Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 869/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIA Nr.869
Ședința publică de la 27 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costel Drăguț Președinte Instanță
- - - - JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
- --- - - JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier - -
*****
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.173 din 03 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- (număr în format vechi 1273/2006) și împotriva sentinței civile nr.11593 din 22.11.2005, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.11775/2004, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât, reprezentat avocat, intimații reclamanți și, asistați de avocat, lipsind recurenta pârâtă, reprezentată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier a de ședință, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenții pârâți și a solicitat admiterea recursului, conform motivelor scrise, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Avocat, pentru intimații reclamanți și, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei civile a instanței de apel ca fiind temeinică și legală; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
La data de 14 mai 2004, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și ,solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să dispună împărțirea în două loturi proporționale cu contribuția fiecăruia bunurilor pe care le-au dobândit împreună cu pârâții în perioada 1995-2003.
Ulterior, și-a precizat acțiunea, în sensul că au o contribuție majoră la dobândirea bunurilor, respectiv să se rețină în favoarea lor o cotă de din aceste bunuri și pentru pârâți.
La data de 17 iunie 2004, pârâții au întâmpinare prin care și-au prezentat apărările față de pretențiile reclamanților și cererea reconvențională prin care au cerut complinirea masei partajabile cu alte bunuri comune și imputarea asupra lotului reclamanților a sumei ce reprezintă cheltuieli făcute cu nunta acestora și botezul copiilor lor.
La rândul lor pârâții au formulat întâmpinare la cererea reconvențională.
În baza probatoriilor administrate în cauză, la data de 5 mai 2006, instanța pronunțat o hotărâre de admitere în principiu prin care admis în parte și în principiu cererea principală precizată.
A admis în parte și în principiu cererea reconvențională.
S-a constatat că părțile au dobândit în proprietate comună pe cote părți următoarele bunuri, în comuna, sat: o magazie de cereale construită din scândură acoperită cu plăci de azbociment și țiglă, două compartimente, casă cu fundație de beton armat cu două camere de locuit, grajd, deasupra fânar, sală acoperită cu țiglă și plăci de azbociment, 2 sobe în casa amintită,bucătărie de vară din cărămidă și căpriori de brad, acoperită cu țiglă și plăci de azbociment, gard din ciment în lungime de aproximativ 18 cu porțiuni metalice, de porci cu fundație din beton, cu pardoseală de scândură acoperit cu plăci de azbociment, stropit și văruit exteriorul casei proprietatea pârâților și o altă casă + anexe în comuna ,satul, județul
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de pentru reclamanți și pentru pârâți.
S-a dispus numirea unui expert constructor pentru evaluarea bunurilor la valoarea actuală de circulație și întocmirea proiectului de lotizare în mai multe variante.
La data de 1 septembrie 2005, reclamanții au depus la dosar, cerere de scoatere din masa partajabilă a imobilului situat în comuna, satul, cu motivarea că acest imobil este proprietatea lor, pârâții neavând nici o contribuție la achitarea prețului.
Prin sentința civilă nr.11593 din 22 noiembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 11775/2004, a fost admisă în parte și în fond cererea principală precizată formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și.
A fost admisă în parte și în fond cererea reconvențională.
A fost omologat raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic, așa cum a fost completat la data de 14 noiembrie 2005 și au fost atribuite părților bunurile conform variantei propusă de expert, astfel:
Lotul nr. 1 a fost atribuit pârâților și, compus din următoarele bunuri situate în comuna, satul, casă de locuit alcătuită din 2 camere, sală, 583.042.000 lei, magazie de cereale cu 2 compartimente = 35.360.000 lei ROL; bucătărie de vară =131.234.000 lei ROL, grajd = 50.036.000 lei ROL, porci = 38.500.000 lei ROL, fânar = 105.364.000 lei ROL, 2 sobe= 20.000.000 lei ROL, gard din beton cu porți metalice = 76.984.000 lei ROL, contravaloare zugrăveli la casa din sat = 3.830.000 lei.
Lotul nr. 2 fost atribuit reclamanților și, compus din următoarele bunuri situate în comuna, sat, județul D: casă de locuit cu două camere, sală și = 521.337.000 ROL, anexe( grajd și garaj) = 79.238.000 lei
Total valoare lot 2= 600.575.000 ROL.
S-a constatat dreptul reclamanților la sultă în cuantum de 221.887.500 ROL.
Au fost obligați pârâții să achite reclamanților sultă în cuantum de 21188,75 RON, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă prezentei hotărâri.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și au mai fost obligați pârâții să achite reclamanților cheltuielile de judecată în cuantum de 5.000.000 lei.
Pentru se pronunța astfel, instanța a avut în vedere încheierea de admitere în principiu și art. 673 indice 9.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel reclamanții, și pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate și neteminicie.
În motivarea apelului, reclamanții și au arătat că în mod greșit instanța de fond a atribuit în lotul reclamanților casa de locuit cu 2 camere, sală, și anexe, în condițiile în care la data de 01.09.2005 a depus cerere de scoatere de la masa partajabilă a imobilului situat în sat., com. județul D, întrucât acest imobil este proprietatea acestora, intimații neavând nici o contribuție la achitarea prețului imobilului.
Au mai criticat faptul că, în lotul atribuit intimaților sunt incluse toate bunurile cuprinse în masa partajabilă, recurenților revenindu-le doar sultă în cuantum de 221.887.500 lei, sultă pe care intimații nu au posibilitatea să o achite, întrucât sunt în vârstă și au o pensie mică.
Au solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile, în sensul scoaterii de la masa partajabilă a imobilului situat în sat, com. jud.D și atribuirii în lotul apelanților a cotei de din bunurile dobândite împreună.
În apelul formulat, pârâții și, au arătat următoarele:
Încheierea de admitere în principiu din 05.05.2005 nu este motivată în ceea ce privește reținerea la masa partajabilă a construcțiilor aflate în gospodăria proprietatea apelanților din satul și nici cu privire la reținerea cotei de, la efectuarea acestor construcții.
Instanța nu s-a pronunțat, așa cum rezultă din dispozitivul IAP asupra cererilor pârâților, respectiv: privind stabilirea unui drept de creanță și imputarea asupra lotului reclamanților a cheltuielilor privind nunta acestora; aducerea la masa partajabilă a sumei de 38.000.000 lei(reactualizată), rezultată din vânzarea casei din, cumpărată de reclamanți cu bani comuni; aducerea la masa partajabilă a bunurilor mobile luate de reclamanți la mutarea în casa din satul.
S-a ignorat inexistența unei convenții de coachiziție care trebuie să fundamenteze indiviziunea reținută de instanță. Așa cum au arătat, pârâții au fost doar tolerați în imobil nu coachizitori în privința construcțiilor din imobilul acestora din.
Apelanții susțin că trebuiau aplicate dispozițiile art.480, 483, 494.civil, proprietatea construcțiilor fiind a apelanților-pârâți.
În încheierea de admitere în principiu s-a reținut doar casa de la și anexele sale dar nu și terenul aferent, deși din probele cauzei a rezultat că întregul imobil (casă, teren intravilan și extravilan) s-a cumpărat cu banii comuni.
Cu privire la actul de vânzare-cumpărare din anul 2005, privind imobilul din satul, apelanții arată că este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat în timpul procesului.
De asemenea, au arătat că se impunea reținerea la masa partajabilă și a bunurilor indicate la pct.2 (cheltuieli de nuntă, suma de 38 milioane lei reactualizată, bunurile mobile luate de reclamanți), existând probe în acest sens.
La stabilirea unui eventual drept de creanță al reclamanților legat de efectuarea unor construcții în domiciliul apelanților, aceștia arată că trebuia să se țină seama de faptul că aceștia au contribuit doar cu munca fizică, materialele de construcții fiind în mare măsură provenite din refolosirea celor din construcțiile mai vechi iar veniturile utilizate rezultând din exploatarea agricolă a terenului proprietatea lor.
Au solicitat desființarea sentinței atacate și a încheierii de admitere în principiu, impunându-se reținerea la masa partajabilă a tuturor bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din com. în anul 2005.
Părțile au solicitat proba cu înscrisuri și expertiza tehnică.
Instanța a încuviințat și administrat probatoriul solicitat.
Prin decizia civilă nr.173 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-au admis apelurile declarate de apelanții reclamanți și, ambii cu domiciliul în com., sat, jud și de către apelanții pârâți și, ambii cu domiciliul în com., sat, jud D, împotriva sentinței civile nr 11593 din - pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr 11775/2004, având ca obiect partaj.
S-a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu din 5 mai 2005, în sensul că înlătură din compunerea masei indivize construcția-casă de locuit și anexe situate în comuna, sat, jud.
S-a schimbat în parte sentința civilă arătată în sensul că s-a omologat varianta II a raportului de expertiză întocmit de exp. și s-au atribuit bunurile conform acestei variante,astfel:
Lotul nr. 1 s- atribuit pârâților și și se compune din următoarele bunuri _ magazie de cereale= 2792,75 RON,casă de locuit cu 2 camere sală și =13677,49 RON, grajd= 2459,17 RON,fânar=2880,846 RON,bucătărie de vară =2544,16 RON, de porci=2540,53 RON, gard la stradă cu porți metalice=2462,73 RON, îmbunătățiri efectuate la casa pârâților =1272,93 RON.
TOTAL VALOARE NR.1 = 30630,60 RON
valoric ce li se cuvine 15315,30 RON, cu obligarea apelanților-pârâți să achite în termen de 3 luni de la pronunțarea prezentei decizii suma de 15315,30 lei cu titlu de sultă către apelanții reclamanți.
S-au compensat parțial cheltuielile de judecată și au fost obligați apelanții-reclamanții la 640 lei cheltuieli de judecată către apelanții pârâți.
S-au menținut restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu și sentinței civile arătate.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Privitor la apelul reclamanților s-a constatat întemeiată critica referitoare la greșita includere în masa indiviză a imobilului situat în comuna, sat. Astfel, după încheierea de admitere în principiu, reclamanții au depus contractul autentificat sub nr. 2337/2005 la BNP din care rezultă că au cumpărat imobilul, casă, anexe și teren din satul (fila 132). Ca atare s-a făcut dovada că imobilul este proprietatea exclusivă a reclamanților și în nici un caz nu poate fi reținut la masa indiviză.
În măsura în care pârâții au contribuit cu sume de bani la dobândirea imobilului, atunci pot fi doar titularii unui drept de creanță și în nici un caz nu sunt titularii unui drept de proprietate.
Susținerea apelanților-pârâți că acel act translativ de proprietate încheiat în formă autentică este lovit de nulitate (invocată pe calea de excepție) nu este întemeiată. Trimiterea făcută la dispozițiile Lg. nr. 54/1998 este nefondată, pentru că pe de o parte la momentul când s-au invocat dispozițiile art. 15, actul normativ era abrogat prin Lg. nr. 247/2005, iar pe de altă parte art 15 prevedea ipoteza potrivit căreia erau interzise înstrăinările, sub orice formă, a terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii la instanțele judecătorești, pe tot timpul soluționării acestor litigii. Prin urmare, pe rolul instanțelor nu existau litigii cu privire la teren, din reconvenționala depusă la fond nu rezulta că s-a cerut și includerea la masa indiviză a terenului, ci doar a construcțiilor și oricum pe de altă parte, nu exista nici un litigiu cu privire la titlu.
Ca urmare a probatoriului administrat s-a constatat existenta unei proprietăți comune pe cote-parți egale.
Nici in ce privește bunurile mobile nu s-a dovedit însușirea acestora pe nedrept de către reclamanți, dat fiind ca martorii au arătat că a existat o împărțire amiabila a bunurilor mobile, dobândite in timpul gospodăririi împreună, o dată cu plecarea reclamanților in com.. Astfel că, în măsura în care s-a dovedit partajul voluntar asupra bunurilor mobile, nu mai este necesară intervenția instantei, întrucât s-ar încălca voința, convenția părților.
Totodată, ajutorul acordat de părinții-pârâți la organizarea nuntii reclamanților reprezintă un act cu titlu gratuit, un ajutor firesc pe care părinții îl acorda tinerei familii.
In ce privește suma de 38 milioane rezultata din vânzarea casei din, nu reiese că pârâții ar fi avut vreo contribuție la achiziționarea acelei case pentru a pretinde vreo parte din preț. Prin urmare, în mod corect prima instanță nu a inclus aceasta suma la masa comunitară.
Asupra modalității de atribuire aleasa de instanță se are in vedere imposibilitatea conviețuirii a părților, astfel încât s-a impus ca toate bunurile sa fie atribuite pârâților care si locuiesc in acel imobil. Ca un argument în plus ar fi si acela ca reclamanții au unde să locuiască.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții și, solicitând admiterea recursului întrucât în mod greșit s-a reținut că reclamanții puteau pretinde un drept de creanță asupra unor îmbunătățiri, pe care în realitate, nu le-au făcut, acest aspect reieșind din probe.
Oricum, acest drept este prescris prin trecerea celor 3 ani de la data plecării din imobil și până la data introducerii acțiunii. Reclamanții au avut calitatea doar de simpli tolerați și au contribuit doar cu muncă fizică.
Instanța de apel a ignorat lipsa unei relații de rudenie - ca urmare a desființării adopției din anul 1985 și, a apreciat în mod greșit, că acestea în realitate ar exista.
De asemenea, greșit s-a reținut că imobilul din comuna, nu poate fi supus împărțelii, întrucât suma cu care s-a achiziționat a fost plătită la momentul încheierii unui act sub semnătură privată, în anul 2000.
S-au depus la dosar: taxă timbru, timbru judiciar, împuternicire avocat, onorariu avocat, delegație de substituire.
S-a formulat întâmpinare de către și, solicitând respingerea recursului, întrucât prin recurs se critică doar probele administrate și totodată excepția prescripției nu a fost până în prezent invocată.
Recursul este nefondat.
Excepția prescripției, invocată potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 este o excepție absolută de fond ce poate fi invocată oricând, chiar dacă nu a fost formulată în fazele procesuale anterioare. Se constată, faptul că instanțele nu au reținut vreun drept de creanță în favoarea reclamanților ci chiar, calitatea de coproprietar.
Chiar prin motivele de apel, apelanții pârâți se referă la un eventual drept de creanță, într-o motivare ce nu are legătură cu soluția real pronunțată, atâta vreme cât așa cum s-a arătat, instanța nu a reținut existența vreunui drept de creanță în favoarea reclamanților ci, chiar calitatea de coproprietar, care presupune existența unui drept de proprietate.
Așadar, această critică și implicit aceea privind prescripția dreptului nu prezintă relevanță, în contextul în care instanța de apel nu a reținut în dispozitiv un atare aspect.
Instanța nu reține în favoarea vreuneia dintre părți, existența unui drept de creanță.
În considerente, argumentând soluția pronunțată, se face o referire în sensul că în eventualitatea unei contribuții a pârâților la dobândirea imobilului (aspect însă nereținut de către instanță), atunci ar putea fi titularii unui drept de creanță, și în nici un caz a unui drept de proprietate.
Dar acest aspect nu a fost tranșat întrucât, nu a făcut obiectul cauzei și oricum aceasta a fost numai o referire în motivarea instanței, neoglindindu-se nicidecum ca soluție, în dispozitivul hotărârii.
Prin urmare, toate criticile relativ la acest aspect, inclusiv cele referitoare la problema prescripției acestui drept, nu prezintă relevanță.
Corect, a reținut instanța, conform principiilor de drept în materie că și munca prestată în gospodărie reprezintă, pe lângă alte contribuții financiare, cu materiale, poate fi reținută ca și contribuție la dobândirea imobilului realizat împreună de către părți.
Aceasta, întrucât, contribuția părților nu se apreciază numai sub forma unor venituri directe ci, și în raport de munca prestată în gospodărie - acest aspect constituind o contribuție indirectă la dobândirea bunurilor.
Oricum, părțile au contribuit în egală măsură și cu venituri la edificarea construcțiilor și la îmbunătățirea celor existente, așa cum corect au reținut cele două instanțe.
Critica referitoare la faptul că instanțele au acordat eficiență unor relații de rudenie, care în prezent nu mai există este de asemenea neîntemeiată atâta vreme cât această situație nu a fost hotărâtoare sau reținută ca absolut edificatoare de către instanțe.
Instanța, a făcut doar o referire la acest aspect ținând seama și de existența unor astfel de relații anterioare existente între părți (chiar dacă adopția a fost desființată), întrucât nu se pot elimina raporturile între părți create inițial și care au determinat intenția lor în mare măsură la dobândirea unor bunuri, edificarea și îmbunătățirea lor.
Imobilul din, corect nu a fost supus împărțelii, întrucât potrivit contractului autentificat sub nr.2337/2005 reiese că reclamanții au cumpărat imobilul casă, anexe și teren, făcând dovada că este proprietatea lor exclusivă, nemaiputând fi astfel reținut la masa indiviză.
Susținerea pârâților că acest bun a fost plătit la momentul încheierii unui act sub semnătură privată în anul 2000, nu a fost dovedită conform art.1169 Cod civil.
Cât privește celelalte critici, acestea vizează nu motive de nelegalitate, ci de netemeinicie prevăzute de art.304 pct.11 Cod pr.civilă în prezent abrogat prin art.I pct.112 din OUG nr.138/2000, și care nu mai pot fi supuse examinării în calea extraordinară a recursului.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursul se va respinge ca nefondat.
Conform art.274 Cod pr.civilă, recurenții vor fi obligați la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.173 din 03 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- (număr în format vechi 1273/2006) și împotriva sentinței civile nr.11593 din 22.11.2005, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.11775/2004, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
Obligă recurenții la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - |
Red.
Tehn.2 ex
12.11.2008
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț, Sorin Drăguț, Mihaela Loredana
