Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 816/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.816
Ședința publică din data de 23 mai 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.695 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, sat, nr.302, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC "" SA B, avocat din Baroul Prahova, intimata-reclamantă, personal.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimatei-reclamante s-a depus la dosar întâmpinare, la care s-a anexat, în copii, fluturașii de salarii. Se mai învederează că prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat depune la dosar 2 adrese ale SC ""SA, în copii, înregistrate la Direcția Corporative - Juridic sub nr.47 și nr.48 din 05.02.2008. Declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Intimata-reclamantă declară că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC ""SA solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al intimatei-reclamante.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Dacă instanța va trece peste aceste susțineri solicită, în al doilea subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, urmând ca pârâta să fie obligată să plătească intimatei sumele ce reprezintă salariul de bază mediu comunicat de Departamentul Resurse Umane prin adresa emisă de Direcția de Corporative - Juridic din cadrul SC ""SA, cu mențiunea că sumele sunt brute. Cheltuielile de judecată urmează să fie solicitate separat.
Intimata-reclamantă, având cuvântul în fond, solicită respingerea recursului potrivit motivelor expuse pe larg în conținutul întâmpinării formulate, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 7480 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004-2005, cu ocazia sărbătorilor de C și Paște și suma de 533,52 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost salariata SC SA în perioada 1990 și până la 26.10.2006.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamantă că deși contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 prevedea suplimentări salariale de Paște și de C, nu a primit aceste suplimentări, ori prevederile art. 168 alin.1 din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretări ambigue, suplimentările salariale prevăzute cu prilejul și Cului fiind drepturi salariale câștigate și nu pot fi pierdute și desființate prin CCM în urma negocierii cu sindicatul.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu acte.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA Bai nvocat excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece potrivit art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de mmuncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute la art. 168 din Contractul colectiv de muncă al Sc SA.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta a depus la dosar înscrisuri.
După administrarea probatoriilor cu acte, Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 695 din 29 februarie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să plătească acesteia suplimentările salariale conform CCM pentru perioada 2004-2006, constând în primele de C și de Paște, respectiv suma de 7480 lei, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței până la plata efectivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul aa respins-o deoarece după cum rezultă din rezoluția de primire cererea a fost înregistrată la data de 13.12.2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată după cum urmează:
Reclamanta a fost încadrat la societatea pârâtă SC SA B în perioada 2000-2006 când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art. 168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a dsreppturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin.2 al aceluiași articol, se prevedea că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte a menținut pe anii 2004-2005-2006 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp.art. 168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006, tribunalul apreciază că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art. 1 al aceluiași articol din contractul colectiv dde muncă și încuprinsul anilor 2004-2005-2006, suplimentările fiind introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Din probele administrate în cauză rezultă că pâîrâta nu și-a înddeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, întrucât deși avea obligația conform Codului muncii de a dovedi că a inclus primele de C și de Paște în salariul de bază al angajaților, nu a focut dovada plății către reclamant a acestor suplimentări salariale de C și Paște pentru perioada 2004-2006, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de 7480 lei.
Faptul că în Nota întocmită de comisia Paritară SA se menționează că voința comună a pîăîrților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introdusă în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă în mod automat că aceste suplimentări au și fost incluse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, se susține, într-un prim motiv de recurs, că dreptul la acțiune al intimatului este prescris în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și cum intimatul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că prevederile acestui articol nu au fost respectate, termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, astfel că acțiunea intimatului-reclamant este prescrisă.
Pe fondul pricinii, se susține că în mod greșit prima instanță nu a reținut apărarea recurentei în sensul că sumele solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, împrejurare ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003-2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatei-reclamante, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, iar apoi, la data de 31.08.2007, a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere, iar această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
S-a mai arătat că prima instanță nu a observat că valoarea unei suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP, sens în care a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta la plata unor sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, depunând la dosar o serie de înscrisuri.
În subsidiar, recurenta solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței cu luarea în considerare a ultimului motiv de recurs.
Reclamanta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, este neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia acțiunea este prescrisă și trebuie respinsă ca atare, în raport de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ce statuează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Astfel, raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă pe unitate încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia acțiunea trebuie respinsă întrucât primele de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază pe anii 2003 și respectiv 2004.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 și respectiv 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunilor, câtă vreme recurentele nu au dovedit că primele de C și de Paște pe anii 2004-2006, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamantei a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care aceasta a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către reclamante a unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită acesteia conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Or, suma de 7480 lei reprezentând primă de Paște și C 2004-2006 avută în vedere de prima instanță, a fost acordată reclamantei în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003 și 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-a prevalat intimatele-reclamante, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003 și respectiv 1.01.2005, noțiunea de salariu mediu brut neconfundându-se cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004-2006.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar salariul mediu brut a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SNP, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 681 lei în martie și 685 lei în luna noiembrie pentru anul 2003; 790 lei în martie și 799 lei în noiembrie pentru 2004; 850 lei în aprilie și 927 lei în noiembrie pentru anul 2005; 1047 lei în martie și 1160 lei în noiembrie pentru anul 2006; 1260 lei în martie 2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă și din adresa recurentei, depusă în copie la dosar, în recurs.
În consecință, ținând cont de considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamantei la 4783 lei brut reprezentând 799 lei primă C 2004, 850 lei primă Paște 2005, 927 lei primă C 2005, 1047 lei primă Paște 2006, 1160 lei primă C 2006, ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.695 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, sat, nr.302, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamantei la 4783 lei brut, reprezentând: 799 lei primă C 2004, 850 lei primă Paște 2005, 927 lei primă C 2005, 1047 lei primă Paște 2006, 1160 lei primă C 2006, ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
--- - - - -- -
Fiind în concediu odihnă
prezenta se semnează de
Președintele instanței
GREFIER,
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./SȘ
3 ex./30.05.2008
f- Tribunalul Prahova
-
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
