/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.862
Ședința publică de la 20 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 1390 din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimata pârâtă -.
are ca obiect - succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al recurentului pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 10.04.2009, eliberată de Baroul București și avocatul, în calitate de reprezentant al intimatului reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 12.05.2009, eliberată de Baroul București, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței împrejurarea că intimatul reclamant a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 19.05.2009, întâmpinare în 2 exemplare.
Curtea comunică un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar recurentului pârât.
Apărătorul recurentului pârât depune la dosar chitanța CEC reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precizând că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării comunicată azi în ședința publică.
Apărătorul intimatului reclamant invocă excepția tardivității formulării recursului, având în vedere data comunicării hotărârii atacate și data la care s-au depus motivele de recurs.
Curtea, acordă cuvântul asupra excepției tardivității declarării recursului invocată de apărătorul intimatului reclamant.
Apărătorul recurentului pârât solicită respingerea excepției tardivității declarării recursului, având în vedere că motivele de recurs au fost depuse prin poștă la data de 02.02.2009, considerând că a fost depus în termen.
Curtea, după deliberare, urmează să respingă excepția tardivității declarării recursului invocată de apărătorul intimatului reclamant, în raport de faptul că recursul a fost transmis prin poștă, iar plicul poartă data de 2 februarie 2009 într-o zi de luni în care termenul s-a împlinit, având în vedere că aceasta s-a prorogat prin prima zi lucrătoare.
Apărătorul intimatului reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și în cadrul probei urmează să depună două declarații date de o persoană pentru a dovedi că există persoane care pot declara câte ceva despre fondul cauzei, întrucât pricina nu a fost soluționată pe fond.
Apărătorul recurentului pârât se opune încuviințării probei întrucât nu are cunoștință despre ce declarații se vorbește, dar problema care se pune în cauză este dacă acțiunea este prescrisă sau nu și nu înțelege ce legătură au problemele de fond cu cea care se ridică în prezenta cauză.
Curtea, după deliberare, respinge proba cu declarațiile extrajudiciare solicitată de apărătorul intimatului reclamant, întrucât se tinde la dovedirea fondului litigiului în condițiile în care chestiunea supusă recursului vizează excepția prescripției. Pe de altă parte urmează să se observe că potrivit dispozițiilor legale proba cu martori este inadmisibilă în recurs și ca atare prin depunerea unor declarații extrajudiciare se tinde la încălcarea acestor dispoziții legale și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei civile atacate în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Solicită să se constate că instanța de apel în mod greșit a admis apelul deoarece din toate înscrisurile depuse la dosar și probele efectuate rezultă că acțiunea este prescrisă. Termenul de prescripție în cazul unei acțiuni care tinde la revocarea unui legat cu sarcini este de 3 ani și nu se poate prelungi acest termen la infinit odată cu apariția unor alte categorii de moștenitori.
Menționează că instanța de fond în mod corect a reținut că beneficiara sarcinii era persoana care putea să solicite revocarea acestui testament, aspect față de care rezultă că din anul 1954 când a decedat autorul nu se poate considera că acesta nu a cunoscut despre existența testamentului.
Apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Consideră că instanța de apel în mod corect a reținut că despre testamentul olograf nu a avut cunoștință nici beneficiarul și nici ceilalți moștenitori ai acesteia și că termenul privind prescripția dreptului de a cere revocarea testamentului începe să curgă de la momentul la care reclamantul a luat cunoștință, respectiv în anul 2006.
Menționează că, acțiunea a fost promovată imediat după aflarea existenței testamentului și reclamantul a aflat când recurentul s-a folosit de acest testament pentru revendicarea unor bunuri din Județul I și de acea acțiunea a fost formulată mai târziu.
De asemenea arată că testamentul nu a fost folosit nici în baza Legii nr.18/1991 și nici în baza Legii nr.1/2001.
În ceea ce privește afirmația recurentului precum că în anul 1945 soții au locuit la V de M până în anul 1948, menționează că la dosarul cauzei se află un înscris din care rezultă că aceștia au locuit în B,-, sector 1.
Referitor la prescripția dreptului de a cere revocarea testamentului consideră că este în termen deoarece nu rezultă din nici o probă de la dosar că ar fi cunoscut de existența acestui testament.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2490/21.03.2007 Judecătoria sectorului 3 Bad eclinat în favoarea Judecătoriei sectorului 1 B acțiunea reclamantului împotriva pârâților și -, prin care se solicita revocarea legatului universal instituit prin testamentul redactat, datat și semnat de la data de 20.04.1943.
Prin sentința civilă nr.308/11.01.2008 Judecătoria sectorului 1 Baa dmis excepția prescripției dreptului la acțiune; a respins cererea formulată de reclamant, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3500 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958, acțiunea în revocarea legatului pentru neîndeplinirea sarcinii se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, iar potrivit art.7 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data stabilită pentru executarea sarcinii, iar dacă termenul nu este stabilit, de la data nașterii raportului de drept, respectiv de la data deschiderii succesiunii. Termenul poate curge și de la data când reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască neexecutarea sarcinii. Persoanele care pot promova acțiunea în revocarea legatului pentru neîndeplinirea sarcinii sunt acelea care, în caz de admitere, beneficiază de efectele revocării.
În cauză, acțiunea în revocarea legatului nu a fost promovată nici de terțul beneficiar și nici de surorile acesteia, care erau în viață la data decesului său, 21.05.1999, și care au cunoscut sau trebuiau să cunoască neexecutarea sarcinii.
Prin decizia civilă nr.1390/28.10.2008 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul declarat de apelantul reclamant, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că sarcina, ca modalitate a legatului, este o dispoziție impusă de testator legatarului, care, după acceptarea legatului, este ținut să o execute.
În speță, așa cum rezultă din conținutul testamentului olograf întocmit de defunctul în anul 1943, acesta a instituit un legat cu titlu particular în favoarea, autoarea pârâtului, și cu sarcină în favoarea soției testatorului, (legat dublu).
Potrivit art.930 coroborat cu art.830 Cod civil, persoanele interesate - terțul beneficiar al sarcinii, creditorii lui, executorul testamentar, pot cere executarea silită, dar moștenitorii legali, legatarii universali cu titlu universal și chiar cu titlu particular pot cere revocarea judecătorească a legatului pentru neîndeplinirea sarcinii.
Trebuie făcută aici precizarea că, în speță revocarea poate fi cerută inclusiv de terțul beneficiar, în același timp și moștenitor legal al defunctului, în calitate de soție supraviețuitoare, după cum corect a reținut prima instanță și faptul că moștenitorii acesteia puteau iniția acțiunea în revocarea legatului.
Instanța de fond a reținut în mod greșit că atâta timp cât și surorile sale nu au acționat în timpul vieții lor, dreptul material la acțiunea în revocare s-a prescris.
Cum, în cauză, terțul beneficiar este și moștenitor legal al defunctului și cum în această din urmă calitate are și calitatea de titular al acțiunii în revocare, trebuie admis că, aplicând prin analogie prevederile art.833 Cod civil, termenul de prescripție poate curge și de la data când aceasta ori moștenitorii săi a/au cunoscut sau trebuiau să cunoască neexecutarea sarcinii.
Pentru a fi cunoscut neexecutarea sarcinii, trebuia însă ca terțul beneficiar ori moștenitorii acestuia să fi avut cunoștință de însăși existența testamentului și deci a sarcinii.
Cum proba unui fapt negativ nu este posibilă și întrucât sarcina probei revine celui ce afirmă, revenea pârâților sarcina de a dovedi faptul pozitiv, respectiv că ori moștenitorii acesteia a/au cunoscut și momentul în care au luat cunoștință de legatul cu sarcină.
Cum o astfel de probă nu a fost făcută, având în vedere că legatarul nu a executat, conform susținerilor pârâților, sarcina, cum legatarul nu a făcut acte sau fapte de acceptare tacită nu se poate susține că a avut cunoștință sau putea cunoaște existența legatului cu sarcină și deci, neexecutarea silită.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul intimat, criticând-o ca nelegală prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, pentru următoarele motive:
- în mod greșit instanța de apel a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, atâta vreme cât a cunoscut de existența testamentului și nu a solicitat deschiderea succesiunii de pe urma soțului său, respectând voința acestuia;
- este posibil ca reclamantul să nu fi cunoscut de existența testamentului, dar acest fapt nu este relevant atâta vreme cât autoarea sa nu a solicitat revocarea acestuia, deși avea cunoștință de existența lui;
- testamentul în litigiu este un legat universal și nu un titlu particular, în favoarea.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea va găsi întemeiat recursul, pentru următoarele considerente:
Nu prezintă relevanță juridică dacă testamentul lăsat de autorul este un legat universal sau cu titlu particular, ci doar faptul că prin testament averea imobilă a autorului a fost lăsată numitei (mama pârâtului recurent) cu sarcina ca aceasta să dea anual din veniturile obținute din bunurile primite terțului beneficiar, soția testatorului.
Ceea ce prezintă relevanță juridică este faptul că testatorul a decedat la data de 21.05.1954, iar soția sa, beneficiara sarcinii testamentare, la data de 21.05.1959, la patru ani după soțul său.
Instanța de apel își justifică decizia reținând că avea nu numai calitatea de terț beneficiar al sarcinii testamentare, dar și moștenitor legal al soțului său, astfel încât termenul de prescripție poate curge și de la data când aceasta ori moștenitorii acesteia au cunoscut sau trebuiau să cunoască neexecutarea sarcinii și implicit existența testamentului.
Curtea consideră greșit acest raționament, atâta vreme cât pentru, reclamantul apelant nu a făcut dovada calității de moștenitor al acesteia, față de succesiunea soțului său. Autoarea nu a acceptat moștenirea ce i s-ar fi cuvenit în calitate de moștenitor legal de pe urma soțului său, nici expres și nici tacit. În dovedirea neacceptării exprese a succesiunii autorului de către soția sa, recurentul a depus la instanța de fond certificatul nr.3146/18.05.2006 a Camerei Notarilor Publici (fila 14).
În ceea ce privește neacceptarea tacită a succesiunii, Curtea consideră că aceasta este dovedită prin faptul că reclamantul intimat nu a făcut nicio dovadă în sensul că autoarea sa ar fi acceptat tacit succesiunea soțului său. Această obligație revenea reclamantului care era îndreptățit să introducă prezenta acțiune în revocare numai dacă autoarea sa avea calitatea de moștenitoare a soțului său, nu doar vocație succesorală în acest sens.
Față de aceste considerente, înlăturând raționamentul instanței de apel și reținând că instanța de recurs, ca instanță de control judiciar, se poate pronunța doar pe excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea va admite recursul și va admite recursul, va modifica în tot decizia recurată, în sensul respingerii apelului formulat de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr.1390 din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimata pârâtă -.
Modifică în tot decizia recurată, în sensul respingerii apelului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.308/11.01.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
2 ex./1.07.2009
------------------------------------------
- Secția a V-a -
-
Jud.Sector 3 -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
