Pretentii civile. Speta. Decizia 1037/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1037/2009-
Ședința publică din 02 iunie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de pârâții: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. -, nr.3. jud. B în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal - și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, ambii cu domiciliul ales la Judecătoria Oradea, Parcul nr.10, jud. B, intimații intervenienți: T, toți cu domiciliul ales în S,-, jud. B, intimații reclamanți:, C, A, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Oradea, Parcul nr.10, jud. B, cu domiciliul ales în O, Parcul nr.10, jud. B, intimații intervenienți: cu. ales la Judecătoria Oradea, Parcul nr.10, jud. B, și toți cu domiciliul ales în M, str. -, nr.2, jud. B, intimații intervenienți:, și toți cu. ales la Judecătoria ALEȘD, P-ța. - nr.5, jud. B, intimații intervenienți:, și, din O, Parcul nr.10, jud. B, intimații intervenienți: și ambele din S,-, jud. B, intimații pârâți: TRIBUNALUL BIHOR - O și CURTEA DE APEL ORADEA ambii cu sediile în O, Parcul, nr.10, Cod poștal -, jud. B, intimatul pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în B, sector 1,--3, împotriva sentinței civile nr.932/LM din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la data de azi 02.06.2009 prin registratura instanței a parvenit la dosar o cerere din partea moștenitorului intimatei, numitul, prin care acesta arată că înțelege să continue procesul intentat de defuncta sa mamă, cerere la care se află anexată copia cărții de identitate a acestuia din urmă; că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.932/LM din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, cu opinia majoritară a completului de judecată, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
S-a admis acțiunea precizată formulata de reclamanții, C, A, toti cu domiciliul in O, Parcul, nr.10, jud. B în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BIHOR, CURTEA DE APEL ORADEA ambii sediul in O, Parcul, nr.10, jud. B, MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul in B,-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector5.
S-au admis în parte cererile de intervenție in interes propriu formulate de intervenientii, toți cu domiciliul procesual ales în O, Parcul, nr.10, jud. B, toți cu domiciliul procesual ales în M, str. -, nr.2, jud. B, toți cu domiciliul procesual ales în Aleșd,-, jud. B, cu domiciliul procesual ales în S,-, jud.
Au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamanților și intervenienților a sumelor nete reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară pe perioada 25.05.2004 - 01.02.2007, după cum urmează:
-53.458lei, -45.117lei, -14.700lei, -17.833lei, -40.946lei, -15.965lei, -43.674 lei, -42.232lei, -28.017lei, C -38.659lei, -32.733lei, -15.965lei, -33.685lei, -38.085lei, -42.911lei, -41.748lei, -11.822lei, -4.856lei, -20.869lei, -15.494 lei, -5.035lei, -18.044lei, -19.177lei, A-37.704lei, -36.197lei, -29.525lei, -17.733lei, -23.895lei, -38.384lei, -42.117lei, -39.600 lei, -47.720 lei, -40.768lei, -43.234lei, -38.679lei, -38.599lei, -38.599lei, -38.310lei, -45.844lei, -43.994lei, -46.321lei, -11.934lei, -4.159lei, -46.315lei, -40.292lei, -36.924lei, -11.442lei, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pârâții au fost obligați la plata în favoarea intervenienților, a sumelor nete reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară pe perioada 25.04.2004 - 01.02.2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație până la data plății efective.
A fost respinsă cererea de intervenție formulata de intervenienții T,.
Restul pretențiilor au fost respinse, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B instanța a reținut faptul că există identitate intre titularul obligației deduse judecății și persoana chemată în judecată, motiv pentru care a respins această excepție.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, instanța a reținut faptul că în conformitate cu prevederile art. 27 din OG nr.137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, situație în care judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului, în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei. Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare. Pentru aceste motive instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Potrivit art. 1 din OUG. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002 Ministerul Finanțelor Publice (actual Ministerul Economiei si Finanțelor) răspunde de executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul unor titluri executorii din sumele aprobate din bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă, motiv pentru care instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice. Instanța, din oficiu a calificat ca fiind o apărare în fond "excepția" inadmisibilității cererii de chemare în garanție, motiv pentru care nu s-a pronunțat asupra ei.
In ce privește fondul cauzei, astfel după cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului în speța dedusă judecății, tema pretențiilor și probațiunii vizează acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru reclamanți în calitatea acestora de magistrați și personal auxiliar în cadrul instanțelor judecătorești.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar ".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. Q1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispozitii ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezulta din dispozitiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevazută decât posibilitatea modificarii și completarii legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
S-a remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Față de cele cele de mai sus, întrucat abrogarea realizata prin OG nr. 83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamantilor avand ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50 %, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de baza brut lunar, începând cu data de 30 mai 2004 și până la data de 01 februarie 2007, data la care a intrat in vigoare OG nr. 8/2007, abrogându-se astfel dispozitiile Legii nr. 50/1996.
In consecinta, în temeiul dispozițiilor art. 1, 2 din OUG. nr 22/2002 și art. 73-78 din Legea nr. 168/1999 a fost admisă actiunea reclamanților și au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumelor reprezentând spor de risc și solicitare neuropsihică, pe perioada 25.05.2004 - 01 februarie 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective.
Potrivit art. 1084 Cod civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speță este notoriu faptul că moneda națională s-a devalorizat și din păcate se devalorizează continuu, astfel că potrivit practicii judiciare constante în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform aplicării indicelui de inflație potrivit datelor comunicate de - Direcția Județeană de Statistică B, până la data plății efective.
Instanța a respins capătul de cerere privind acordarea dobânzilor aferente sumelor de bani solicitate de reclamanți, acestea fiind drepturi salariale nepurtătoare de dobânzi, art.3 alin.3 din nr.OUG9/2000 invocat ca și temei de către reclamanți făcând referire la dobânda acordată în materie comercială.
In conformitate cu dispozițiile Decretului nr. 92/1976, art.1 coroborat cu art.3, instanța a obligat pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților cu privire la sporul de risc și solicitare neuropsihică.
În ceea ce privește intervenienții T, și, instanța a reținut că aceștia nu au calitate de magistrați, nefiindu-le aplicabile prevederile Legii 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, motiv pentru care le-a respins cererea de intervenție.
Întrucât reclamanții nu au justificat și nici nu au cuantificat cheltuielile de judecată solicitate, instanța nu a dispus acordarea acestora.
Prin încheierea dată în camera de consiliu din 29 ianuarie 2008, în dosar nr-, s-a admis cererea petentei (fostă ), pentru îndreptarea erorii materiale și s-a dispus îndreptarea erorii materiale din minuta sentinței civile nr.932/LM/2007 precum și a dispozitivului aceleiași sentințe civile, pronunțate în dosarul nr- a Tribunalului Bihor, în sensul de a se trece suma efectivă, respectiv suma de 13.999 lei, cum este corect, pe care pârâții sunt obligați să o plătească în favoarea petentei, încheiere ce face corp comun cu hotărârea a cărei îndreptare s-a dispus.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, sentința atacată este nelegală, deoarece, așa cum au arătat chiar reclamanții în cererea de chemare în judecată, art. 47 din Legea nr.50/1996, a fot abrogat total și explicit prin OG. nr.83/2000, instanța de fond reținând incorect că abrogarea realizată de această ordonanță ar fi neconformă cu dispozițiile legii de abilitare și a Legii nr. 24/2000.
Pe de altă parte s-a relevat că, adoptarea nr.OG83/2000 a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești, prin aducerea acestuia în acord cu sistemul prevăzut în Legea nr.154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
S-a mai susținut că, abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare, astfel că, doar legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de acordare sporului sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe, în termen a declarat recurs și - B în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât, reținând lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
În motivarea recursului său, pârâtul a arătat că, în speță raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției, care are atribuții în ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor, care nu poate fi obligat la plata unor sporuri aparținând angajaților altor instituții.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicate, " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut".
În practica instanțelor judecătorești, constatându-se că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea textului de lege mai sus evocat, în raport de prevederile de abrogare a acestor dispoziții prin art. I pct.42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, aprobată prin Legea nr.34/2001, referitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea textelor de lege mai sus citate.
Prin decizia nr.21/10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.444/13.06.2008, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești,republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
Potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, în măsura în care acestea sunt confruntate cu astfel de probleme, cum este și cazul de față, motiv pentru care, criticile invocate de către recurentul Ministerul Justiției, apar ca nefondate.
Pe dea altă parte, așa cum rezultă din actele dosarului, reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria Salonta, M și, respectiv O, iar potrivit art. 47 din Legea nr.50/1996, pentru risc și solicitare neuropsihică beneficiau de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar, dispoziție legală abrogată prin art. 1 indice 1 pct.47 din nr.OG83/2000. Art. 1 indice 1 din nr.OG83/2000, prin art. 30 alin. (2) din OUG. nr.177/2002, a fost la rândul său abrogat, însă la rândul său, OUG. nr.177/2002, a fost abrogată prin art. 41 lit. "a" din OUG. nr.27/2005.
Din cele expuse mai sus, se reține faptul că salariații din justiție au beneficiat de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % aplicat la salariul brut, având un drept de creanță, deci un bun în sensul art. 1 al Protocolului nr.1 al CEDO, iar prin abrogare, reclamanții au fost lipsiți de acest bun fără a li se oferi o compensație în acest sens. Mai mult, conform art. 1 al Protocolului adițional nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, lipsirea de proprietate se poate face doar pentru cauză de utilitate publică, ori, din cuprinsul OG. nr.83/2000 ce a abrogat art. 47 din Legea nr.50/1996, nu se poate reține care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților, celuilalt personal din justiție, de dreptul lor de creanță referitor la sporul în litigiu, ce reprezintă un bun.
Tocmai datorită faptului că, ulterior abrogării, salariile în justiție au fost majorate, această dispoziție apare ca fiind lipsită de utilitate publică, existând astfel un conflict, o neconcordanță între reglementările interne și CEDO. Conform art. 20 alin. (2) din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele, tratatele privitoare la drepturile omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții legale mai favorabile.
Este cert că, potrivit celor expuse, există conflict între art. 1 pct.42 din nr.OG83/2000, ce a abrogat art. 47 din Legea nr.50/1996, și art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel că are aplicabilitate dispoziția din cel din urmă act normativ enunțat, favorabilă reclamanților, lipsirea acestora de dreptul protejat fiind nejustificată.
Cât privește critica invocată de recurentul Economiei și Finanțelor, se apreciază că în mod corect instanța de fond a respins excepția invocată de acesta cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive în cauză.
În acest sens este de relevat că, potrivit art. 15 din HG. nr.83/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr.304/2004.
Pe de altă parte, drepturile salariale solicitate de reclamanții - intimați, nu pot fi plătite decât în măsura în care pârâtul va aloca sumele necesare plății acestora, iar obligația impusă în sarcina acestuia nu a fost stabilită în virtutea unor raporturi de muncă între pârât și reclamanți, ci, în considerarea faptului că acest recurent, prin atribuțiile ce-i revin, este cel care trebuie să asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați pârâții, Ministerul Justiției dispunând de fonduri salariale numai în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat întocmit la propunerea Ministerului Economiei și Finanțelor, sume ce pot fi majorate, evident tot la propunerea acestuia.
Față de toate aceste considerente, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate ambele recursuri civile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civil declarate de pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -, și respectiv de MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. -, nr.3. jud. B, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, ambii cu domiciliul ales la Judecătoria Oradea, Parcul nr.10, jud. B, intimații intervenienți: T, toți cu domiciliul ales în S,-, jud. B, intimații reclamanți:, C, A, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Oradea, Parcul nr.10, jud. B, cu domiciliul ales în O, Parcul nr.10, jud. B, intimații intervenienți: cu. ales la Judecătoria Oradea, Parcul nr.10, jud. B, în calitate de moștenitor a intimatei - decedată, și toți cu domiciliul ales în M, str. -, nr.2, jud. B, intimații intervenienți:, și toți cu. ales la Judecătoria ALEȘD, P-ța. - nr.5, jud. B, intimații intervenienți:, și, din O, Parcul nr.10, jud. B, intimații intervenienți: și ambele din S,-, jud. B, intimații pârâți: TRIBUNALUL BIHOR - O și CURTEA DE APEL ORADEA ambii cu sediile în O, Parcul, nr.10, Cod poștal -, jud. B, intimatul pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în B, sector 1,--3, împotriva sentinței civile nr.932 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 02 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.- /11.06.2009
Jud.fond. - -
Dact./19.06.2009
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
