Pretentii civile. Speta. Decizia 2049/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2049
Ședința publică din data de 03 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței civile nr.597 din 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, domiciliată în B, Bd. -,.28,.17, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta -pârâtă SC SA, prin reprezentant, conform împuternicirii nr. 11227/02.11.2009, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentant, pentru recurenta-pârâtă, depune la dosarul
cauzei copia DP nr. BZ -/2009, prin care s-au achitat diferențele salariale aferente perioadei august2007-noiembrie 2007 și dovada faptul că în perioada 10-28.08.2009, consilierul juridic al societății recurente s-a aflat în concediu legal de odihnă. Învederează instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentant, pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, întrucât instanța de fond, în mod eronat, nu a reținut faptul că salariatul, indiferent de funcția pe care o deține, are obligația de a-și însuși și de a contribui la realizarea nivelului indicatorilor de plan, conform actului adițional la contractul individual de muncă nr.20.634/12.05.2007. Arată că reținerile salariale au fost operate în baza unui act semnat între părți, în conformitate cu dispozițiile art. 161, 163 și 164 alin. 1 din Codul Muncii, coroborate cu dispozițiile OG nr.9/2000.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- reclamanta, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC, obligarea pârâtei la plata sumei de 817 lei, reprezentând rețineri salariale în perioada septembrie 2007-februarie 2009, cu dobânda legală aferentă până la data plății efective a debitului, precum și la plata sumei de 110 lei, reprezentând suma garanțiilor lunare reținute de angajator și nerestituită la încetarea raporturilor de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost încadrată în funcția de inspector daune la SC SA Sucursala B din luna mai 2007 până în februarie 2009, fiindu-i reținute lunar penalizări din salariu fără nicio comunicare scrisă privind motivul reținerii banilor.
S-a învederat că aceste rețineri lunare nu pot fi considerate sancțiuni disciplinare întrucât nu a comis abateri disciplinare și nici nu a fost cercetată administrativ.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 164 alin. 1, art. 283 alin. 1 lit. c și art. 284-285 din Codul Muncii.
În dovedirea susținerilor sale reclamanta a depus, în fotocopie, fluturași de salarii pentru perioada septembrie 2007-februarie 2009 (filele 5-8).
La primul termen de judecată, reclamanta și-a mărit câtimea pretențiilor cu suma de 148 lei, reprezentând penalități aferente lunii august 2007.
Probatoriul cu înscrisuri a fost completat de reclamantă prin depunerea contractului individual de muncă nr. 20634/12.05.2007 înregistrat la ITM S sub nr. -/2007, deciziei nr. 6370/17.02.2009 de desfacere a contractului de muncă și a fluturașului de salariu pentru luna august 2007.
Pârâta a formulat întâmpinare (filele 23-24) prin care a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că odată cu semnarea contractului de muncă reclamanta a semnat și actul adițional nr. 20634/12.05.2007 prin care a luat cunoștință și a fost de acord cu criteriile de salarizare în funcție de realizarea indicatorilor cantitativi și calitativi, iar prin bugetul de venituri și cheltuieli lunare fiecare salariat a luat cunoștință de planul încasărilor ce trebuia realizat de fiecare sucursală, acesta fiind unul dintre criteriile de salarizare.
S-a precizat că reținerile salariale solicitate de reclamantă prin acțiune reprezintă penalizările rezultate din nerealizarea indicatorilor cantitativi din planul încasărilor la îndeplinirea cărora avea obligația să-și aducă contribuția, iar cu privire la garanție s-a arătat că aceasta se restituie salariatului în termen 6 luni de la data lichidării, conform contractului de garanție în numerar încheiat între părți.
Au fost atașate copia contractului de garanție în numerar și actul adițional la contractul de muncă nr. 20634/12.05.2007.
Ulterior au fost depuse statele de salarii pentru lunile septembrie 2007-februarie 2009 privind-o pe reclamantă, fișa postului pentru aceasta și situația salarizării pe sucursale pentru perioada august 2007-noiembrie 2008.
Deși s-a solicitat pârâtei modul de calcul pentru salariul reclamantei conform actului adițional și procentului de nerealizare a planului de încasări (cu precizarea acestui procent) societatea nu s-a conformat, depunând numai situația de realizări/nerealizări pe sucursale avută în vedere la salarizare.
Reclamanta a depus concluzii scrise la data de 15.06.2009(fila 35).
Prin sentința civilă nr.597 din 15.06.2009, Tribunalul Buzăua admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, a obligat pârâta la plata sumei de 965 lei, reprezentând diferențe salariale aferente perioadei august 2007-februarie 2009, cu dobânda legală până la data plății efective și a respins capătul de cerere privind restituirea garanției ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta a fost angajată la SC A -Sucursala B, începând cu data de 14.05.2007, în baza contractului individual de muncă nr. 20634/12.05.2007, înregistrat la ITM S sub nr. -/2007, în funcția de inspector daune, cu un salariu lunar brut negociat de 1219 lei (art. J din contract), având o normă întreagă de 8 ore pe zi, 40 ore/săptămână. (filele 11-14)
Instanța de fond a mai reținut că raportul de muncă între părți a încetat la data de 11.02.2009, în conformitate cu prev. art. 79 alin. 1 din Codul Muncii, așa cum rezultă din decizia nr. 8370/17.02.2009 (fila 21).
De asemenea, din conținutul contractului individual de muncă sus menționat, art. M pct. 2 lit. a, rezultă că salariatului îi revenea obligația de a realiza norma de muncă și celelalte sarcini ce decurg din funcția sau postul deținut și să răspundă de îndeplinirea lor față de conducerea societății (alături de celelalte obligații cu caracter general descrise la pct. 2) iar atribuțiile se completează cu cele stabilite prin fișa postului depusă la filele 36-38 dosar.
Din înscrisurile atașate întâmpinării, tribunalul a reținut că odată cu încheierea contractului individual de muncă nr. 20634/12.05.2007, între părți s-a încheiat și actul adițional la acesta (fila 26), cu efecte asupra salarizării, conform căruia de la data de 01.01.2004 salarizarea se face în funcție de realizarea indicatorilor cantitativi și calitativi, indicatorii cantitativi fiind cifra de afaceri și profitul, stabiliți de conducerea firmei pentru fiecare lună și fiecare compartiment în parte prin "Bugetul de venituri și cheltuieli", salariul diminuându-se proporțional cu nerealizarea indicatorilor de plan stabiliți.
Din același act adițional rezultă că salariatul s-a obligat să-și însușească lunar nivelul indicatorilor de plan ce trebuie realizați și să-și aducă contribuția la realizarea acestora, iar societatea s-a obligat să întocmească prin compartimentul de resort un "Buget anual de venituri și cheltuieli" pe care să-l defalce pe trimestre și pe luni, precum și să aducă la cunoștință, prin intermediul compartimentelor, fiecărui salariat, în timp util, nivelul indicatorilor planificați.
Reclamanta a fost încadrată ca inspector daune și din fișa postului ce conține atât sarcinile specifice, cât și sarcini generale, coroborat cu contractul individual de muncă și actul adițional la acesta nu reiese că a avut plan de realizat sau indici cantitativi de plan stabiliți lunar pentru postul/compartimentul respectiv prin "Buget anual de venituri și cheltuieli", a căror nerealizare să ducă la diminuări salariale.
Totodată, instanța de fond a mai reținut că, deși pârâta a depus situația salarizării pe sucursale pentru perioada august 2007-noiembrie 2008, aceasta nu a dovedit că a avut temei să aplice penalizări lunare salariale reclamantei, nu a dovedit ce nerealizări de indicatori cantitativi de plan a avut reclamanta, dar nici că a stabilit pentru compartimentul de care aparținea aceasta și pentru fiecare lună indicatori cantitativi prin "Bugetul de venituri și cheltuieli", defalcat, și pe care să-l fi adus la cunoștință fiecărui salariat, așa cum se prevede în actul adițional de care se prevalează.
Instanța de fond a mai reținut că,din statele de salarii depuse de unitate (filele 30-33) coroborate cu fluturașii depuși de reclamantă (filele 5-8 și15) rezultă că în perioada august 2007-februarie 2009 reclamantei i-au fost făcute nejustificat rețineri salariale de 965 lei.
Având în vedere că actul adițional la contractul de muncă nu poate reprezenta temeiul reținerilor salariale, așa cum s-a arătat mai sus, și în conformitate cu prevederile art. 161, 163 și 164 alin. 1 din Codul Muncii coroborate cu dispozițiile OG 9/2000, instanța de fond a apreciat ca întemeiat primul capăt al acțiunii, astfel că a obligat pârâta la plata sumei de 965 lei, reprezentând diferențe salariale aferente perioadei august 2007-februarie 2009, cu dobânda legală până la data plății efective.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere,instanța de fond a constatat că garanția s-a reținut reclamantei în baza contractului de garanție în numerar depus la fila 25 dosar, încheiat între părți în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 22/1969. Această convenție reprezintă legea părților și din cuprinsul ei rezultă că garanția va fi restituită pe bază de cerere scrisă gestionarului, la 6 luni de la data lichidării.
Instanța de fond a apreciat că, întrucât raportul de muncă a încetat la 11.02.2009 conform deciziei nr. 8370/17.02.2009 și ulterior s-a făcut și lichidarea, de la data lichidării curge termenul de 6 luni la expirarea căruia, pe bază de cerere scrisă, reclamanta poate solicita unității restituirea garanției. Întrucât nu s-a dovedit că termenul a expirat și cererea de restituire a părții ar fi fost nejustificat respinsă de unitate, instanța a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-5).
Recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit instanța de fond a obligat-o la plata sumei de 965 lei reprezentând rețineri salariale pretins nejustificate pentru că în realitate acestea s-au făcut în temeiul unor clauze contractuale convenite cu salariata care avea obligația să-și aducă contribuția la realizarea nivelului indicatorilor de plan, conform actului adițional anexă la contractul individual de muncă.
Intimata-reclamantă, legal citată a formulat întâmpinare (fila 7) prin care a cerut respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.
Curtea, verificând sentința, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și a mijloacelor de probă administrate dar și sub toate aspectele, conform art.3041cod pr.civ. constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia a cesteia, pentru considerentele care succed:
Potrivit art.164(1) din Codul Muncii nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege iar în conformitate cu alin.2 din același articol, reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În acești termeni, cum instanța de fond a stabilit că reținerile însumând 965 lei operate de angajator asupra salariului reclamantei în perioada august 2007-februarie 2009 nu au fost justificate și trebuie restituite, iar recurenta-pârâtă a susținut contrariul, afirmând în recursul pe care l-a exercitat că au drept temei clauzele actului adițional anexă la contract, Curtea va verifica legalitatea și temeinicia soluției primei instanțe, stabilind următoarele:
Este de netăgăduit că între părți s-a încheiat contractul individual de muncă nr.20634 la data de 12 mai 2007(filele 11-14) și actul adițional(fila 26) care prevede, între altele că salarizarea se va face funcție de realizarea indicatorilor cantitativi și calitativi ce vor fi stabiliți lunar de conducerea firmei în concret pentru fiecare compartiment în parte prin bugetul de venituri și cheltuieli, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Din nici un mijloc de probă nu rezultă că obligația asumată prin clauza contractuală de mai sus a fost respectată, în condițiile în care sarcina probei revine în litigiile de muncă angajatorului, conform art.287 din Codul Muncii.
S-a susținut prin întâmpinare la instanța de fond și apoi în recurs, că reținerile din salariul reclamantei reprezintă penalizări ce au rezultat din nerealizarea indicatorilor cantitativi de plan, însă nu s-a făcut dovada pe de o parte, că indicatorii ce trebuiau realizați au fost aduși la cunoștința salariatei astfel cum prevede actul adițional, iar pe de alta, că sumele reținute efectiv între lunile septembrie 2007- ianuarie 2009 corespund procentual cu diminuarea stabilită prin clauzele convenite și însușite de părți.
În egală măsură, Curtea constată că dispozițiile art.164 alin.1 și 2 din Codul Muncii au caracter imperativ, fiind prevăzute de legiuitor ca o garanție a protecției drepturilor salariale ale angajaților, așa încât eventualele daune cauzate angajatorului, indiferent de sursa lor, trebuie constatate prin hotărâre judecătorească devenită irevocabilă.
În aceste împrejurări, recurenta-pârâtă nu era îndreptățită să opereze rețineri asupra salariului reclamantei-intimate, diminuând lunar cuantumul acestuia fără a se adresa instanței competente cu o acțiune în răspundere patrimonială, întemeiată pe dispozițiile art.270 din Codul Muncii.
Drept urmare, în mod legal și temeinic instanța de fond a hotărât că suma totală de 965 lei reținută de angajator nu are fundament legal și trebuie restituită, așa încât sentința pronunțată este legală și temeinică și va fi menținută în totalitate, iar recursul va fi respins ca nefondat, conform art.312 cod pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta pârâtaSC SA, cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței civile nr.597 din 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, domiciliată în B, Bd. -,.28,.17, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Simona Petruța BuzoianuJUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5.ex/ 22 dec.2009
f- Trib.
I, -
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
