Pretentii civile. Speta. Decizia 1298/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1298
Ședința publică din data de 7 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamantul G și pârâții Guvernul României, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, împotriva sentinței civile nr. 788 pronunțată la data de 13.07.2009 de către Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, G, și, C, și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, din oficiu, pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, relativ la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul
Consilier juridic solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, față de pârâții menționați.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursurilor.
Reprezentanta pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara solicită admiterea recursurilor proprii, așa cum au fost formulate și motivate în scris. Față de recursurile declarate de către reclamantul G și de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, solicită respingerea lor, ca nefondate.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.788/13 iulie 2009, Tribunalul C-S a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a Guvernului României.
Pe fond, a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, G, C, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamanților o despăgubire egală cu sumele aferente creșterilor salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007 în raport cu salariul din decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 01.04.2007 în raport cu salariul din martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007, unde salariul este indemnizația brută de încadrare lunară a fiecărui reclamant, sume actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă, și să asigure fondurile necesare plății despăgubirii acordate, cu obligarea pârâtelor la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, având calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (unități bugetare, care sunt finanțate de la bugetul de stat), iar raporturile juridice de muncă ale acestora sunt guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și art.295 alin.2 din acest cod, născându-li-se dreptul la o salarizare echitabilă, satisfăcătoare, fără limitări și restrângeri datorate devalorizării monedei naționale, precum și dreptul la tratament egal în materie de salarizare (art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și lit.f, art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003).
Deci, reclamanții se află în aceeași situație, sub acest aspect, ca și restul personalului din sistemul bugetar.
Însă, printr-o o serie de acte normative (de exemplu: G nr.10/2007; G nr.11/2007; G nr.16/2007; G nr.27/2007; Legea nr.232/2007; G nr.8/2007; G nr.20/2007; G nr.23/2007), personalul din sistemul bugetar a beneficiat, ca în fiecare an, de majorările salariale anuale, pentru anul 2007, sub forma adaosurilor salariale constând în indexarea salariilor sau indemnizațiilor.
Aceste majorări au fost aplicate nediscriminatoriu sub aspectul categoriei socio - profesionale, fiind de enumerat, exemplificativ: demnitarii (art.1 din G nr.10/2007); judecătorii Curții Constituționale (art.1 din G Nr.10/2007); personalul asimilat demnitarilor publici (art.3 alin.3 din G nr.10/2007); personalul din unitățile de cult religios (art.19 din G nr.10/2007); personalul Curții de Conturi (art.2 din G nr.27/20007); personalul contractual din unitățile bugetare (art.1 din G nr.10/2007); personalul auxiliar din justiție (art.31 din G nr.8/2007); personalul didactic și didactic auxiliar (art.1 din G nr.11/2007), personalul din aparatul Ministerului Afacerilor Externe, a Ministerului Integrării Europene, a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare și a institutelor culturale din străinătate (art.1 din G nr.16/2007); funcționarii publici (articolul unic, pct.5 din Legea nr.232/2007); personalul din unitățile sanitare publice (art.1 pct.3 din G nr.23/2007); funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare (art.1 din G nr.20/2007).
de motive ale acestor acte normative (întocmite conform art.29 - 32 din Legea nr.24/2000 și potrivit art.6 din Legea nr.52/2003) au ca și numitor comun, în esență, fundamentul necesității acordării majorărilor salariale pe anul 2007 în sistemul bugetar, ca efect al creșterii indicelui prețurilor bunurilor de consum în anul 2007 față de anul 2006, precum și tratamentul egal între diferitele categorii de personal bugetar, în sensul acoperirii devalorizării datorate creșterii inflației.
De asemenea, s-a mai reținut că temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a categoriilor socio-profesionale cu venituri salariale în mod cert mai scăzute decât cele ale reclamanților, deoarece majorările au fost aplicate deopotrivă și demnitarilor, personalului asimilat demnitarilor, judecătorilor Curții Constituționale, membrilor Curții de Conturi și altor categorii cu venituri salariale mai ridicate decât cele ale reclamanților.
Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul primirii unui salariu erodat de inflație la fel ca și restul personalului, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul adaosului salarial anual pe 2007, soluția fiind în acord și cu reglementările dreptului comunitar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul G și pârâții Guvernul României, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-.
Reclamantul Gac riticat sentința pentru nelegalitate, sub aspectul motivului de recurs prevăzute de art.304 pct.5 Cod procedură civilă și a prevederilor art.306 alin.2 și 3 Cod procedură civilă, solicitând casarea în parte a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce-l privește, la Tribunalul C-S, arătând că în perioada de referință a acțiunii și până la data pensionării sale a fost procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, cu sediul în
Prin urmare, a solicitat ca în temeiul art.165 Cod procedură civilă să se dispună disjungerea cauzei în ceea ce-l privește și ca urmare casării, cauza să fie trimisă spre rejudecare tribunalului numai cu privire la el pentru a fi citat și introdus în cauză ca pârât, inclusiv
În subsidiar, a solicitat modificarea în parte a hotărârii recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată inclusiv față de
Pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara au solicitat modificarea hotărârii recurate și pe fond respingerea acțiunii, învederând faptul că instanța de fond a încălcat prevederile nr.OG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 45/2007, în sensul că prin acordarea acestor drepturi salariale instanța de fond a adăugat la actul normativ prin care s-au stabilit drepturile salariale ale magistraților, fiind încălcate și prevederile nr.OG 10/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului salarizat potrivit Legii nr.495/2004, privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, nr.OG6/2007, nr.OG 27/2007 și nr.OUG 60/2000, acte normative care nu prevăd creșteri salariale magistraților.
Prin urmare, au arătat recurenții că reclamanții intimați nu fac parte din categoria personalului care a beneficiat de majorările solicitate, iar instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că magistrații nu au beneficiat de aceste majorări prin intrarea în vigoare a nr.OG 27/2006, considerând că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea actelor normative în vigoare, instanța de fond adăugând în plus aceste drepturi salariale.
Guvernul României, în recursul său, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât Tribunalul Timiș greșit a repus în discuție excepția legitimității sale procesuale, revenind asupra celor constatate prin încheierea interlocutorie din 20.09.2007, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități.
A învederat că acest organ colegial, fără personalitate juridică, poate sta în justiție în calitate de pârât numai în litigiile de contencios administrativ atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale legale.
Pe fond a arătat în esență că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea textelor legale incidente în cauză, ignorând Decizia Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009, prin care a fost constată existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Guvernul României pe de altă parte.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, întrucât acest minister nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, rolul acestui minister fiind acela de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite a acestui buget, precum și a bugetelor locale, respectând procedura reglementată în legea finanțelor publice.
De asemenea, a arătat că acest minister este ordonator principal de credite cum este și Ministerul Justiției, neputând fi obligat la plata salariaților altor instituții, între cele două ministere neexistând raporturi de muncă.
Examinând recursurile declarate de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Guvernul României, Curtea constată că sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Față de precizarea reclamantului G că în perioada de referință pentru care s-a promovat acțiunea a fost angajatul Direcției Naționale Anticorupție, greșit tribunalul a admis acțiunea acestui reclamant, în contradictoriu cu pârâții recurenți mai sus menționați, deși nu existau raporturi contractuale de muncă între aceste părți.
Prin urmare, este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți recurenți, fiind incident cazul de casare prevăzut la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cu consecința modificării sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului G și evident a respingerii recursului declarat de acest reclamant. Solicitarea acestuia de a se casa hotărârea recurată în parte, numai în ce-l privește, nu poate fi primită, dat fiind faptul că acțiunea nu a fost promovată în contradictoriu și cu pârâta Direcția Națională Anticorupție iar față de cadrul procesual legai investit inițial, de asemenea nu poate fi primită nici cererea de introducere, direct în recurs, a unei noi părți, fiind în contradicție cu dispozițiile art.294 rap. la art. 316 Cod procedură civilă.
În ce privește recursul declarat de pârâtul Guvernul României, instanța nu va mai analiza motivele invocate în cererea de recurs, față de poziția procesuală adoptată de către reclamanți și consemnată și în practicaua hotărârii de către tribunal, în sensul de a se lua act că nu se judecă în contradictoriu și cu acest pârât.
Prin urmare, Curtea urmează a lua act de această cerere, aspect ce echivalează cu o renunțare la judecată a acțiunii relativ la acest pârât, conform dispozițiilor art.246 Cod procedură civilă.
În ce privește celelalte motive invocate în recursurile declarate de recurenții-pârâți, inclusiv de Ministerul Economiei și Finanțelor, și care vizează fondul cauzei, din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță în mod legal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, și a admis acțiunea celorlalți reclamanți.
Prima instanță a avut în vedere dispozițiile legale referitoare la discriminare, constatând că prin neacordarea sumelor solicitate, s-au încălcat dispozițiile art. 41 alin. 2, art. 53 din Constituție, art. 5 alin. 3, art. 6 din Codul muncii, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție, care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate și anume, cel bugetar.
Deci, reclamanții au fost discriminați și în sensul dispozițiilor art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nicio distincție); art. 4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr. 74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește la art. 19 pct. 3, că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea unor drepturi, dar în speță nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că acordarea unor adaosuri doar unor categorii de personal a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Prin neaplicarea adaosurilor salariale reprezentând majorări și indexări aplicate salariilor începând cu 01.01.2007, astfel cum au fost solicitate de către reclamanți,corect a conchis tribunalul că pârâții sunt culpabili în producerea unui prejudiciu pentru reclamanți, constând în primirea unui salariu mai mic față de criteriul avut în vedere de către legiuitor în aplicarea acelor majorări și indexări, și anume: creșterea indicelui prețului de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.
Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală în cauză, deoarece dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2000 nu înlătură aplicabilitatea dispozițiilor art. 28 lit. f din același act normativ, care prevăd că elaborarea bugetelor se realizează de către Guvern, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite.
Calitatea procesuală pasivă a acestui minister nu rezidă din calitatea de ordonator principal de credite, ci din calitatea de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice.
Astfel, în lipsa alocării unor fonduri pentru plata sumelor solicitate, cu ocazia rectificării bugetare, Ministerul Publics -ar afla în imposibilitatea respectării hotărârilor judecătorești.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1,3 Cod procedură civilă, rap. La art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, s-au admis recursurile pârâților Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Guvernul României, modificându-se în parte sentința civilă atacată în sensul respingerii acțiunii promovată de reclamantul G, ca urmare a lipsei calității procesuale pasive a pârâților și s-au respins recursurile declarate de reclamantul G și de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, menținându-se în rest sentința cu privire la ceilalți reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Guvernul României, declarate împotriva sentinței civile nr. 788/13.07.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Modifică în parte sentința civilă atacată în sensul că respinge acțiunea promovată de reclamantul G, ca urmare a lipsei calității procesuale pasive a pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Ia act că reclamanții au renunțat la judecată față de pârâtul Guvernul României.
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și de reclamantul G, împotriva aceleiași sentințe.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate, vizând pe reclamanții, G, C, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - Dr. - - - -
Grefier,
- -
Red. /20.-
Tehnored.: /2 ex./20.10.2009
Prim inst.: - - Trib.C-S
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
