Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 1116/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1116/
Ședința publică din 11 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de petenții:, și, împotriva deciziei civile nr.91/A din 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- și împotriva încheierii din 5 mai 2009, dată în același dosar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, în nume personal și în calitate de apărător pentru recurenta-petentă C, avocat, în nume personal și în calitate de apărător pentru recurentul-petent și administrator, pentru intimata IMOBILIARE, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.59/2009, eliberată de Baroul Vâlcea, lipsă fiind intimații-petenți și.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 11.06.2009, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare, cu copii pentru comunicare, de către intimata IMOBILIARE
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat, în nume personal și în calitate de apărător al recurentei-petente C, solicită admiterea recursului, așa cum a fost motivat, modificarea deciziei pronunțată de Tribunalul Vâlcea și menținerea soluției pronunțată de prima instanță, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că, instanța a interpretat în mod greșit actul de dezmembrare, iar în calea de atac împotriva unei încheieri de carte funciară s-a ajuns să se discute actul de proprietate, deși instanța trebuia să observe că ne aflăm într-un litigiu în care se contestă un act administrativ, necontestându-se modul de dobândire a dreptului de proprietate. O astfel de încheiere nu poate conduce la mărirea unui drept de proprietate în favoarea unuia dintre titularii din condominiu în defavoarea altora. În mod corect, instanța de fond, a reținut faptul că terasele nu pot fi incluse în suprafața spațiilor comerciale, dat fiind faptul că acestea se află în coproprietatea forțată a tuturor proprietarilor apartamentelor. Administrarea probei cu expertiză tehnică este nelegal dispusă, având în vedere faptul că nu s-a fixat obiective pentru întocmirea acesteia, însă noi, actualii recurenți, am depus la dosar obiective pe care expertul să le aibă în vedere. Chiar și în această situație, expertul nu a răspuns obiectivelor fixate, iar instanța, în mod greșit, a respins obiecțiunile formulate de către noi. Lucrarea nu a fost efectuată în teren, ci s-au analizat doar actele depuse la dosar.
În ceea ce privește cadrul procesual, principala critică se referă la faptul că, în procedura actualizării cărții funciare, care se referă la eventuale neregularități cu privire la calcul sau de scriere a numelor, s-a ajuns la reducerea suprafeței asupra căreia se exercită coproprietatea. Operațiunea solicitată de către intimată se putea realiza printr-o rectificare de carte funciară, iar aceasta trebuia menționată în cartea funciară colectivă, pentru că sunt date referitoare la întregul imobil.
Avocat, în nume propriu și în calitate de apărător al recurentului petent, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată de Tribunalul Vâlcea și menținerea soluției dată de prima instanță, ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. aflate la cota 0 parterului ocupă teren liber de construcție, respectiv curtea blocului. În cadrul procesual fixat de noi, reclamanții, nu era necesară administrarea probei cu expertiză tehnică, cu atât mai mult cu cât expertul nu s-a deplasat în teren, ci doar a analizat actele de la doar și a aplicat formule specifice. Proprietarii au fost vătămați în dreptul de proprietate asupra suprafeței de 416m.p. și asupra părților din condominiu aflate în folosință comună, chiar dacă reactualizarea a fost realizată și în cărțile funciare individuale, deși acesta trebuia făcută în cartea funciară colectivă. nu au existat în proiectul de execuție al clădirii aprobat prin autorizația inițială și nici în actul de dezmembrare al imobilului. Fiecare dintre cei opt proprietari au declarat proprietatea la organul fiscal, așa cum era trecută în actul autentic, în vederea achitării impozitului, iar în prezent dreptul de proprietate le-a fost știrbit. În ceea ce privește cheltuielile de judecată se arată că acestea nu au fost solicitate de către intimata-pârâtă în apel și nici în cursul judecării cauzei, ci doar în cuprinsul concluziilor scrise și al notelor scrise. Se arată că, la dosarul cauzei s-a depus chitanța nr.24 din 14 februarie 2008, în apel, însă apelul a fost formulat în luna august 2008. Deci, chitanța a fost întocmită cu cinci luni înainte de formularea apelului.
Avocat, având cuvântul pentru intimata IMOBILIARE Rm.V, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, având în vedere faptul că motivele invocate nu au legătură cu legalitatea hotărârii pronunțată de Tribunalul Vâlcea, astfel că nu pot fi încadrate în cazurile prevăzute de art.304 Cod procedură civilă. Arată că, recurenții au în proprietate ceea ce au cumpărat prin contract, iar intimata nu a încercat mărirea proprietății, ci doar a invocat lipsa interesului recurenților. nu fac parte din proprietatea comună a blocului, aferentă tuturor apartamentelor, ci sunt aferente exclusiv spațiilor comerciale de la parterul imobilului. În formulele de calcul a părților comune nu este inclusă suprafața acestor terase, având importanță doar suprafața utilă. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, se arată că acestea sunt menționate în încheierea de ședință din 24 martie 2009, înainte de solicitarea recurenților de a efectua cercetarea locală.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.4141 din 1 iulie 2008, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, admițând, în parte plângerile formulate de către petenții, C, și, a anulat încheierile de carte funciară întocmite de către V la cererea IMOBILIARE Râmnicu V nr.41106/21 noiembrie 2007 și 41098/21 noiembrie 2007, obligând pe cea de-a doua intimată la plata sumei de 8,3 lei, cheltuieli de judecată către primii doi petenți. Totodată, a fost anulată, ca netimbrată, plângerea formulată de către petenții și, au fost respinse excepțiile lipsei de interes și calității procesual active în privința celorlalți patru petenți și a fost respinsă cererea formulată de către aceștia din urmă față de
În motivare, s-a reținut în fapt că, prin cele două încheieri atacate în prezenta cauză, intimata IMOBILIARE Râmnicu V, pe calea procedurii actualizării cărții funciare, a procedat la însăși modificarea cărții funciare, în sensul includerii, în suprafața spațiilor comerciale proprietatea sa, aflate la parterul imobilului cu mai multe apartamente și vândute petenților, a unei părți din suprafața inițial înscrisă în cea indiviză a tuturor proprietăților.
Cum procedura actualizării vizează alte elemente ale înscrierilor din această evidență și suportă alte condiții legale, nelegală s-a considerat adoptarea celor două încheieri de către V, operațiunea fiind susceptibilă de a vătăma dreptul de proprietate în cotă-parte indiviză al petenților asupra părților aflate în folosință comună.
În ceea ce privește intimatul V, plângerea a fost respinsă, prin încheierea din data de 18 aprilie 2008, dată fiind lămurirea primită de problema juridică a calității procesual pasive a acestuia, prin decizia nr.72/2007 a
Excepția lipsei interesului și, respectiv, a calității procesual active a petenților și a fost respinsă de către instanță, cu motivarea că dispozițiile art.50 alin.2 din Legea nr.7/1996 deschid calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară oricărei persoane interesate, ori petenții justifică un interes rezidând în aceea că, pe cale ocolită, s-a ajuns la extinderea proprietății exclusive, asupra unei părți din cea pe care, aceștia, o consideră indiviză.
Împotriva sentinței, în termen, a formulat apel intimata IMOBILIARE Râmnicu V, criticând-o pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, privitor, pe de o parte la soluționarea cauzei de către judecători incompatibili, părtinitori, de rea-credință și care nu cunosc legea, pe de altă parte, privitor la încălcarea dreptului la apărare.
Cu privire la fondul judecății, se arată că există inadvertențe între dispozitivul sentinței și conținutul minutei pronunțării, așa cum le-a fost comunicat prin certificat, după cum, în mod nereal, s-a pretins că cererea de recuzare ar fi fost formulată după ce instanța s-ar fi pronunțat asupra excepțiilor invocate.
La fel, soluția se critică pentru motiv de nulitate constând în necuprinderea elementelor obligatorii prevăzute de art.261 Cod procedură civilă, în sensul că nu se regăsesc susținerile făcute de către apelantă, precum și obligația impusă de către instanță de a depune calcule, sens în care au fost prezentate înscrisuri, ca și o cerere de repunere pe rol, ca și nici măcar motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturare cererile și apărările intimatei, judecătorul reținând o altă situație de fapt pentru a întemeia soluția sa.
În drept, critica vizează greșita respingere a excepției lipsei calității procesual active a petenților, câtă vreme instanța nu a arătat care ar fi beneficiul pronunțării acestei soluții în favoarea lor și care ar fi afectarea adusă părții cumpărate de către ei, dreptul de proprietate nefiind micșorat prin operațiunea înscrisă, suprafețele pentru care s-a modificat cartea funciară nefăcând parte din suprafața utilă a imobilului, pe această cale corectându-se, doar, o eroare de calcul a suprafeței utile a spațiilor comerciale.
În susținerea motivelor sale de apel, intimata a depus o expertiză extrajudiciară, copia autorizației eliberată în anul 2005 și planul anexă, precum și ilustrații la anexă, extras din standardul de stat al calculului ariilor și volumelor convenționale, încheierea de întabulare a proprietății apelantei, cu schițele anexă, actul de dezmembrare a proprietății inițiale cu adiționalele sale, dispunându-se totodată efectuarea unei expertize tehnice de verificare a calității de spațiu comun sau exclusiv a teraselor pentru care au fost pronunțate încheierile de actualizare atacate.
Totodată, a fost efectuată o cercetare locală pentru constatarea stării de fapt la data judecății.
În urma administrării probatoriului, prin decizia civilă nr.91/A din 7 aprilie 2009, Tribunalul Vâlcea, admițând apelul, a schimbat sentința, respingând ca nefondate plângerile celor patru petiționari împotriva celor două încheieri de carte funciară, menținând restul dispozițiilor sentinței.
În motivarea hotărârii sale, tribunalul reține în fapt că apelanta a construit, în anul 2007, întregul imobil situat pe un teren în suprafață totală de 415,65m.p., l-a intabulat, deschizând cartea funciară -, suprafața construită la sol fiind cea de 292,62. După acest moment, a urmat operațiunea de dezmembrare a imobilului și înstrăinarea fiecărei părți, între care dobânditori au fost și petenții.
Obiectul litigiului îl constituie partea superioară a acoperișului spațiilor aflate la subsolul construcției, aflată la suprafața terenului, la nivelul circulabil public, parterul fiind mai mic ca suprafață decât subsolul, motiv pentru care, s-a considerat că, din eroare, nu au fost incluse în măsurătoare și aceste terase sub care sunt boxe și garaje.
Din acest motiv, s-a procedat la îndreptarea erorii în privința suprafeței construite la sol în sensul ca ea să fie aceiași cu cea de la subsol, de 292,62m.p., în loc de 218,75m.p. cât se trecuse inițial.
S-a arătat, de către tribunal, că operațiunea corespunde înțelesului noțiunii de reactualizare a informațiilor cadastrale, ea fiind făcută în temeiul documentației cadastrale întocmită de către expert, precum și al declarației autentice dată de administratorul societății apelante. Ca atare, trecerea în proprietate exclusivă a suprafețelor acestor terase nu este de natură a afecta suprafețele indivize, așa cum au fost ele avute în vedere în proiectul de dezmembrare.
În aceste condiții, instanța a apreciat că operațiunea nu este de natură a vătăma drepturile indivize ale petenților, așa încât plângerile lor sunt nefondate.
Referitor la criticile vizând incompatibilitatea judecătorului ce a pronunțat soluția fondului, câtă vreme împotriva acestuia fuseseră formulate trei cereri de recuzare, tribunalul le-a găsit nefondate, câtă vreme cererile de recuzare au fost respinse, așa încât judecătorul nu avea o altă modalitate de a refuza să soluționeze pricina.
În privința dispozitivului sentinței, despre care s-a pretins că ar fi confuz și contradictoriu, instanța a unit analiza acestuia cu analiza însuși fondurilor drepturilor invocate.
Împotriva deciziei, în termen, au formulat recurs petenții, și C, criticând-o pentru greșita interpretare și aplicare a legii, dar și nelegalitatea fixării obiectivelor expertizei tehnice care a avut în vedere lucrările tehnice, iar nu starea de fapt, în acest fel, dându-se o greșită rezolvare excepției lipsei vătămării invocată de către petenți.
O altă nelegalitate invocată o constituie greșita aplicare a dispozițiilor art.87 alin.5 al Ordinului nr.633/2003, în sensul că, pe calea actualizării cărții funciare, în realitate, s-a procedat la o rectificare, operațiune pentru care se cerea acordul tuturor proprietarilor indivizi sau o hotărâre judecătorească irevocabilă, după cum aceasta trebuia făcută și în cartea funciară colectivă, și nu numai în cea a spațiilor comerciale cărora astfel le-a fost mărită suprafața, în daune celei indivize.
În acest mod, s-a ocolit constatarea de fapt a inexistenței, în proiectul imobilului, a vreunei terase în fața acestuia, nici în proiectul de execuție, nici în autorizația inițială de construire, nici în actul de dezmembrare, neîntocmindu-se relevee separate pentru ele. Instanța de apel, pretind recurenții, a aplicat greșit legea, echivalând operațiunea cu cea a unei îndreptări de eroare materială, de măsurătoare, câtă vreme schițele cadastrale și releveele spațiilor comerciale nu cuprind aceste terase, deși au fost avizate, așa cum au fost prezentate, la. fără a exista vreo contestare atât a lucrărilor tehnice, cât și a foii de avere, a actelor de dezmembrare sau a actelor autentice de vânzare-cumpărare.
Instanța apelului, pretind recurenții, a permis, astfel, vânzătorului, modificarea unilaterală a contractelor de vânzare-cumpărare, diminuând cota-parte indiviză și mărind proprietatea exclusivă a intimatei vânzătoare.
Se mai arată că a fost greșit interpretat actul de dezmembrare prin care suprafețele comerciale rămase în proprietatea intimatei, au avut menționat, în mod expres, în compunere, în afara spațiului cu această destinație, numai grupurile sanitare, iar nu și cele două terase.
O altă critică vizează nelegalitatea procedurii de dispunere și efectuare a probei cu cercetare locală, în sensul că, după ce mai întîi a respins obiecțiunile formulate la expertiza dispusă în apel, tribunalul a încuviințat efectuarea unei cercetări locale, dar a fixat momentul administrării probei după închiderea dezbaterilor, amânând în acest scop pronunțarea.
În sfârșit, o ultimă critică vizează modul de calcul al cheltuielilor de judecată, săvârșit prin încheierea din 5 mai 2009, de completare a omisiunii materiale.
Astfel, instanța a completat soluția sa, fără a cita părțile, deși aceasta era obligatorie în condițiile art.2812alin.2 Cod procedură civilă, pe de altă parte, a acordat ceva ce nu s-a cerut, câtă vreme, nici prin apel dar nici prin concluziile asupra fondului un astfel de capăt de cerere nu a fost formulat până la închiderea dezbaterilor.
Și în ceea ce privește cuantumul acestora, se critică faptul că au fost luate în calcul chitanțe întocmite cu 5 luni anterior apelului, dar și cheltuielile făcute cu expertul observator.
La rândul său, intimata IMOBILIARE Râmnicu V, prin apărător, pe cale de întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și acordarea cheltuielilor de judecată, în considerarea faptului că acesta nu ar fi fost adresat în termen legal, dar și a celui potrivit căruia motivele invocate nu sunt compatibile cu cererea inițială și susținerile ulterioare.
Sub aspectul temeiniciei, s-a arătat ca nefiind reală critica ce vizează administrarea probei cu cercetare locală după încheierea dezbaterilor, după cum nici cea referitoare la formularea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată după același moment, mai ales că și recurenții au procedat la formularea de cereri și depunerea de note de ședință în aceleași condiții.
Cât privește cuprinderea teraselor în suprafața exclusivă sau cea comună a blocului, solicită a se respinge critica motivat de faptul că, în contractele de vânzare-cumpărare ale recurenților aceste terase nu sunt înscrise în partea ce detaliază suprafața construită aflată în indiviziune, nu ocupă teren liber de construcții, ci se află deasupra tavanului unei părți a subsolului blocului.
Din acest motiv, înscrierea celor două terase in documentația cadastrală, prin procedura de actualizare a informațiilor, în proprietate exclusivă a spațiilor comerciale nu a afectat elementele ce au stat la baza stabilirii cotelor părți din proprietatea comună asupra construcției și asupra terenului. Dimpotrivă, ele sunt asimilate balcoanelor pe care apartamentele aflate la etaj le au deasupra acestor terase.
La stabilirea calculelor, ele nu au fost incluse în suprafața utilă pentru care s-au încheiat contractele părților.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, constată recursul ca fiind fondat, pentru cele ce se vor arăta:
Prin procedura "actualizării", art.80 alin.2 din Ordinul nr.633/2006 stabilește modalitatea aducerii la zi a unui imobil.
O asemenea aducere la zi ar putea privi, astfel, o schimbare a numelui proprietarului, de exemplu în urma schimbării administrative ori prin căsătorie sau divorț, o schimbare a numelui străzii sau a numărului imobilului ca urmare a unor măsuri administrative datorată activității administrației locale, ori alte asemenea aduceri la zi.
Modificarea, însă, a suprafeței cuprinsă în cartea funciară a imobilului, prin includerea în suprafața efectivă, distinctă, individuală a unui singur imobil, cum s-a făcut în cazul de față, nu constituie o simplă actualizare a informației, așa cum, la cererea pârâtei s-a procedat.
Nici despre o eventuală eroare, datorată unor greșeli de calcul, nu poate fi vorba, câtă vreme nu intră în discuție părți ale imobilului construit ce deja se aflau în proprietatea exclusivă a pârâtei, ci despre părți ale aceluiași imobil, care, existente la subsolul imobilului, nu au avut aparențe de continuitate a construcției la suprafața solului ci, așa cum s-a ilustrat în planșa întocmită de arhitectul proiectant, în anul 2004, pentru faza de proiectare a secțiunii B-B (fila 174 dosar fond), aparența de continuitate a solului, cu utilizare pietonală și ca loc de parcare pentru autoturisme.
Cercetarea chestiunilor legate de destinația acestei suprafețe, potrivit proiectului, respectiv a celor legate de înscrierea lor în cea totală a terenului, cu consecința înscrierii în cota parte indiviză a recurenților sau, în cea exclusivă a unora din părțile construcției, necesită o cercetare a fondului dreptului de proprietate al părților.
În procedura actualizării informațiilor, însă, instanța nu putea intra în dezvoltarea lor, câtă vreme actul atacat este întocmit cu încălcarea legii în ceea ce privește informațiile susceptibile de înscriere pe calea actualizării, așa cum s-a arătat mai sus.
Ca atare, în ceea ce privește operarea în cartea funciară în sensul înscrierii suprafeței în litigiu, în proprietatea exclusivă ori comună a părților rezultate din dezmembrarea unui corp mai mare, nu se poate face pe calea actualizării informației, câtă vreme există părți cu interese opuse ce își contestă, își dispută reciproc îndreptățirea asupra acesteia.
De aceea, greșită se constată a fi pronunțarea soluției instanței de apel, aceasta interpretând eronat normele ce stabilesc procedura de actualizare, precum și interesul reclamanților de a invoca nelegalitatea procedurii la care s-a recurs, motiv pentru care, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi admis, decizia modificată, în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului și menținerii sentinței primei instanțe de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petenții, și, împotriva deciziei civile nr.91/A din 7 aprilie 2009 și a încheierii din data de 5 mai 2009, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind IMOBILIARE Râmnicu, OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ V, și.
Modifică decizia, în sensul că respinge, ca nefondat, apelul formulat de intimata IMOBILIARE Râmnicu și menține sentința civilă nr.4142 din 1 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI -Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și pentru cauze cu minori și de familie.
-,
Grefier,
Red.-
Tehnored./Ex.4/07.07.2009.
Jud.apel:.
.
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
