Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1116/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1116
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.972 din 3 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții intimaților Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani, Ministerul Finanțelor Publice B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, precum și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 15 iunie 2009 pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să îi oblige în solidar la plata actualizată unei despăgubiri egale cu sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculată la salariul brut lunar, începând cu 1 octombrie 2000 - 1 august 2004 și de la 01.03.2009 pe viitor, cu acordarea și a dobânzii legale prevăzută de OG 9/2000, precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni cu privire la sporul acordat, în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, a arătat că sporul pentru risc și solicitare neuropsihică a fost prevăzut prin art.47 din Legea nr.50/1996, care a fost abrogat prin nr.OG83 /2000, însă potrivit art. 144 din Constituție aceasta nu ar fi putut să modifice un act normativ organic întrucât ar fi fost încălcat principiul ierarhiei actelor juridice prin raportare la dispozițiile Legii 24/2000 atâta timp cât prin această ordonanță au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență.
Pe de altă parte conform art. 41 alin. 2 din Constituția României salariații au dreptul la măsuri de protecție socială iar în temeiul art. 53 din același act fundamental exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune în anumite situații, respectiv apărarea securității naționale a ordinii, a sănătății ori a moralei publice etc. Prin urmare, abrogarea dispozițiilor privind sporul de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică a avut loc cu încălcarea dispozițiilor constituționale și în consecință, aceste drepturi salariale i se cuvin pentru perioadele menționate.
Susținerile reclamantei au fost întemeiate pe Decizia 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art 47 din Lg. 50/1996 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Totodată, a arătat că în prezent există grefieri tot din cadrul aceleași instanțe care beneficiază de acest spor întrucât le-a fost recunoscut prin hotărâre irevocabilă și pentru viitor, încât se consideră discriminată față de aceștia care au funcții identice și lucrează la același angajator.
La termenul de judecată din 1 iulie 2009, reclamanta a declarat în scris că renunță la judecata pretențiilor privind despăgubirile aferente intervalului 1 octombrie 2000 - 12 august 2004 și 1.01.2007 - 28.02.2009.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a invocat excepția puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 475/2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă și excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Totodată, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr. 972 din 3 iulie 2009, Tribunalul Botoșani, în temeiul art.246 Cod pr. civ. a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere având ca obiect acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 pentru perioadele 1.10.2000-12.08.2004 și 1.01.2007-28.02.2009.
- a respins, ca rămasă fără obiect, excepția prescrierii dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei 1.10.2000-1.09.2004, excepție invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților
- a respins ca rămasă fără obiect excepția puterii lucrului judecat invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice B și, pe cale de consecință, a respins acțiunea față de acest pârât.
- a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani, pe care i-a obligat să plătească acesteia o despăgubire egală cu sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, reprezentând 50% din salariul de bază brut lunar, pentru timpul efectiv lucrat în perioada 1.03.2009 -1.07.2009 și în continuare, suma urmând a fi actualizată în funcție de indicii de inflație, de la data scadenței până la data plății efective, precum și dobânda legală prevăzută de nr.OG9/2000 de la data de 12.06.2009 până la data plății efective.
Totodată a obligat pârâtul Tribunalul Botoșani să efectueze în carnetul de muncă al reclamantei mențiunile de mai sus, referitoare la sporul de 50%.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepțiile invocate, instanța a constatat că prin sentința civilă nr. 475/2009 a Tribunalului Botoșani, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani, au fost obligați să plătească reclamantei sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru intervalele 1 octombrie 2000 - 1 august 2004 și 1 ianuarie 2007 - 28 februarie 2009 și s-a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect plata sporului de 50% pentru perioada ulterioară datei de 28 februarie 2009.
În această cauză reclamanta a renunțat la pretențiile anterioare datei de 1 martie 2009, astfel încât nu se mai pune problema autorității de lucru judecat și nici a prescripției dreptului la acțiune.
În privința pretențiilor anterioare datei de 1 martie 2009, instanța a constatat că obiectul celor două cauze este diferit întrucât prin sentința 475/2009 s- dispus cu privire la obligația de plată a sporului ca atare, pe când în prezenta cauză reclamantele au solicitat obligarea la plata unor despăgubiri echivalente cu acest spor.
Prin urmare, și temeiurile juridice cât și cauza, sunt diferite, în speță invocându-se altă situația de fapt și anume aceea a discriminării salariale precum și dispoziții legale diferite, respectiv cele privind interzicerea discriminării.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că eclamanta are calitatea de grefieră în cadrul Judecătoriei Botoșani iar prin hotărâri judecătorești i s- recunoscut dreptul la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar pentru intervalul 1 octombrie 2000- 1 martie 2009.
Cu privire la acest spor, prin Decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată că, "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001", decizie obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Cu privire la cererea de acordare în continuare a acestui spor, instanța a constatat că aceasta este admisibilă, în baza art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă.
S-a reținut că, din motivarea Deciziei nr. 21/2008 a ÎCCJ, rezultă că, în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Acest fapt, de notorietate, rezultă și din modul de emitere al Ordinelor Ministrului Justiției cu privire la plata acestui spor începând cu luna martie 2009, beneficiind de sporul de 50% doar acel personal auxiliar care are recunoscut dreptul respectiv prin hotărâri judecătorești și pentru viitor.
În prezent în sistemul judiciar există pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li se recunoaște acest drept, încălcându-se astfel prevederile dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, ale art. 5 alin 1 și 3din Codul Muncii și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la egalitatea de tratament și nediscriminare.
Prin urmare, instanța a admis cererea și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani, la plata unor despăgubiri egale cu diferențele salariale rezultate prin luarea în considerare sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50%, spor calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada efectiv lucrată în intervalul 1.03.2009-1.07.2009 și în continuare până la înlăturarea stării de discriminare.
În privința daunelor produse prin întârzierea în plată, s-a dispus repararea prejudiciului prin actualizarea sumelor cu indicele de inflație, în baza art.161 pct.4 Codul Muncii cât și a principiului general arătat de art. 78 alin. 1 din același act normativ.
În baza art. 1088 cod civil cei trei pârâți au fost obligați și la plata dobânzii legale prevăzută de OG 9/2000, începând cu data introducerii acțiunii.
Totodată, a fost obligat pârâtul Tribunalul Botoșani ca, în conformitate cu art. 64 alin. 1 lit. a din Hotărârea CSM 387/2005, să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților pentru motivele prev. de art. 304 pct.4 și 9.pr.civ. susținând că instanța de fond a respins în mod greșit excepția autorității de lucru judecat pentru perioada ulterioară datei de 1.03.2009, în speță fiind întrunite toate condițiile prevăzute de art. 1201 Cod civil întrucât prin sentința civilă nr. 475/2009 Tribunalul Botoșanis -a pronunțat cu privire la cele solicitate de reclamantă în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei a susținut că din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr. 8/24.01.2007 care prevede prin art. 30 că la data intrării sale în vigoare se abrogă Legea nr. 50/1996. În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă pentru personalul auxiliar de specialitate începând cu februarie 2007. De asemenea că sentința este criticabilă și pentru faptul că instanța a dispus acordarea unor drepturi salariale pe viitor deși acest drept este incert, neputându-se cunoaște la momentul pronunțării sentinței dacă raportul de serviciu va continua și în viitor sau dacă sistemul de salarizare va fi identic cu cel actual. De asemenea că greșit s-a admis capătul de cerere privind actualizarea sumelor solicitate în raport cu indicele de inflației și plata dobânzii legale, deoarece reclamanta ar fi putut pretinde doar dobânda stabilită de lege și aceasta numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
Cât privește motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 4.pr.civ. recurentul a arătat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești consacrând un drept salarial neprevăzut de legislația în vigoare, dovadă în acest sens fiind Decizia Curții Constituționale nr. 838 din 27 mai 2009 privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe de o parte și Parlamentul și Guvernul României pe de altă parte. Prin aceasta, Curtea Constituțională a decis că instanța supremă nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate a acestora.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Referitor la critica vizând aplicarea în speță a disp. art. 1201 Cod civil, în cauză nu este îndeplinită condiția triplei identități - de părți, obiect și cauză, dintre cele două pricini, întrucât în prezenta reclamanta a renunțat la pretențiile anterioare datei de 1.03.2009 și a invocat alte dispoziții legale, respectiv cele privind interzicerea discriminării, nefiind identitate de obiect și cauză.
Criticile aduse sentinței pe fondul cauzei sunt de asemeni nefondate.
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de ÎCCJ - Secțiile Unite dată în interesul legii s-a decis că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organul autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001", rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
Art. 329 alin. 3.pr.civ. prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Art. 73 alin. 3 lit. 1 din Constituția României prevede că prin lege organică se reglementează organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, al instanțelor judecătorești, al Ministerului Public și al Curții de Conturi.
Ordonanțele emise de Guvern nu pot interveni cu reglementări în domenii care fac obiectul unor legi organice ( art. 115 alin. 1 din Constituție).
De asemeni, potrivit art. 56 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unui act normativ poate fi dispusă prin acte normative ulterioare, de același nivel sau de nivel superior.
Prin art. 30 din OG nr. 8/2007, invocat de recurenți s-a dispus abrogarea Legii nr 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, lege organică, ori prin ordonanțe, nu se poate interveni în domenii care fac obiectul unei legi organice.
Curtea mai reține că acest spor reprezintă o componentă a drepturilor salariale cuvenite magistraților și personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, drepturi care se calculează și se plătesc lunar, munca și obligația corelativă de plată a salariului fiind prestații succesive datorate specificului raporturilor de muncă, așa încât se justifică acordarea sporului și pentru viitor.
A nu se acorda și în continuare acest spor magistraților și personalului auxiliar al instanțelor ar însemna o interpretare diferențiată a dispozițiilor legale cu privire la aceeași categorie socio-profesională, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile pentru limitarea unor drepturi, conform art. 53 din Constituție iar această situație ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul disp. art. 16 alin. 1 din Constituție, a dispozițiilor OG nr. 137/2000, a dispozițiilor art. 14 din CEDO, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la această convenție, art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la CEDO, ratificată de România prin Legea nr. 103/2006, publicată în Of. nr. 375/2.05.2006.
Cât privește actualizarea sumelor la indicele de inflație aceasta se justifică prin necesitatea corelării salariului real cu salariul nominal de care reclamanta ar fi beneficiat la momentul în care drepturile salariale erau datorate și cel în care sumelor vor intra efectiv în patrimoniul său, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației.
Prin lipsirea reclamantei de folosința acestor sume de bani evident s-a creat un prejudiciu ce poate fi reparat prin acordarea dobânzii legale prevăzută de OG nr. 9/2000, în conformitate cu art. 1088.civ.
Referitor la critica privind încălcarea limitelor puterii judecătorești nu se poate aprecia că instanța și-a arogat atribuții de legiferare pronunțând soluția doar în limitele în care a fost investită obligând pârâții la aplicarea întocmai a dispozițiilor legale invocate, analizate și reținute a avea aplicabilitate în cauză. Prin decizia nr. 838 din 27.05.2009 a Curții Constituționale invocată de recurent s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul și Guvernul României pe de altă parte, însă Curtea Constituțională arată în cuprinsul acestei decizii că actul nu produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor pronunțate deja de ÎCCJ în exercitarea atribuției consacrate de art. 329.pr.civ. În considerentele acestei decizii se menționează de asemenea că și cu alte ocazii Curtea Constituțională a statuat că potrivit competențelor sale expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 147/2992 nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.972 din 3 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:,
Dact., 2 ex. 14.10.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Andrieș Catrinel
