Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 295/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.295/R
Ședința publică din 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.714/A/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și a sentinței civile nr.8550/24.06.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, și, având ca obiect rectificare CF
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții recurenți și avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar delegația avocațială de reprezentare și practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate, în sensul admiterii cererii reclamanților, pentru motivele invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- din 31.03.2008 și precizată ulterior, reclamanții și au chemat în judecată pârâții, și, solicitând instanței modificarea cărții funciare nr.52 Veche, având număr cadastral 93-94 și menționarea în cartea funciară nr.52 Veche a suprafeței reale a acestui teren.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în litigiu, situat în Veche, județul T, care în CF nr.52 Veche, având nr.cad.93-94 este intabulat pe o suprafață de 3597. In realitate, în urma unor măsurători efectuate, reclamanții au aflat că suprafața reală este de 3897. respectiv că acesta este mai întins cu diferență de 300. față de cea menționată în cartea funciară. In discuțiile avute cu pârâții, reclamanții i-au informat despre faptul că stăpânesc în fapt o suprafață mai mare de teren decât cea arătată în cartea funciară, fără a afecta suprafețele terenurilor aflate în proprietatea pârâților, acestea fiind măsurate în conformitate cu situația reală. Modificarea pe care o solicită reprezintă doar o punere în concordanță a realității de fapt privind terenul cu cea din cartea funciară, fără a afecta dreptul de proprietate asupra terenurilor învecinate, reclamanții nesolicitând vreun drept asupra acestora. In sensul punerii în concordanță a mențiunilor din cartea funciară cu situația reală sunt și dispozițiile art.33 alin.3 din Legea nr.7/1996, la care se prevede că "prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate". La același articol alin.6 se arată că procedura de modificare se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenției Naționale. In sprijinul celor indicate privind modificarea cărții funciare ce reprezintă o schimbare a aspectelor tehnice ale imobilului sunt și dispozițiile Ordinului nr.2006, la cap.3.9, art.89 alin.5 și 6 definind, ca și legea, modificarea unei cărți funciare stipulând că aceasta "nu se va putea face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, precum și în baza actelor doveditoare, astfel încât modificarea suprafeței înscrise în cartea funciare nu va fi considerată o rectificare de carte funciară".
In drept, reclamanții au invocat dispozițiile art.112 pr.civ. art.33 alin.3 din Legea nr.7/1996 cadastrului și a publicității imobiliare.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat admiterea acțiunii, arătând că suprafața reală deținută de reclamanți este de 3897. mai mare decât cea arătată în cartea funciară, fără a afecta suprafețele terenurilor aflate în proprietatea pârâților. In drept, pârâții au invocat dispozițiile art.112 și 115.pr.civilă.
Prin sentința civilă nr.8550/24.06.2008, Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea formulată și precizată de reclamanții și împotriva pârâților, și, vizând modificarea CF 52 Veche, având număr cadastral 93-94 și menționarea în cartea funciară nr.52 Veche a suprafeței reale a acestui teren ca fiind 3897. iar nu 3597. cât este menționat în cartea funciară.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din CF nr.52 Veche, nr. cadastral 93-94 rezultă că dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului descris la loc de casă cu casa nr.27 în suprafață de 3597. a fost înscris ca bun comun cu titlu de întreținere cu nr.25007/1993.
In raportul de expertiză judiciară specialitatea topografie efectuat în cauză și acceptat de părți fără obiecțiuni, s-a reținut că suprafața măsurată a parcelei cu nr. cad.nr.93-94 este de 3855. fără a aduce atingere dreptului de proprietate al vecinilor.
Prima instanță a arătat că Legea nr.7/1996 cu modificările ulterioare, reglementează la art.33 atât instituția rectificării cărții funciare, cât și cea a modificării acesteia. Astfel, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. Prin rectificare, se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. Prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esență dreptului care poartă asupra acestui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.
S-a mai reținut că art.89 alin.6 din Ordinul nr.633/13.10.2006 al Directorului General al Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară prevede expres că "modificarea nu se va putea face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, precum și în baza actelor doveditoare, astfel încât modificarea suprafeței înscrise în cartea funciară nu va fi considerată o rectificare de carte funciară".
Este adevărat că art.19 lit.k din Regulamentul nr.634/13.10.2006 prevede că documentația pentru înscrierea modificării suprafeței imobilului cuprinde " hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă sau declarație autentică de voință și proces-verbal de vecinătate cu semnăturile vecinilor", însă prin hotărârea judecătorească menționată în acest text legal nu se înțelege cea solicitată de reclamanți în prezenta acțiune, ci strict hotărârea prevăzută de art.27 lit.c din același act normativ care stipulează că "orice neînțelegeri, care nu se pot rezolva pe cale amiabilă între proprietari, se vor soluționa de către instanțele judecătorești", a precizat instanța de fond.
Prima instanță a mai apreciat că acest text legal trebuie coroborat și cu art.25 alin.2 lit.c și alin.3 lit.b din același regulament care prevăd că "în cazul în care suprafața din măsurători este mai mare decât suprafața înscrisă în documentația precedentă sau decât în suprafața din actele de proprietate, pentru situația în care nu există documentație, se procedează astfel: "pentru imobilele împrejmuite - dacă diferența este mai mare de 5%, documentația se respinge, rectificarea suprafeței urmând să se facă prin alt act doveditor al dreptului de proprietate", iar "pentru imobilele care nu sunt împrejmuite - dacă diferența este mai mare de 2%, documentația se recepționează și se înscrie în cartea funciară numai pe baza unui alt act doveditor al dreptului de proprietate".
Din interpretarea logică și gramaticală a textelor reproduse anterior rezultă că în cazul în care suprafața din măsurători este cu 5 respectiv 2% mai mare decât suprafața din actele de proprietate, solicitantul trebuie să producă un nou (alt) act doveditor al dreptului de proprietate asupra suprafeței excedentare a imobilului, respectiv un act translativ sau constitutiv de drepturi (vânzare-cumpărare, donație, moștenire, uzucapiune, lege etc.), sens în care persoana interesată se poate adresa instanței pentru obținerea noului titlu de proprietate.
Actualul titlu translativ de proprietate al reclamanților nu este suficient pentru modificarea cărții funciare, deoarece obiectul contractului de întreținere, în înțelesul art.962 civ. a fost imobilul având exact suprafața menționată în cartea funciară. Mai mult, nici pentru autorul reclamanților nu s-a făcut dovada existenței calității de proprietar al suprafeței excedentare de teren pentru ca el să fi avut măcar vocația de a transmite către reclamanți cu titlu oneros sau gratuit un drept de proprietate valabil asupra acesteia. In fine, reclamanții nu au arătat și nu au dovedit nici de unde provine diferența dintre suprafața terenului înscrisă în cartea funciară și cea măsurată de expert și folosită de către reclamanți, pe lângă faptul că nu au produs un nou titlu de proprietate pentru această diferență, așa cum prevăd expres textele de mai sus. In măsura în care diferența de suprafață este urmarea unei erori materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor din cartea funciară, aceasta poate fi îndreptată oricând la cerere sau din oficiu de registratorul de la biroul teritorial, conform dispozițiilor art.33 alin.5 și 53 din Legea nr.7/1996, respectiv art.88 din Ordinul nr.633 din 13.10.2006 al Directorului General al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, iar nu pe calea prezentei acțiuni, a apreciat prima instanță.
Pentru considerentele și temeiurile arătate mai sus, apreciind că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.33 alin.1 și 3 din Legea nr.7/1996, instanța a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
Impotriva sentinței civile nr.8550/24.06.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara au declarat apel reclamanții și, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată și precizată.
In motivarea apelului s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, în sensul că aceasta cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii; în acest sens, apelanții au arătat că, deși și-au întemeiat acțiunea pe prevederile legale privind modificarea cărților funciare, prima instanță a interpretat în motivarea hotărârii și textele legale care reglementează instituția rectificării. Astfel, apelanții au arătat că prima instanță a reținut că textele legale invocate trebuie coroborate cu art.25 alin.2 lit.c și alin.3 lit.b din Regulamentul nr.634/2006 al Directorului General al, chiar dacă aceste articole se referă la rectificare, iar nu la modificare. Așadar, după ce inițial a arătat că în speță este aplicabilă instituția modificării, instanța a respins acțiunea pe considerentul că nu ar fi îndeplinite condițiile prev.de art.33 alin.1 și 3 din Legea nr.7/1996.
S-a invocat de asemenea, faptul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, sens în care apelanții au arătat că în hotărârea contestată s-a reținut că în pofida faptului că art.19 lit. K din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr.633/2006 al Directorului General al prevede că documentația pentru înscrierea modificării suprafeței cuprinde "hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau declarația autentică de voință și proces-verbal de vecinătate cu semnăturile vecinilor", prin hotărârea judecătorească menționată în acest text legal nu se înțelege cea solicitată de reclamanți în prezenta acțiune ci strict hotărârea prevăzută de art.27 lit.c din același act, care stipulează că "orice neînțelegeri care nu se pot rezolva pe cale amiabilă între proprietari se vor soluționa de către instanțele judecătorești". Or, interpretând din acest sens înțelesul sintagmei "hotărâre judecătorească", prima instanță a adăugat la lege și a distins acolo unde legea nu distinge, au apreciat apelanții, arătând de asemenea că art.89 alin.6 din Ordinul 633/2006 prevede necesitatea depunerii cererii și a actelor doveditoare, iar nu și obligația solicitantului de "a produce un nou act doveditor".
Un alt motiv de apel a vizat încălcarea rolului activ al judecătorului și în consecință, și a dreptului la apărare și la un proces echitabil. Apelanții arată că prima instanță a reținut că actualul titlu translativ de proprietate al reclamanților nu este suficient pentru modificarea cărții funciare, fără a le pune însă în vedere acestora la vreun termen de judecată să completeze documentele depuse în probațiune.
In concluzie, apelanții au apreciat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, pârâții fiind de acord cu admiterea acțiunii, iar dreptul de proprietate al acestora asupra imobilelor învecinate nefiind afectat.
In drept, au fost invocate disp.art.282 și urm. pr.civilă.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimații și, și, și, au solicitat admiterea apelului, arătând că sunt proprietarii terenurilor învecinate celui în litigiu, fiind de acord cu admiterea acțiunii.
Prin decizia civilă nr.714/A/29.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul reclamanților și împotriva sentinței civile nr.8550/24.06.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, deși apelanții au arătat că hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, prima instanță întemeindu-și hotărârea pe dispozițiile legale privind rectificarea cărții funciare, deși a arătat că în speță este incidentă instituția modificării cărții funciare, susținerile acestora nu-și găsesc suportul la o atentă lecturare a considerentelor hotărârii apelate.
Astfel, prevederile art.25 alin.2 lit.c și alin.3 lit.b din Regulamentul nr.634/2006 al Directorului General al vizează situația modificării cărții funciare, iar nu a rectificării acesteia după cum au apreciat apelanții, textele legale anterior menționate vorbind despre "rectificarea suprafeței" din cartea funciară, care, potrivit art.89 alin.6 din Ordinul nr.633/2006 al Directorului General al este o modificare de carte funciară.
Nici trimiterile primei instanțe a dispozițiilor art.33 alin.1 și 3 din Legea nr.7/1996 nu conduc la concluzia că judecătoria și-a întemeiat soluția pe prevederile legale vizând rectificarea cărților funciare, câtă vreme aceste dispoziții vizează modificarea cărții funciare.
Nu poate fi reținut nici motivul de apel conform căruia hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Prima instanță a interpretat în mod corect disp.art.19 lit.k din Regulamentul nr.634/2006 al Directorului General al reținând că hotărârea judecătorească irevocabilă necesară pentru înscrierea modificării în CF este cea prevăzută de art.27 lit.c din același regulament, care stipulează că "orice neînțelegeri care nu se pot rezolva pe cale amiabilă între proprietari, se vor soluționa de către instanțele judecătorești". Este adevărat că art.19 lit.k din Regulament nu face trimitere expresă la art.27 lit.c din același act, însă dispozițiile legale trebuie interpretate coroborat.
Nu se poate reține faptul că prima instanță a distins acolo unde legea nu distinge și nici că ar fi adăugat la lege.
Art.89 alin.6 din Ordinul nr.633/2006 al Directorului General al care prevede că modificarea suprafeței înscrise în cartea funciară se face la cererea titularului dreptului de proprietate, în baza actelor doveditoare și care trebuie interpretat coroborat cu dispozițiile art.25 lit.c și alin.3 lit. din Regulamentul nr.634/2006 al Directorului General al, care stipulează că în cazul în care suprafața din măsurători este cu 5% (în cazul imobilelor împrejmuite) respectiv cu 2% (în cazul imobilelor neîmprejmuite) mai mare decât suprafața din actele de proprietate, solicitantul trebuie să depună un alt act doveditor al dreptului de proprietate asupra diferenței de teren.
Motivul de apel invocat care vizează încălcarea principiului rolului activ al judecătorului este neîntemeiat, nefiind suficient pentru modificarea cărții funciare, fără a le pune în vedere reclamanților să completeze documentele depuse în probațiune.
Motivarea primei instanțe nu se referă însă la insuficiența documentelor depuse în probațiune, ci are în vedere inaptitudinea simplei folosințe a terenului de către reclamanți la a conduce la modificarea suprafeței înscrise în cartea funciară, în lipsa unui titlu translativ sau constitutiv de drepturi în favoarea reclamanților cu privire la respectiva suprafață.
Astfel fiind, nu se poate reține nici încălcarea principiului rolului activ al judecătorului și în consecință, nici încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil.
Cât privește acordul pârâților în admiterea acțiunii, nici acesta nu este suficient pentru a conferi câștig de cauză reclamanților, câtă vreme, astfel cum s-a arătat anterior, aceștia nu au depus un act doveditor al dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren pretinsă în plus, nearătând nici de unde provine această diferență de suprafață. In plus, nici pentru autorul reclamanților nu s-a făcut dovada existenței dreptului de proprietate asupra diferenței de suprafață, pentru ca acesta să fi avut aptitudinea de a transmite reclamanților acest drept.
Impotriva deciziei civile nr.714/A/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, au declarat recurs, în termen legal, la data de 26.01.2009, reclamanții și, solicitând admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și rejudecând pe fond, admiterea acțiunii civile formulată de reclamanți.
In motivarea recursului reclamanții au susținut că prin cererea introductivă au solicitat modificarea CF nr.52 Veche, în sensul menționării în această carte funciară a suprafeței reale de teren stabilită conform expertizei tehnice de specialitate efectuată la cererea lor. Pentru efectuarea acestei modificări în cartea funciară, ei au chemat în judecată proprietarii terenurilor învecinate, care au fost de acord cu cererea lor, întrucât această înscriere corectă a suprafeței reale de teren nu afectează cu nimic suprafețele proprietăților lor, acestea fiind măsurate în conformitate cu situația reală.
Un argument elocvent în acest sens îl constituie întâmpinările depuse de pârâți la dosar, prin care au declarat expres că sunt de acord cu cererea reclamanților, întrucât nu sunt afectate suprafețele terenurilor aflate în proprietatea lor. Recurenții susțin că, deși expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză stabilește situația reală a întinderii suprafeței terenului ca fiind de 3.855. și nu 3.597. cât figurează înscriși, pârâții cu care se învecinează proprietatea lor au fost de acord cu cererea de modificare a cărții funciare, întrucât proprietățile lor nu sunt afectate de aceasta, în mod nelegal și cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.33 alin.1 și 3 din Legea nr.7/1996, instanțele de judecată au respins acțiunea cu motivarea că reclamanții nu au produs un nou act doveditor al dreptului de proprietate asupra suprafeței excedentare a imobilului.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și 9.pr.civ. coroborat cu dispozițiile art.33 alin.1 și 3 din Legea nr.7/1996.
Prin întâmpinările depuse la dosar (filele 19-21), intimații și, și și și, pârâții chemați în judecată prin cererea introductivă, proprietari ai terenurilor invecinate cu cel în litigiu, au declarat că solicită admiterea recursului formulat de către reclamanții și.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate de reclamanți, în raport de actele depuse la dosar și dispozițiile art.299, 304 pct.7 pr.civ. și art.33 alin.1 și 3 din Legea nr.7/1996 modificată ulterior, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții, proprietari tabulari ai imobilului înscris în CF nr.52 Veche nr. cadastral 93-94, au solicitat în temeiul art.33 alin.3 din Legea nr.7/1996 a Cadastrului și Imobiliare, modificarea cărții funciare sus-menționate, în sensul înscrierii la rubrica suprafața în metrii pătrați a suprafeței reale de teren pe care îl dețin în proprietate de 3.897. în loc de 3.597. această întindere reală rezultând în urma măsurătorilor efectuate printr-o expertiză extrajudiciară efectuată.
Potrivit art.33 alin.1 din Legea nr.7/1996, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde în privința înscrierii cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.
Aliniatul 3 al aceluiași articol de lege, definește modificarea ca fiind orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil.
Expertiza tehnică dispusă și efectuată în cauză de către expert ing. (fila 46 - 52 dosar fond), concluzionează că suprafața măsurată a imobilului cu nr.cadastral 93-94 este de 3.855. mai mare cu 258. decât suprafața tabulară înscrisă în CF 52 Veche.
Expertul menționează și faptul că în urma măsurătorilor efectuate și la terenurile învecinate, pentru a se stabili în ce măsură acțiunea reclamanților poate afecta dreptul de proprietate al vecinătăților, a rezultat că imobilul cu nr.cadastral 95-96 - proprietatea pârâților și, este de 3.840. deci mai mare cu 243. decât suprafața înscrisă în cartea funciară 53 Veche; pentru imobilul cu nr. cadastral 189-190/2 - proprietatea pârâților și, a rezultat o suprafață de 2.582. mai mare cu 398. decât suprafața tabulară înscrisă în CF 2142 Veche aferentă acestui imobil; pentru imobilul cu nr. cadastral 189-190/3 și 187-188/1/b - proprietatea pârâților și, suprafața rezultată în urma măsurătorii este de 1.418. mai mică cu 179. decât suprafața tabulară cumulată înscrisă în CF 89 și CF 2143 Veche.
In raport de aceste măsurători, expertul arată că minusul de suprafață înregistrat în cazul parcelelor înscrise în CF 89 Veche și CF 2143 Veche, provine din faptul că proprietarii parcelei cu nr.top.189-190/2 înscrisă în CF 2142 Veche, au ocupat o porțiune din terenul aflat în proprietatea pârâților și, iar cererea reclamanților de modificare și înscrierea suprafeței reale de teren deținută în proprietate de ei, nu afectează cu nimic dreptul de proprietate al pârâților cu care se învecinează.
Totodată, prin întâmpinările depuse în fața instanței de fond (fila 20-22) pârâții au solicitat admiterea acțiunii civile formulată de reclamanții și, potrivit concluziilor expertizei extrajudiciare efectuată în luna februarie 2008 de către SC SRL T, care se coroborează cu expertiza judiciară dispusă și efectuată în cadrul procesului, precizând că într-adevăr, reclamanții dețin în fapt o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară, fără a fi afectată în vreun fel proprietatea lor.
In raport de această stare de fapt, și având în vedere poziția procesuală a pârâților cu care reclamanții se învecinează, acordul lor la admiterea acțiunii civile echivalând cu declarația autentică de voință și procesul-verbal de vecinătate, prevăzute ca cerințe imperative în Regulamentul nr.634/2006 al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale pentru înscrierea modificării suprafeței de teren, precum și faptul că modificarea în sensul înscrierii suprafeței reale deținută de reclamanți, nu afectează proprietățile învecinate, Curtea apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art.33 alin.1 și 3 din Legea nr.7/1996, interpretate în mod greșit de cele două instanțe de judecată, acțiunea civilă formulată de reclamanți fiind întemeiată.
In consecință, în baza art.299, 304 pct.9 pr.civ. art.33 din Legea nr.7/1996 și 312 alin.1 pr.civ. va admite recursul declarat de reclamanții și, va modifica în totalitate ambele hotărâri și rejudecând pe fond, va admite acțiunea civilă formulată de reclamanți, dispunând modificarea cărții funciare nr.52 Veche nr. cad.93-94, în sensul menționării suprafeței reale de 3.855. astfel cum rezultă din expertiza tehnică de specialitate întocmită de expert.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.714/A/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și a sentinței civile nr.8550/24.06.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Modifică în tot ambele hotărâri și rejudecând pe fond, admite acțiunea civilă formulată de reclamanți și în consecință:
Dispune modificarea cărții funciare nr.52 Veche, cu nr.cadastral 93-94, în sensul menționării în CF 52 Veche a suprafeței reale de 3855.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 martie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.: / 23.04.2009
Dact. /GK./ 2 ex./30.04.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Maria Petria Martinescu, Marinela
