Obligație de a face. Decizia 1113/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1113/
Ședința publică din 11 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.38/A din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurentul-pârât, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.55/2009, eliberată de Baroul Vâlcea și intimatul-reclamant, asistat de avocat, care răspunde și pentru intimata-reclamantă lipsă, în baza delegației de substituire a dnei avocat, cu nr.105/2009, emisă de Baroul Vâlcea.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.99026 din 16 aprilie 2009, emisă de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în raport de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă și de evaluarea operațiunilor ce fac obiectul fiecărui capăt de cerere, pune în discuția părților excepția admisibilității căii de atac.
Avocat solicită admiterea excepției și trimiterea cauzei la tribunal pentru a fi judecată în complet de recurs. Arată că nu poate califica motivele de recurs ca fiind motive de revizuire sau contestație în anulare și nu contestă evaluarea făcută.
Avocat solicită admiterea excepției admisibilității căii de atac.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.5212/7 octombrie 2008, Judecătoria Rm.V, admițând, în parte, acțiunea formulată de și, l-a obligat pe pârâtul să ridice burlanele edificate la casa sa și care permit scurgerea apei pe proprietatea reclamanților, să modifice sistemul de colectare a apelor pluviale în așa fel încât apa rezultată din precipitații să nu se scurgă pe terenul acestora, să înlocuiască cele trei ferestre de vedere deschise spre proprietatea reclamanților cu geamuri care să permită numai iluminatul și să adopte un sistem de deschidere care să permită numai aerisire, iar nu și vederea spre proprietatea reclamanților.
A mai fost obligat pârâtul la plata sumei de 50 lei/zi pentru întârzierea în executarea obligațiilor, începând cu a 45-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii, precum și să plătească 1.327 lei cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a reținut în fapt că, prin edificarea construcției proprietatea sa, pârâtul a încălcat servituțile de scurgere a apelor pluviale și, respectiv, de vedere, față de proprietatea reclamanților, iar pentru remedierea încălcărilor se impune efectuarea operațiunilor, în termenul limită fixat de instanță.
Împotriva sentinței, în termen, au formulat apel reclamanții, criticând-o pentru greșita soluționare a cererilor vizând obligarea pârâtului de a modifica forma acoperișului, din cea în două ape, existentă, în cea de tip, așa cum a fost inițial.
Prin decizia civilă nr.38/A din 12 februarie 2009, Tribunalul Vâlcea, a admis recursul și schimbând sentința a obligat pe pârât să modifice acoperișul imobilului, în sensul de a păstra forma de tip, cu înlăturarea, corelativă, a dispoziției privind modificarea numai a sistemului de colectare a apelor pluviale de pe acoperiș. A fost menținută, în rest, sentința.
În motivare, s-a reținut, în fapt, că instanța nu a fost investită cu o cerere pentru modificarea sistentului de apel pluviale, ci cu una în refacererea formei acoperișului, în așa fel încât să se respecte servitutea de scurgere a acestor apel, instanța pronunțându-se asupra a altceva decât s-a cerut.
Cu privire la fondul acestei cereri s- constatat că, după ce a cumpărat de la construcția aflată pe teren, pârâtul, fără a avea autorizație de construire, motiv pentru care a și fost sancționat contravențional, a modificat acoperișul clădirii și ferestrele practicate în zidul dinstre propritatea reclamanților, în așa fel încât s-a produs încâlcarea invocată în cauză. Apărarea pârâtului potrivit căreia hotarul dintre proprietăți s-ar afla situat la o altă distanță decât cea identificată în cauză, motiv pentru care nu ar exista încălcarea vreuneia dintre servituți, a fost înlăturată ca urmare a examinării probatoriului cauzei.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs pârâtul, criticând pentru motive considerate de acesta a se încadra în punctele 7 și 8 ale art.304 Cod procedură civilă, în sinteză invocâtn faptul că prin modul de pronunțare instanța i-a creat un prejudiciu destul de grave, în vreme ce soluția instanței de fond era de natură a proteja deopotrivă interesele reclamanților, ca și pe ale sale.
Se mai invocă faptul că nu există probe din care să rezulte că, după dobândirea imobilului ar fi adus vreo modificare acoperișului.
De asemenea, se critică modul înn care a fost tratată problema unui prejujdiciu in funcție de hotarul real dintre proprietăți. Toate aceste critici nu vizează modalitatea de stabilire a situației de fspt, așa cum prevedeau fostele dispoziții ale art.304 pct.10 și 11 Cod procedură civilă, în prezent abrogate, recurentul nearătând care este lipsa de motive sau care sunt motivele contradictorii, precum și care este greșita interpretare a unui act juridic dedus judecății ori schimbarea sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În ședința publică de atăzi, 11 iunie 2009, la cererea instanței, părțile prin reprezentanții lor, au arătat că valoarea costurilor operațiunilor cerute de reclamanți nu întrece suna de 100.000 lei noi.
În aceste condiții, s-a pus în discuție excepția inadmisibilității căii de atac.
Asupra acesteia, n conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate, în raport de dispozițiile art.2821(1) din același cod, excepția făcând de prisos cercetarea în fond a pricinii.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând, astfel, principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional stabilește nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv (sumele prevăzute de art.2821alin.(1), au fost convertite de drept în lei noi conform art.II din Legea nr.459/2006).
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
Chestiunea numărului căilor de atac și a pricinilor susceptibile de a li se aplica dispozițiile art.2821Cod procedură civilă a fost, de altfel, soluționată, în urma promovării recursului în interesul legii de către prin Decizia nr.32/2008, așa încât nu mai există posibilitatea unei interpretări diferite a execepției pusă în discuție.
În cauza de față, se solicită remedierea încălcărilor produse prin ignorarea servitutilor legale pentruproprietățile vecine. Ca drepturi patrimoniale, remedierea acesor încălcări sunt cuantificabile, putându-se merge, chiar, până la încuviințarea, către cel vătămat, de a efectua operațiunile necesare, pe cheltuiala debitorului său. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea acestora a fost declarată și, respectiv, confirmată, a se situa sub limita de 100.000 lei, constatăm că în cauză soluția dată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
În această situație, hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, ea nu este supusă recursului, prin urmare, prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Soluția este departe de a îngrădi părților drepturi consacrate constituțional, întrucât această pricina s-a bucurat de dublul grad de jurisdicție pe care legiuitorul i l-a prevăzut, apelul fiind, chiar mai permisiv în privința termenelor de motivare, a probelor ce pot fi administrare decât recursul, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Limitarea numărului căilor de control jurisdicțional nu reprezintă o îngrădire a accesului la recursul efectiv, însăși Convenția Europeană a Drepturilor Omului permițând asemenea limitări chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Pe de altă parte, nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, se constată a fi inadmisibil, sens în care, în temeiul art.2821, 299 și 312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.38/A din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții și.
Obligă pârâtul să plătească, intimaților-reclamanți, suma de 1.190 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
-,
Grefier,
Red.-/16.06.2009
GM/2 ex.
Jud.apel:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
