Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2034/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2034
Ședința publică din data de 03 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtaSC SA,cu sediul în B,- bis, sector 1,prin reprezentant legal G, împotriva sentinței civile nr.443 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în com. G, sat G, jud. D, cu sediul în Târgoviște, str.- de la,. 8,. F,. 3,. 14, jud. P, domiciliată în com., sat Colibași, jud. D, domiciliat în com. L, jud. D, domiciliat în Târgoviște, jud. D,,domiciliat în com., sat de, jud. D, domiciliată în M, nr. 28, -. A, 2,. 9, jud. D, domiciliat în M,-, jud. D,,domiciliat în com., sat, jud. D, domiciliat în com. Lungă, jud. D,,domiciliat în com., nr. 502, jud. D și, domicilat în M,-, - 4 C,.20, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că reclamantul a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, în raport de modificarea art. 36 din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită cu excepția căilor de atac declanșate de debitor, constată că nu mai este incident temeiul ce a condus la suspendarea judecății și se impune continuarea judecății recursului.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că reclamantul a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și, rămânând în deliberare, pronunță următoarea hotărâre:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamantul a chemat în judecată intimata SC SA, pentru ca prin sentința ce se va pronunța intimata să fie obligată la plata a 9050 lei, sumă reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, prime de Paște și C, în cuantum a câte un salariu mediu pe unitate pentru perioada 2005 - 2007 și 16.500 lei drepturi salariale reprezentând diferența dintre salariul minim pe unitate prevăzut de contractul colectiv de muncă și cel fixat pe unitate, inclusiv sporurile pe ultimii 3 ani.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este salariatul intimatei la punctul de lucru În afara drepturilor salariale pentru munca prestată trebuia să mai beneficieze și de suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, suplimentări prevăzute de art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de societate pe anii 2005, 2006 și 2007. Aceste suplimentări salariale, arată reclamantul nu au fost plătite conform clauzelor contractuale.
Al doilea capăt de cerere privește diferența de salariu neacordată, având în vedere salariul minim pe unitate, aferent funcției sale, în baza art. 128 alin. 5 raportat la art. 129 alin. 3 din CCM, prin încălcarea cărora i s-a fixat un salariu mult mai mic decât cel cuvenit legal.
Intimata a formulat întâmpinarea, prin care a solicitat respingerea cererilor formulate de reclamanți, invocând pe excepția tardivității acțiunii, întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii. Pentru că în cauză se reclamă nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă, referitor la suplimentările salariale neacordate și nerespectarea salariului minim prevăzut de CCM, intimata a apreciat că în cauză este incident termenul de decădere de 6 luni instituit de Codul Muncii - art. 283 alin. 1 lit. În raport de aceasta, consideră intimata că reclamanții sunt decăzuți din dreptul de a mai formula vreo acțiune întrucât intervalul de timp scurs de la așa-zisa încălcare este mai mare de 6 luni, iar obiectul cererii îl constituie tocmai conținutul unor clauze din CCM.
În ceea ce privește drepturile bănești pretinse de reclamanți, se solicită a se constata de instanță că aceștia pretind drepturi mai mari decât cele prevăzute de art. 168 CCM, respectiv se pretind sume la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu la nivelul salariului de bază mediu, așa cum prevăd dispozițiile art. 168 din CCM.
S-a susținut că nici pe fondul cauzei acțiunea nu este întemeiată, având în vedere faptul că potrivit Hotărârii nr. 14 din 31.03.2003 a Consiliului de Administrație al societății, drepturile bănești prevăzute de art. 168 alin. 1 din CCM au fost introduse în salariile de bază ale salariaților.
Astfel, în carnetul de muncă al fiecărui salariat a fost operată la data de 31.03.2003 mențiunea "reașezat salariului conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 14", iar de la data includerii în salariu primele au încetat să mai aibă identitate distinctă, devenind parte constitutivă a salariului de bază.
Se apreciază de intimată că nediminuarea salariului după data de 31.12.2003, constituie dovada indiscutabilă a îndeplinirii obligației și a faptului că angajatorul a dorit să acorde aceste suplimentări salariale, în modalitatea succesivă și în anii 2004 - 2007.
Referitor la capătul doi al cererii, se menționează că pretențiile reclamanților sunt întemeiate pe o interpretare trunchiată a dispozițiilor art. 128 din CCM, respectiv prin neluarea în calcul a alin. 6. Salariul minim prevăzut la nivelul societății este cel stipulat la art. 128 alin. 5 însă, conform alin. 6, aceste niveluri se pot acorda numai în măsura în care fondul de salarii permite acest fapt. Astfel, salariile reclamanților au fost negociate la angajare și reașezat după fiecare majorare a salariilor, societatea acordând salariul negociat de salariat și prevăzut în contractul individual de muncă.
La termenul de judecată din data de 03.07.2008, în temeiul dispozițiilor art.164 Cod procedură civilă, s-au conexat la prezenta cauză dosarele: - - reclamant; - - reclamant HG, - - reclamant, - - reclamant; - - reclamant.
La termenul de judecată din data de 18.09.2008, în temeiul dispozițiilor art.164 Cod procedură civilă, s-a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarelor: - - reclamant; - - reclamant,; - - reclamant, dosar nr- - reclamant ; - - reclamant.
În ședința publică din data de 16.10.2008, în temeiul art. 165 pr.civ. instanța a dispus disjungerea cauzei civile nr. - privind petiționarul, de la prezenta cauză și trimiterea acestei cauze la dosarul nr- în vederea discutării admisibilității excepției de litispendență și a conexării la dosarul nr-.
Cu referire la dosarele conexate la prezenta cauză, petenții au chemat în judecată pe intimata SC SA, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată aceasta la plata sumelor de bani solicitate prin acțiunea promovată de fiecare reclamant în parte, reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate pe anii 2005 - 2007 și beneficiul de care au fost lipsiți prin neplata la timp, în raport cu rata inflației.
Cererile formulate de reclamanții ale căror cauze s-au conexat la prezenta cauză, au avut aceeași motivare în fapt și în drept cu cererea formulată de reclamantul, aceștia solicitând în dovedirea cererilor sale proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția tardivității acțiunii, motivat de faptul că sumele solicitate de petenți nu reprezintă drepturi salariale ci drepturi acordate salariaților în scopul de a le oferi o protecție specială, prescriptibile în termen de 6 luni aplicabil cererilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM și prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.
Tribunalul a respins această excepție motivat de faptul că părțile prezentului conflict sunt cele ale unui raport juridic de muncă, iar obiectul cererii îl reprezintă drepturi ce decurg din executarea contractului individual de muncă, fiind incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, care stabilesc că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Expertiza efectuată în cauză a concluzionat că la data de 01.03.2003 la nivelul SC SA a avut loc o reașezare a salariilor, operațiune prin care pentru anul 2003, sumele convenite la art. 168 alin. 1 din CCM au fost introduse parțial în salariul de bază al fiecărui salariat, iar în anii următori nu a mai avut loc acordarea acestor drepturi suplimentare nici distinct, nici prin introducere eșalonată în salariul de bază, nici prin acordarea unei diferențe dintre suma cuvenită și cea acordată în anul 2003.
Referitor la capătul doi al cererii, expertul a concluzionat că la nivel de SC SA, pentru anul 2003, salariul cuvenit unui angajat se determina pornind de la salariul minim pe economie care se majora de 1,76 ori, la această sumă se adăuga 700.000 lei, începând cu data de 01.03.2003, iar suma astfel determinată se majora cu 9,4 %, conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 14/ 31.03.2003.
Intimate a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în specialitatea contabilitate, prin care s-a solicitat ca expertul să țină seama de suma de 70 lei, în fiecare lună, pentru perioada 2004 - 2007, sporurile individuale permanente precum și de indexările anuale aplicate de către angajatori în anii 2004 - 2007.
Pe baza probatoriilor cu acte și expertiză administrate în cauză, prin sentința civilă nr.443 din 19.02.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunile conexate și obligat unitatea-intimată la plata către reclamanți a drepturilor salariale cuvenite reprezentând prime de Paște și C și diferențe dintre salariul minim brut de bază și cel primit efectiv de petiționari, pentru perioada 2005 - 2008, conform raportului de expertiză tehnică contabilă efectuat de expert contabil, fila 249, anexele I - IV ( file 277 - 282), după cum urmează: - 5.083, 63 lei; - 11.371, 78 lei; - 7.117,21 lei; - 4.364, 63 lei; - 16.480,77 lei; - 11.598,91 lei; - 4.364, 63 lei; - 14.957,91 lei; - 14.467,25 lei; - 14.410,42 lei; - 14.799,86 lei; - 4.475, 61 lei și la câte 600 lei reclamanților și, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunile conexate de instanță, reclamanții au solicitat obligarea unității intimate la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale de Paște și C pentru perioada 2004 - 2007 și diferența dintre salariul minim pe unitate și cel primit efectiv de petenți, cu cheltuielile de judecată aferente.
În urma probelor administrate de instanță cu înscrisuri, actele contabile depuse de unitatea intimată, copiile contractului colectiv de muncă și ale contractelor individuale de muncă ale petenților, expertiza contabilă de specialitate, tribunalul a constatat că acțiunea petenților este întemeiată, pretențiile acestora nefiind acordate de unitatea intimată pentru perioada 2004 - 2007.
Astfel, chiar dacă pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale - prime de Paște și C au fost incluse, potrivit art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2004 și până în anul 2007, aceste suplimentări nu au mai fost acordate, așa cum prevedea contractul colectiv de muncă și actele adiționale la acesta.
Mai arată instanța de fond că la această concluzie a ajuns și expertul contabil care a analizat contractul colectiv de muncă înregistrat la B și contractul colectiv de muncă al B, precum și actele adiționale la contractul colectiv de muncă depuse la dosar de salariați, în sensul că primele de Paște și C nu au mai fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat în perioada 2004 - 2008.
Reține tribunalul că prin fapta sa angajatorul a cauzat o pagubă în dauna angajaților săi, iar potrivit art. 269 Codul Muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu, în caz de refuz, salariatul putându-se adresa cu cerere în despăgubiri la instanțele judecătorești.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că răspunderea unității-intimate este angajată față de petiționari și în baza art. 7 (2) din Legea nr. 130/ 1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit căruia, contractele colective de muncă reprezintă legea părților.
Neîndeplinirea obligațiilor din contract, respectiv neacordarea acestor drepturi salariale - Prime de Paște și C și diferențe salariale față de salariul minim pe unitate, atrage răspunderea părții vinovate, în speță a A, conform art.30 (2) din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, tribunalul admis acțiunea în despăgubiri a reclamanților și a obligat unitatea-intimată la plata către reclamanți a drepturilor salariale cuvenite, reprezentând prime de Paște și C și diferențe dintre salariul minim brut de bază și cel primit efectiv de petiționari, pentru perioada 2005 - 2008, conform raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert contabil.
Ca parte căzută în pretenții, potrivit art.274 Cod pr. civilă, unitatea-intimată a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată, respectiv plata sumei de câte 600 lei către reclamanții și, reprezentând onorariu de avocat.
La data de 20 martie 2009 reclamantul a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința civilă nr.443/ 19.02.2009 cu motivarea că, din eroare, în dispozitivul sentinței s-a consemnat că este îndreptățit să primească suma de 5.083,63 lei, reprezentând diferențe salariale, dintre salariul acordat de unitate și cel prevăzut în CCM la art.128 alin. 5 și art.129 alin. 3, conform suplimentului la raportul de expertiză depus în data de 19.02.2009, întrucât din suplimentul de expertiză depus la data de 22.01.2009 - fila 7 - 8 dosar fond, rezultă este îndreptățit să primească suma de 21.009,20 lei.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 2.04.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea de îndreptare eroare materială, formulată de reclamantul și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 443/19 februarie 2009, în sensul că la în loc de suma de 5.085,63 lei se va citi suma de 25.373,83 lei.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat că din eroare a fost omis a se consemna, conform suplimentului la raportul de expertiză, depus la dosarul cauzei la data de 16.02.2009, file 372 - 373 dosar fond, că reclamantul este îndreptățit să primească suma de 25.373,83 lei, reprezentând: 4.364,36 lei - drepturi salariale cuvenite conform art. 168 alin. 1 din CCM și 21.009,20 lei - diferența dintre salariul de bază primit și cel cuvenit, conform CCM.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, a declarat recurs pârâta.
Se susține în motivarea recursului că prima instanță a respins în mod nefondat excepția tardivității invocată prin întâmpinare pe motiv că dreptul la prime este un drept de natură salarială, fiind aplicabil termenul de prescripție de 3 ani.
Întrucât în cauză se reclamă nerespectarea unor clauze din CCM, referitoare la primele neacordate, recurenta-pârâtă apreciază că în cauză este incident termenul de decădere de 6 luni instituit de Codul Muncii la art.283 (1) lit.
Pe fond, s-a susținut că obligarea recurentei la plata primelor prevăzute de art.168 din CCM nu este legală, având în vedere faptul că prin hotărârea consiliului de administrație nr.14/31.03.2003 a societății-recurente, aceste drepturi au fost incluse în salariile de bază ale reclamanților, fiind exclusă acordarea acestora pe viitor.
S-a mai învederat faptul că primele introduse în salariile de bază ale reclamanților în anul 2003 au rămas în continuare în aceste salarii și în anii următori, ele nefiind diminuate.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii excepției invocate și respingerii acțiunii numai în ceea ce privește primele de Paște și
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este nefondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
În ceea ce privește pretinsa excepție a tardivității formulării acțiunii, Curtea reține că art. 283 din Codul Muncii la care face trimitere recurenta-pârâtă reglementează instituția prescripției, diferită ca noțiune și efecte juridice de cea a decăderii, invocate de recurentă. În mod corect instanța de fond nu a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii, în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul Muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 14/31.03.2003.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, iar expertul desemnat în cauză, verificând salariile reclamanților-intimați a constatat ca drepturile suplimentare reprezentând prime pentru Paști și C, în cuantum de 5 mil. lei pentru Paște și 3,2 mil. lei pentru C au fost împărțite la cele 12 luni ale anului, introducându-se în salariul de baza suma de 700.000 lei/ salariat/lună, însă aceasta s-a realizat doar pentru anul 2003.
In acest sens, în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate (fila 29 dosar de fond) pentru anul 2003 art. 168 alin. 2 prevede că " Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu "
Pentru anii următori, cuantumul acestor prime a fost diferit, majorat, de vreme ce și salariul de bază mediu brut la nivel de unitate a crescut, astfel că nu se poate susține ca aceste prime au fost achitate și pentru anii următori.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2005, reprezentând o prelungire a contractului colectiv de muncă din anul 2003, cu modificările aduse prin actul adițional nr. 3 la contractul colectiv de muncă nr. 9002 /31.2003 prevede în continuare, în art. 168 alin. 1, beneficiul acestor suplimentări salariale, cu mențiunea că " În anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Așa fiind Curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca nefondat, recursul declarat de pârâtaSC SA,cu sediul în B, str. - -, nr. 11 bis, sector 1,prin reprezentant legal G, împotriva sentinței civile nr.443 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în com. G, sat G, jud. D, cu sediul în Târgoviște, str.- de la,. 8,. F,. 3,. 14, jud. P, domiciliată în com., sat Colibași, jud. D, domiciliat în com. L, jud. D, domiciliat în Târgoviște, jud. D,,domiciliat în com., sat de, jud. D, domiciliată în M, nr. 28, -. A, 2,. 9, jud. D, domiciliat în M,-, jud. D,,domiciliat în com., sat, jud. D, domiciliat în com. Lungă, jud. D,,domiciliat în com., nr. 502, jud. D și, domicilat în M,-, - 4 C,.20, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Simona Petruța BuzoianuJUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Red.
Tehnored.
15 ex/02.12.2009
f- Trib.
,
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
