Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1312/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1312
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, și -, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură din comuna, nr.722, județul P, împotriva sentinței civile nr.2944 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC, SA B Calea, nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți reprezentați de avocat din Baroul Prahova și intimata-pârâtă reprezentată de avocat - din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, iar în subsidiar admiterea acțiunii, casarea sentinței recurate și pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize salarizare normare.
Avocat -, pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, sens în care depune concluzii scrise.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistratala nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, și - au chemat in judecata pe parata SC SA B, solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa fie obligata parata drepturilor salariale reprezentad c/valoarea aprovizionarii toamna iarna in cuantum de un salariu minim pe ramura pentru anul 2005-2007 suma actualizata in raport cu indicele de inflatie pana la data platii efective.
In motivarea actiunii reclamantii au sustinut ca au fost salariatii SC in baza contractelor individuale de munca pe o perioada nedeterminata, iar potrivit art.176 alin.l si 2 din contractul de munca la nivelul ramurii energie, termica, petrol si gaze pe anul 2006 înregistrat la la nr.288/2006 se prevede in mod expres că, cu prilejul unor evenimente anuale, Paste, ziua meseriei C, precum și in luna octombrie, salariatii vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixa al carui cuantum este echivalent cu salariul minim pe ramura potrivit prevederilor prezentului contract.
S-a mai arătat că, potrivit contractului colectuiv de munca unic la nivel national pe anii 2005-2007 și contractului colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2011, sunt prevazute in art.99 alin.2, art.100 alin.2 ca drepturile prevazute in prezentul contract colectiv de munca sunt considerate minime, de la nivelul lor începând negocierea contractelor colective de munca la celelalte niveluri, cu exceptia celor care sunt stabilite in cuantum fix sau maxim in perioada in care au fost angajati, nu au beneficiat de aceste drepturi salariale, desi executarea contractului de munca este obligatorie pentru parti, potrivit art.243 codul muncii.
In dovedirea actiunii reclamantii au solicitat proba cu acte.
Prin intampinare, parata a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, sustinand ca aceasta se incadreaza in dispozitiile art.283 lit.a din codul muncii, fiind aplicabil termenul de prescriptie de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, intrucat obiectul îl constituie neexecutarea contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
In ceea ce priveste modul de calcul al termenului de prescriptie extinctiva, se sustine de catre parata ca acesta incepe sa curga de la data nasterii dreptului la actiune, data la care salariatul nu a incasat suma solicitata prin actiune, desi momentul pretins al exigibilitatii era luna octombrie a fiecarui an.
Parata a mai invocat prin intampinare exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, sustinand ca reclamantii isi precizeaza creanta pretinsa prin invocarea art.176 din CCM pe ramura limitat insa la art.1 si 2, aceasta limitare fiind nelegala, deoarece dispozitia din CCM pe ramura instituie o reglementara unitara a adaosurilor de salariu ca masura de protectie si, intrucat nu exista un drept la un venit anual care sa fie acordat de parata in mod distinct pe anii 2005-2006-2007, rezulta ca reclamantii nu sunt creditori in raportul juridic de drept substantial fiind lipsiti de calitate procesuala activa in formularea prezentei cereri de chemare in judecata.
Pe fondul cauzei se sustine de catre parata ca actiunea este neintemeiata, deoarece venitul anual in luna octombrie pentru aprovizionarea de toamna iarna nu se datoreaza conform alin.1 si 2 din art.176 CCM, intrucat a fost introdus in salariul de baza al fiecarui salariat conform adreselor comune RA SA, Sindicatul nr.2328/1997 si 2412/1998, iar ca o confirmare a acestei situatii din anul 1998 sindicatul nu a mai intrat in negocieri pe tema acordarii distincte a venitului anual in luna octombrie pentru aprovizionarea de toamna - iarna.
Prin sentința civilă nr.2944/24.11.2008, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiate excepția prescripției dreptului la acțiune și cea a lipsei calității procesuale active a reclamanților invocate de pârâtă prin întampinare. De asemenea, a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepțiile invocate sunt neîntemeiate, întrucât obiectul acțiunii îl constituie plata unor drepturi salariale constând în c/valoarea aprovizionării de toamnă-iarnă, astfel că termenul de prescripție a acțiunii este de 3 ani, potrivit art.283 lit.c din codul muncii.
Cum cererea a fost formulata la data de 27.10.2008, iar prin actiune se pretinde c/valoarea aprovizionarii de toamna-iarna pentru anul 2005-2006, rezulta ca exceptia prescriptiei dreptului la actiunre este neintemeiata, cererea fiind promovata in cadrul termenului de 3 ani prevazut in art.283 lit.c din codul muncii.
În ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor invocata de parata, prima instanță a constatat că reclamantii sunt parti in contractele colective de munca, chiar daca sunt reprezentati de sindicat, iar prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura nr.288/2006 se prevede ca stabilirea drepturilor si a obligatiilor salariatilor se face prin incheierea contractului colectiv de munca.
Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că acțiunea este neîntemeiată, întrucât, potrivit dispozițiilor art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivel ramura energie, termica, petrol si gaze pe anul 2006, în cazul unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie, salariații urmează a beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos suma fixă.
Art.137 din CCM pe ramura prevede că prin contractul colectiv de munca incheiate la nivel de agent economic unele sporuri sau adosuri pot fi incluse in salariul de bază.
Art.176 alin.6 pct.4 din CCM pe ramura instituie o exceptie de la negocierea si acordarea in mod distinct a venitului anual din luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarna, acest venit fiind introdus in salariul de baza al fiecatrui salariat SA potrivit adreselor RA SA- Sindicat nr.2328/1997 si 2412/1998.
În acest context, începând cu anul 1998, în lipsa unor negocieri în vederea acordării distincte a venitului anual in luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, pretentiile reclamantilor sunt nefondate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, arătând, în esență, că în mod greșit instanța de fond a reținut dispozițiile art.176 alin.6 din CCM la nivel ramură, întrucât pârâta n-a făcut dovada achitării acestor drepturi în perioada 2005 - 2007.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că, potrivit art.155 din codul muncii,salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Prin urmare, Curtea apreciază că dreptul reclamat este un drept salarial din categoria celor prevăzute la art.155 din codul muncii.
Pe cale de consecință, acestui drept i se vor aplica dispozițiile art.283 al.1 lit.c din codul muncii, potrivit căroraCererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, și nu cele ale art.283 al.1 lit.e din același cod.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, având în vedere că există identitate între persoanele acestora și titularii drepturilor deduse judecății, în condițiile în care reclamanții, în calitate de salariați, au dreptul să solicite în instanță pârâtei să le achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă existente între părți.
Prin urmare, prima instanță a respins cele două excepții în mod corect.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea reține că dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă, având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În cauza de față, Curtea constată că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pe anii 2005-2008 fost inclusă în salariile de bază ale angajaților potrivit telexului 2412/1998 și adresei comune nr.2328/08.10.1997 semnate de directorul general și președintele.
Față de aceste considerente, Curtea, văzând dispozițiile art.304, art.3041și art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și -, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură din comuna, nr.722, județul P, împotriva sentinței civile nr.2944 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC, SA B Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier,
Th./Red.-CL/CL
2 ex./25.06.2009
-- - Tribunalul Prahova
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Lucian Crăciunoiu Violeta
