Constatarea existentei unei suprafete de teren mai mare ca cea inscrisa in cartea funciara. Rectificare. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.201/
Ședința publică din 5 martie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza Judecătpr Trandafir
-: -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.659/A din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Statul Român prin Consiliul Local, G, și Primăria Orașului, având ca obiect plângere împotriva încheierii de Carte Funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru reclamanții recurenți avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar un set de înscrisuri, având cuvântul asupra recursului solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate și rejudecând cauza solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7197/03.06.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea formulata de reclamanții si împotriva pârâților Statul R prin Consiliul Local, Primarul Orașului, G, I, și Primăria Orașului prin Primar prin care se solicita a se constata existenta unei suprafete de teren mai mare decat cea inscrisa in CF 2136, nr.top 582-583, respectiv suprafata de 1175 mp in loc de 655 mp si rectificarea CF anterior mentionata in sensul aratat, fără cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că din nr. 2136, nr. cad. 582-583 rezultă că dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului descris ca teren in suprafață de 655 mp a fost înscris in data de 13.08.2007 cu titlu de cumpărare, in baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1.856 din 09.08.2007 la., încheiat cu vânzătorul.
In raportul de expertiza tehnica judiciara specialitatea topografie efectuat in cauza si acceptat de parti fara obiectiuni s-a retinut ca parcela topo nr. 582-583 este imprejmuita pe toate laturile cu gard si prin rectificarea suprafetei de teren in nr. 2136 de la 655 mp la 1187 mp cat este in prezent in teren nu se incalca proprietatile vecine, in registrul cadastral al Primariei la casa nr. 980 fiind inscrisa suprafata de 1175 mp.
Potrivit dispozițiilor art. 111.pr.civ. "partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului".
Teza Iaa rt. 111.pr.civ. stabileste obiectul actiunii in constatare, respectiv exclusiv o stare de drept, iar nu una de fapt si teza a II-a a aceluiasi text de lege consacra caracterul subsidiar al actiunii in constatare fara de actiunea in realizare reglementata de art. 109.pr.civ. conform doctrinei si jurisprudentei unanime in materie actiunea in constatare fiind inadmisibila in ipoteza in care reclamantul poate obtine valorificarea dreptului sau pe calea actiunii in realizare, a aratat prima instanta.
Prin primul petit al prezentei acțiuni reclamanții au solicitat instanței constatarea existentei unei suprafețe de teren mai mare decât cea înscrisă în nr. 2136 localității, cu nr. top. 582-583, respectiv suprafața de 1.175 mp, nu cea 655 mp, adică au pretins constatarea unei stări de fapt, in condițiile in care cel de-al doilea petit reprezintă acțiunea in realizare; astfel încât, raportat la ambele aspecte (obiect si caracter subsidiar), potrivit art. 111.pr.civ. primul petit al acțiunii reclamanților a fost considerat ca inadmisibil si a fost respins de instanța de fond.
Prima instanta a aratat ca Legea nr. 7/1996 cu modificările ulterioare reglementează la art. 33 atât instituția rectificării cărții funciare, cât și cea a modificării acesteia. Astfel, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. Prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.
Art. 36 din Legea nr. 7/1996 prevede ca "orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat ca: 1. înscrierea sau actul in temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existenta a dreptului înscris sau au încetat efectele actului în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reala actuala a imobilului".
Instanța de fond a respins ca nefondat și al doilea petit al acțiunii reclamanților privind rectificarea cărții funciare nr. 2136, nr. cadastral 582-583 în ceea ce privește suprafața reală a terenului deoarece în speță nu se regăsește nici-unul din cele 4 cazuri expres și limitativ prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996 republicată, o astfel de cerere putând fi eventual rezolvată pe calea procedurii necontencioase a modificării cărții funciare conform dispozițiilor art. 33 al. 1 și 3 din același act normativ deoarece implică doar schimbarea aspectelor tehnice ale imobilului, fără să afecteze esența dreptului de proprietate al reclamanților, ocazie cu care aceștia vor putea valorifica pe cale necontencioasa la. T expertiza tehnica judiciara efectuata în prezentul litigiu.
Art. 89 al. 6 din Ordinul nr. 633 din 13.10.2006 al directorului general al Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară prevede expres ca "modificarea nu se va putea face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, precum și în baza actelor doveditoare, astfel încât modificarea suprafeței înscrise în cartea funciară nu va fi considerată o rectificare de carte funciară".
Este adevărat ca art. 19 lit. k din Regulamentul nr. 634 din 13.10.2006 al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară prevede că documentația pentru înscrierea modificării suprafeței imobilului cuprinde "hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă sau declarație autentică de voință și proces-verbal de vecinătate cu semnăturile vecinilor", insa prin hotărârea judecătorească menționată în acest text legal nu se înțelege cea solicitată de reclamanți în prezenta acțiune, ci strict hotărârea prevăzuta de art. 27 lit. c din același act normativ care stipulează că "orice neînțelegeri, care nu se pot rezolva pe cale amiabilă între proprietari, se vor soluționa de către instanțele judecătorești", a mai apreciat judecatoria. Acest text legal trebuie coroborat si cu art. 25 al. 2 lit. c si al. 3 lit. b din același regulament care prevăd că "în cazul în care suprafața din măsurători este mai mare decât suprafața înscrisă în documentația precedentă sau decât suprafața din actele de proprietate, pentru situația în care nu există documentație, se procedează astfel: pentru imobilele împrejmuite - dacă diferența este mai mare de 5%, documentația se respinge, rectificarea suprafeței urmând să se facă prin alt act doveditor al dreptului de proprietate", iar "pentru imobilele care nu sunt împrejmuite - dacă diferența este mai mare de 2%, documentația se recepționează și se înscrie în cartea funciară numai pe baza unui alt act doveditor al dreptului de proprietate".
Din interpretarea logică și gramaticală a textelor reproduse anterior, prima instanta a retinut ca în cazul în care suprafața din măsurători este cu 5 respectiv 2% mai mare decât suprafața din actele de proprietate solicitantul trebuie să producă un nou (alt) act doveditor al dreptului de proprietate asupra suprafeței excedentare a imobilului, respectiv un act translativ sau constitutiv de drepturi (vânzare-cumpărare, donație, moștenire, uzucapiune, lege etc.), sens în care persoana interesată se poate adresa instanței pentru obținerea noului titlu de proprietate.
Titlul translativ de proprietate al reclamanților nu este suficient pentru modificarea cărții funciare deoarece prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1.856 din 09.08.2007 la., încheiat cu vânzătorul, aceștia au dobândit doar curtea și grădina menționate în nr. 2136, nr. cad. 582-583, acesta fiind obiectul convenției în înțelesul art. 962.civ.
In același timp, faptul ca la fila 84 Registrului cadastral din anul 1985 existent la Primăria orașului figurează imobilul situat în nr. 980 cu teren în suprafață de 1.175 mp, astfel cum a arătat pârâtul Consiliul Local prin întâmpinare și expertul in concluziile sale, nu conferă reclamanților un titlu constitutiv sau translativ de drepturi cu privire la diferența de teren, lipsind orice temei legal în acest sens, a aratat judecatoria.
Mai mult, nici pentru autorul reclamanților nu s-a făcut dovada existentei calității de proprietar al suprafeței excedentare de teren pentru ca el să fi avut măcar vocația de a transmite către reclamanți cu titlu oneros sau gratuit un drept de proprietate valabil asupra acesteia (nemo dat quod non habet si nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet).
In fine, reclamanții nu au arătat și nu au dovedit nici de unde provine diferența dintre suprafața terenului înscrisă în cartea funciară și cea măsurată de expert și folosită de către reclamanți, pe lângă faptul că nu au produs un nou titlu de proprietate pentru această diferență, așa cum prevăd expres textele de mai sus, a mai precizat prima instanta.
In măsura în care diferența de suprafață este urmarea unei erori materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor în cartea funciară, aceasta poate fi îndreptată oricând la cerere sau din oficiu de registratorul de la biroul teritorial, conform dispozițiilor art. 33 al. 5 și 53 din Legea nr. 7/1996, respectiv art. 88 din Ordinul nr. 633 din 13.10.2006 al Directorului General al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, iar nu pe calea prezentei acțiuni.
Pentru considerentele și temeiurile arătate mai sus, apreciind ca în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 111.pr.civ. si art. 36 din Legea nr. 7/1996, instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
Reclamanții fiind in culpa procesuala, în baza dispozițiilor art. 274.pr.civ. prima instanță a respins ca nefondată cererea de cheltuieli de judecată formulată de aceștia și a luat act de faptul că restul părților nu au solicitat astfel de cheltuieli.
Impotriva hotararii au formulat apel reclamantii, solicitand modificarea in tot a acesteia si admiterea actiunii in sensul rectificarii CF 2136, nr.top 582-583 si inscrierii suprafetei reale de 1187 mp teren.
In motivarea apelului, apelantii au apreciat ca hotararea primei instantei este nelegala si netemeinica, aceasta neretinand concluziile raportului de expertiza topografica intocmit de expert.
Apelantii au aratat ca paratii nu s-au opus admiterii actiunii, nedepunand intampinare, ca expertul a aratat ca suprafata reala de teren este de 1187 mp, nefiind incalcate proprietatile vecine si ca judecatoria nu a tinut cont de planul de situatie intocmit de ing. in iulie 1991.
Apelantii au mai apreciat ca sunt indeplinite cerintele art.36 pct.4 din 7/1996, inscrierea din CF nefiind in concordanta cu situatia reala a imobilului, invocand si dispozitiile art.27, 28 si 33 din 7/1996.
In drept, apelantii au invocat prevederile art.282 si urmatoarele, 35-39 din 7/1991 republicata si art.584 civ.
Intimatii, desi legal citati, nu s-au prezentat in instanta si nici nu au formulat intimpinare.
Tribunalul Timiș prin decizia civilă nr. 659/A din 15 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr- a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții - apelanți și împotriva sentinței civile nr. 7197/03.06.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții - intimați Statul Român prin Consiliul Local, G, și Primăria Orașului, prin Primar.
In apel nu au fost solicitate si administrate probe noi.
Deliberand asupra apelului, atat prin prisma motivelor invocate cat si din perspectiva art.295, tribunalul apreciat ca acesta este nefondat.
Prima instanta, interpretand in mod corect prevederile art.89 al.6 din Ordinul 633/2006 al Directorului, a retinut ca modificarea suprafetei inscrise in CF nu poate fi considerata o rectificxare de carte funciara, dupa cum au incercat a acredita apelantii-reclamanti; tot astfel, potrivit art.19 lit.k din regulamentul 634/2006 al Directorului, pentru inscriewrea modificarii suprafetei imobilului in cartea funciara este necesara o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila sau declaratia autentica de vointa si proces-verbal de vecinatate cu semnaturile vecinilor, insa hotararea vizata de acest text legal nu este cea urmarita prin prezenta actiune, prin care sa se dispuna modificarea suprafetei, ci o hotarare care sa constituie titlu de proprietate pentru reclamanti pentru diferenta de suprafata pretinsa.
Aceste concluzii se coroboreaza si cu prevederile art.25 al.2 lit.c si al.3 lit.b din regulamentul 634/2006 al Directorului, care pretinde solicitantului un act doveditor al dreptului de proprietate asupra suprafetei excedentare a imobilului.
Prima instanta a apreciat in mod corect ca titlul de proprietate detinut in prezent de reclamnti, respectiv contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1856 de BNP, nu este suficient pentru modificarea cartii funciare, acest titlu purtatnd doar asupra terenului deja inscris in CF 2136, nr.cadastral 582-583, iar nu si asupra diferentei de teren pretinsa de reclamanti; in plus, nici vanzatorul nu a facut dovada existentei dreptului sau deproprietate asupra acestei diferente de teren, pentru a avea apritudinea de aot ransmite reclamantilor-cumparatori.
In acord cu cele retinute de catre judecatorie, tribunalul a apreciat ca mentiunile registrului cadastral excistent la Primaria, conform carora imobilul din, nr.980, figureaza cu teren in suprafata de 1175 mp nu pot fi considerate titlu constitutiv al reclamantilor cu priovire la diferenta de teren.
Astfel fiind, in speta, simpla neopunere a paratilor si concluziile raportului de expertiza intocmit in cauza si ale planului de situatie nu pot conduce, prin ele insele, la admiterea actiunii.
Cererea reclamanților de modificare a suprafețelor înscrise in cartea funciara nu se incadreaza in situatia rectificarii cartii funciare prevăzute de art.34 din 7 /1996, avand in vedere dispozitiile art.89 al.6 din ordinul 633/2006 al Directorului General al, anterior analizate.
Cat privește dispozițiile art.27,28 si 33 din 7/1996, invocata de către apelanti, acestea nu au relevanta si incidenta in cererea de rectificare/modificare a cartii funciare.
Împotriva deciziei civile nr. 659/A din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- au declarat recurs reclamanții și solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii deoarece prin rectificarea de CF nu se aduce atingere dreptului de proprietate al proprietarilor învecinați, reclamanții neavând altă posibilitatea de a-și reglementa situația de CF cu privire la diferența de suprafață de teren de la 655. la 1187.
S-a mai susținut de către recurenți că situația de carte funciară nu mai este în concordanță cu situația reală a imobilului, iar această împrejurare ar permite rectificarea de CF, existența neconcordanței fiind reținută și de către expertul .
Recurenții au motivat în drept recursul prin trimitere la dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr. Civilă.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prevăzute de art. 304 raportat la art. 306 și art. 312 Cod pr.civilă se reține că acesta este nefondat.
Recurenții au criticat hotărârea instanței de apel și implicit hotărârea primei instanțe sub aspectul respingerii acțiunii acestora cu privire la constatarea existenței dreptului de proprietate privată asupra unei suprafețe de teren mai mari decât cea dobândită prin contractul de vânzare cumpărare din data de 9.08.2007 și rectificarea corespunzătoare a cărții funciare.
Recurenții au încercat să argumenteze că dreptul lor de proprietate, ar trebui recunoscut de instanțe de judecată deoarece proprietarii vecinătăților nu se opun la aceasta, inclusiv și, în această modalitate nu ar fi prejudiciată nici o persoană dacă s-ar da curs acțiunii introductive.
Tribunalul Timișa reținut că izvorul dreptului de proprietate al reclamanților îl reprezintă convenția translativă de proprietate încheiată la data de 9.08.2007, prin care un vânzător domiciliat în Franța, a vândut, cumpărătorului, imobilul înscris în CF 2136, nr. cadastral 582-583, compus din C și grădină în suprafață de 655. cu casa nr. 302.
Cum reclamanții nu au dovedit pentru diferența de teren, menționată în actul translativ de proprietate și suprafața de 1175., un titlu de proprietate, instanța de apel a statuat că aceștia nu pot deveni proprietari, pe diferența de suprafață, ca urmare a invocării unei stări de fapt, deoarece această împrejurare, nu este prevăzută, în prezent, printre modurile de dobândire a proprietății private.
Raționamentul juridic al instanței de apel este împărtășit și de C, neputându-se accepta, într-un stat de drept, și într-un regim de carte funciară, ca o persoană să devină titular al unui drept de proprietate, asupra, în speță,a unei diferențe de teren, fără ca acesta să dovedească dreptul său de proprietate prin unul dintre modurile de dobândire a acestui drept real, consacrate de legislația civilă în vigoare.
Dimpotrivă titlul de proprietate invocat de către reclamanți atestă în mod cert suprafața de teren pe care aceștia au cumpărat-o și nu face nici un fel de trimiterea la o eventuală diferență până la suprafața de 1175.
de CF la care fac trimitere recurenții vizează situațiile în care, neconcordanțele cu privire la situația imobilului, din punct de vedere al istoricului CF, au fost consemnate ca atare și ele nu mai corespund realității, ca urmare a titlului de proprietate evidențiat în CF.
În speță nu s-a dovedit această împrejurare, argumentându-se numai că există, ca și stare de fapt, o diferență de teren, asupra căreia reclamanții nu au nici un fel de titlu de proprietate, și, această suprafață în plus, nefiind revendicată de nimeni, pe cale judiciară ar trebui trecută în proprietatea reclamanților.
Această împrejurare, în mod corect, nu a fost acceptată de către primele instanțe, în condițiile speței neputându-se pronunța o hotărâre judecătorească care să constituie izvor al dreptului de proprietate pentru reclamanții recurenți.
În această ordine de idei hotărârile primei instanțe sunt legale, fiind pronunțate cu respectarea disp.art. 480 și urm. Cod civil, art. 89 alin.6 din.633/2006 al Directorului ANCPI și art. 19 lit.k din Regulamentul 634/2006 dat în aplicarea Legii nr.7/1996, ipoteză în care recursul declarat de către reclamanți va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 659/A din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 5 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER,
Red.LL/20.03.2009
Dact/NF/20.03.2009
Ex.2
Tribunalul Timiș - Președinte,
Judecător.
Președinte:Lucian Lăpădat
Judecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza Judecătpr Trandafir
