Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1112/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITE ȘTI
SECȚIA CIVIL, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVIL NR. 1112/
Ședința public din 11 Iunie 2009
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim judector
Judector: - ---
Judector: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.26 din 27 ianuarie 2009, pronunțat de Tribunalul Arge ș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, fcut în ședința public, au rspuns: recurenții-reclamanți și, asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.28/2008, eliberat de Baroul Arge ș și intimatul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.47/2009, eliberat de Baroul Arge
Procedura, legal îndeplinit.
Recursul este legal timbrat cu tax judiciar de timbru în sum de 9 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 14 mai 2009, eliberat de Primria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a fcut referatul cauzei, de ctre grefierul de ședinț, dup care:
Avocat depune la dosar adresa nr.11727 din 21 mai 2009, eliberat de Primria Municipiului Câmpulung, cu valoarea impozabil la data actual și nu la data introducerii acțiunii, așa cum a solicitat. În total, valoarea total de impozitare, așa cum rezult din adresa depus este de 40.665 lei.
Recurenții-reclamanți, întrebați fiind de ctre instanț, arat c este vorba despre o cas veche, iar valoarea acesteia este de peste un miliard de lei vechi, îns în prezent la aceasta s-au adus îmbuntțiri majore.
Avocat invoc excepția admisibilitții cii de atac în raport de valoarea indicat și de dispozițiile art.2821Cod procedur civil.
Avocat solicit respingerea excepției invocate, având în vedere faptul c recursul promovat este admisibil. Solicit admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru judecarea acestuia în complet de recurs, în temeiul art.304 pct.1 Cod procedur civil.
Avocat solicit admiterea excepției invocate întrucât prezenta instanț este competent s judece doar recursurile împotriva hotrârilor pronunțate de tribunale în apel. Se mai arat c, legea d calea de atac și nu instanța. Solicit cheltuieli de judecat.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedur civil, asupra recursului civil de faț, a reținut urmtoarele:
Prin acțiunea înregistrat la data de 10.06.2008 pe rolul Judec toriei Câmpulung, reclamanții și au chemat în judecat pe pârâtul pentru ca, prin hotrârea ce se va pronunța, s se constate c au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilelor teren în suprafaț de 310 și construcția cas situate în Câmpulung,-, județul A, cu cheltuieli de judecat.
În motivarea acțiunii reclamanții au artat c înc de la momentul cstoriei lor au intrat în posesia imobilelor descrise ce au aparținut bunicii pârâtului, care a decedat în anul 1970. Ulterior, au convenit cu moștenitoarea defunctei, mama pârâtului, s cumpere aceste imobile pentru prețul de 28000 lei, pe care l-au pltit în dou tranșe de 16000 lei și 12000 lei în anul 1972. Din anul 1962, când au intrat în posesia casei și pân în anul 2006, când pârâtul a început s fac demersuri pentru legalizarea actului, solicitându-le și o sum de bani, nimeni nu i-a deranjat, fiind recunoscuți și manifestându-se ca adevrații proprietari ai imobilelor. Reclamanții susțin c posesia lor este una util care întrunește toate cerințele impuse de art.1847 cod civil și a crei exercitare timp de peste 30 de ani conduce la efectele statuate prin art.1890 Cod civil, respectiv la dobândirea proprietții.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii artând c în virtutea faptului c reclamanta este nepoata de sor a celui de-al doilea soț al mamei sale și aceasta și bunica sa au acceptat ca soții s locuiasc în casa bunicii cu chirie, iar actul invocat prin care s-ar fi vândut de mama sa proprietatea nu poate fi decât un fals, întrucât el nu și-a dat niciodat acordul.
Pe cale de reconvențional, pârâtul-reclamant a solicitat evacuarea pârâților și a familiei fiului acestuia, din imobilele care sunt proprietatea sa conform certificatelor de moștenitor nr.137/2006 și 138/2006, acte pe care le-a anexat în copie cererii sale.
La data de 29.09.2008 reclamanții-pârâți și-au completat acțiunea, în sensul c au solicitat s se constate nulitatea absolut a certificatului de moștenitor nr.138/2006 cu privire la compunerea masei succesorale, respectiv un teren de 200 si construcțiile aflate pe acesta, imobile situate în Câmpulung,-, județul
Judec toria Câmpulung, prin sentința civil nr.2151 din 28 octombrie 2008, a admis acțiunea completat și a constatat c reclamanții sunt proprietarii imobilelor teren în suprafaț de 300 și construcția cas și anex ce constituie corp comun aflat pe acesta, situate în municipiul Câmpulung,-, județul De asemenea, a constatat nul absolut în parte certificatul de moștenitor nr.138/2006 eliberat de - Câmpulung cu privire la suprafața de 200 și construcțiile aflate pe acesta, situate în Câmpulung,-, județul
A fost respins cererea reconvențional și obligat pârâtul s plteasc reclamanților suma de 1020 lei cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța aceast soluție, instanța de fond a reținut în esenț c, reclamanții-pârâți invoc faptul c au devenit proprietarii imobilului compus din teren și cas situat în municipiul Câmpulung,-, județul A, prin posesiunea de peste 30 ani, iar pârâtul-reclamant susține c imobilul este proprietatea sa prin moștenire legal de la mama sa, întrucât reclamanții-pârâți au avut doar calitatea de tolerați, fiind chiriașii bunicii și ulterior mamei lui.
posesia exercitat de reclamanții-pârâți în conformitate cu cerințele art.1847 Cod civil, prima instanța a constatat c aceasta a fost util, cu bun-credinț si în baza unui just titlu.
Pârâtul-reclamant a recunoscut la interogatoriu faptul c reclamanții-pârâți au pltit suma de 25000 lei, dar nu cu titlu de preț pentru imobilul pe care îl locuiau reclamanții din anul 1962, ci cu titlu de chirie pe anii 1970-1974. Niciuna din aceste afirmații nu au fost probate de pârâtul-reclamant și, mai mult, reclamanții-pârâți au depus actul de care au fcut vorbire, act confirmat din punct de vedere al semnturii vânztoarei de martorul, fiul acesteia.
De asemenea, în cauz s-a fcut dovada c pârâtul-reclamant a cunoscut faptul c proprietatea a fost vândut de mama sa întrucât banii încasați i-au parvenit acestuia, care i-a folosit pentru achiziționarea unui apartament în B (rspunsul la interogatoriu întrebarea nr.8 coroborat cu depoziția martorului ).
Prin urmare, instanța de fond a constatat c începând cu anul 1972, anul în care s-a încheiat actul de vânzare-cumprare, act sub semntur privat, ce reprezint un just titlu pentru posesiunea reclamanților-pârâți a început s curg termenul de prescripție în favoarea posesorilor.
Pentru a uzucapa și a fi considerați proprietari în defavoarea adevratului proprietar, reclamanții trebuie s fi posedat în mod continuu, neîntrerupt și netulburați o perioad de 20 ani, întrucât prțile au avut domiciliile în circumscripții diferite circumscripției unde este situat imobilul. S-a apreciat c termenul de 20 de ani care a început s curg la 3.02.1972, s-a încheiat la data de 3.02.1992, dat pân la care nu au fost tulburați de nimeni în posesiunea lor, reclamanții-pârâți comportându-se și fiind recunoscuți ca adevrații proprietari ai imobilului.
Întrucât la momentul decesului imobilul compus din teren în suprafaț de 200 și construcțiile aflate pe acesta, situat în municipiul Câmpulung,-, județul A, nu se mai afla în posesia defunctei, fiind înstrinate înc din anul 1972 reclamanților-pârâți și în posesia acestora, imobilul nu mai putea fi trecut ca fcând parte din masa succesoral a defunctei, motiv pentru care instanța a constatat nul certificatul nr.138/2006 eliberat de, Câmpulung, în parte cu privire la compunerea masei succesorale din care nu face parte imobilul în litigiu.
În ceea ce privește cererea reconvențional, instanța de fond a respins-o întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art.480 Cod civil, în sensul c în cauz s-a fcut dovada c pârâtul-reclamant nu este proprietarul imobilului în litigiu, iar reclamanții-pârâți locuiesc în imobil în calitate de proprietari și nu de chiriași ai pârâtului-reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub urmtoarele aspecte:
1. În mod greșit instanța a aplicat același regim juridic al uzucapiunii, atât la teren cât și la cas, deși terenului i se aplicau legile fondului funciar, fiind înscris în și reconstituit ulterior autoarei sale, și nu a avut rol activ, întrucât trebuia s audieze și martorii propuși de ctre recurent.
2. Instanța nu s-a pronunțat cu privire la cele invocate de ctre recurent, și anume privind falsul chitanței depuse la fila 21 din dosar, care nu este scris de ctre autoarea sa, nefiind aplicate dispozițiile art. 174-178 Cod procedur civil.
3. În mod greșit a fost respins cererea reconvențional, întrucât recurentul a fcut dovada c este proprietarul bunurilor în litigiu cu certificatul de moștenitor.
4. Instanța nu a dezbtut fondul cererii intimaților privind constatarea nulitții absolute a certificatului de moștenitor și nu a ținut seama c potrivit chitanței de mân încheiate, a fost vândut numai casa, nu și terenul aferent, teren ce a fost reconstituit autoarei recurentului.
5. Greșit a fost admis acțiunea pentru suprafața de 300 întrucât din acte reiese c stpânesc suprafața de 200 conform adeverinței nr.16882/09.05.2008, 690 conform adeverinței nr.17201/10.06.2008 și 200 conform certificatului de moștenitor.
La termenul din data de 27 ianuarie 2009, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apel, în raport de obiectul acțiunii și de dispozițiile art.2821Cod procedur civil.
Tribunalul Arge ș, prin decizia civil nr.26 din 27 ianuarie 2009, a dmis apelul declarat de pârât, a esființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanț de fond.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a constatat, cu privire la cererea reconvențional, c prima instanț nu a stabilit obiectul acesteia și cadrul procesual pasiv încadrat de ctre apelant în cererea reconvențional.
Sub aspectul obiectului cererii reconvenționale, s-a constatat c deși pârâtul a solicitat "evacuarea" reclamanților, acesta a invocat faptul c are drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, în condițiile în care reclamanții se consider "uzucapanți". În raport de aceste aspecte, prima instanț, în virtutea rolului activ, trebuia s pun în discuția prților calificarea obiectului cererii reconvenționale și anume dac este acțiune în evacuare sau acțiune în revendicare, ținând seama și de faptul c pârâtul nu a beneficiat de aprare calificat.
Cu privire la cadrul procesual pasiv din cererea reconvențional s-a constat c prima instanț nu a stabilit acest cadru și nu a clarificat dac pârâtul a înțeles s cheme în judecat, în calitate de pârâți și alte persoane, respectiv și membrii familiei acestuia.
Faț de considerentele de mai sus, tribunalul a constatat c astfel, prima instanț nu a soluționat chiar fondul cererii reconvenționale, motiv pentru care, în baza art.297 alin.1 teza I Cod procedur civil a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecarea întregului litigiu, dat fiind legtura dintre cererea principal și cererea reconvențional.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedur civil, susținând c hotrârea pronunțat este lipsit de temei legal, invocând urmtoarele motive:
1.Argumentul care a determinat instanța de apel s admit apelul și s trimit cauza la rejudecare îl constituie aprecierea faptului c prima instanț nu a soluționat fondul cererii reconvenționale promovat de pârâtul.
Aceast apreciere a instanței de apel este nelegal și nu-și gsește corespondent în realitatea obiectiv întrucât prima instanț a soluționat cauza pe fondul su, în urma administrrii probelor ce s-au impus, respingând cererea reconvențional așa cum a fost stabilit obiectul acesteia de ctre pârâtul-reconvențional prin cererea sa.
2. Instanța de apel a pronunțat decizia cu înclcarea dispozițiilor art.295 Cod procedur civil, în sensul c nu a verificat stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanț, în limitele cererii de apel.
Motivul de casare reținut de instanța de apel nu poate fi calificat ca unul de ordine public pentru a putea fi ridicat chiar și din oficiu, astfel c aplicarea lui dincolo de voința apelantului reprezint o înclcare a principiului disponibilitții în procesul civil.
3. Dup admiterea apelului cu trimitere spre rejudecare, în condiții de nelegalitate, susțin recurenții, instanța de apel d indicații judectorilor fondului, pe care le apreciaz nelegale.
Potrivit prevederilor art.137 Cod procedur civil, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilitții recursului, în raport de dispozițiile art.2821(1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privit ca fondat.
de atac sunt prevzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalitții, potrivit cruia, o hotrâre judectoreasc nu poate fi atacat pe alte ci decât cele expres prevzute de lege. Altfel spus, cile de atac ale hotrârilor judectorești nu pot exista în afara legii. Este o regul cu valoare de principiu, prevzut de art.126 din Constituție, care instituie dreptul prților interesate de a ataca hotrârile judectorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evoc nu numai faptul c mijloacele procesuale de atac ale hotrârilor judectorești sunt cele prevzute de lege, dar și c exercitarea acestora trebuie s se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea cii de atac implic și consecința c mențiunea greșit fcut în dispozitivul hotrârii care se atac nu acord prții o cale de atac pe care legea însși nu a prevzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedur civil, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotrârile judectorești date în prim instanț în cererile introduse pe cale principal privind - litigii al cror obiect are o valoare de pân la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedur civil desemneaz toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrin și jurisprudența în materie, prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonial ori un act juridic al crui obiect este un drept evaluabil în bani.
Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat prin decizia nr. 32/2008, pronunțat de secțiile unite c, "cererea este actul de investire a instanței,.obiectul cererii de chemare in judecat constituindu-l pretenția concreta a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alctuirea completului, determinarea cii de atac."
Se mai statueaz în decizia Înaltei Curți c, "acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, pe când acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dac este persoan fizic sau juridic, drepturi fr conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale.
Natura acțiunilor corespunztoare acestor din urm drepturi, precum și caracterele juridice ale acestor acțiuni sunt atribuite de natura și specificul drepturilor personale nepatrimoniale prezentate, de art. 54 din Decretul nr. 31/1954."
În cauza de faț se solicit, s se constate dobândirea prin uzucapiune a dreptul de proprietate asupra imobilelor teren în suprafaț de 310 și construcția cas situate în Câmpulung,-, județul A, a cror valoare total de impozitare, este de 40.665 lei.
Ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, respectiv de proprietate cum este cazul în speța de faț, evaluarea obiectului litigiului este posibil și necesar.
Faț obiectului litigiului și staturile ICCJ, se constat c, aceste cereri sunt patrimoniale, comport evaluare, deci litigiul este unul ce poate fi privit prin prisma dispozițiilor art.2821Cod procedur civil, valorile indicate de prți fiind sub cea limit de 100.000 lei.
În raport de natura evaluabil a cauzei, valoarea concreta a obiectului cauzei dedus judecții de sub 100.000 lei și faț de dispozițiile art.2821Cod procedur civil, hotrârea instanței de fond era supus numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedur civil.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles s confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mic importanț, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mic de 100.000 lei, inclusiv.
În aceast situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonial a bunului asupra cruia poart litigiul, atribuindu-se o importanț mai mic litigiilor de orice natur care poart asupra unui obiect de o valoare mai mic, indiferent c ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii nr.146/1997.
de a îngrdi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevzut de art.2821Cod procedur civil constituie o garanție a aplicrii principiului prevzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Aprarea Drepturilor Omului și a Libertților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlturrii oricror abuzuri din partea prților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificat a soluționrii unui proces.
De altfel, reglementrile internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate cile de atac prevzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea European a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, c dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fr s-l defineasc în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitrilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricrui drept.
Acțiunea dedus judecții, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadreaz astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedur civil, valoarea obiectului dedus judecții este mai mic de 100.000 lei și se constat c în cauz soluția adoptat de ctre tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedur civil sunt supuse recursului hotrârile date fr drept de apel, cele date în apel, precum și hotrârile altor organe cu activitate jurisdicțional, în condițiile prevzute de lege. În consecinț, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Recunoașterea unei ci de atac în alte situații decât cele prevzute de legea procesual constituie o înclcare a principiului legalitții acestora, precum și al principiului constituțional al egalitții în fața legii și autoritților și din acest motiv apare ca o situație inadmisibil în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judectorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine public, corespunztor principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.
Nu are relevanț calea de atac menționat în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilit de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel c, recursul la recurs formulat în cauz, apare ca fiind inadmisibil.
Hotrârea pronunțat de tribunal, chiar și într-o compunere greșit, fiind una pronunțat în recurs, faț de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedur civil, nu este supus recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observ a fi inadmisibil.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedur civil, s fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.26 din 27 ianuarie 2009, pronunțat de Tribunalul Arge ș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul .
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public astzi, 11 iunie 2009, la Curtea de Apel Pite ști - Secția Civil, pentru cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./16.06.2009
Jud.apel:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
