Pretentii civile. Speta. Decizia 1584/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1584
Ședința publică din data de 22 iulie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,- bis, sector 1,prin administrator judiciar Insolvency Specialists cu sediul în B,-, - 27, etaj 4,sector 3, împotriva sentinței civile nr.366 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat, nr. 100, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă precum și pentru administratorul judiciar al acesteia avocat din cadrul Baroului B în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, lipsind intimatul - reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Totodată, la dosar s-a depus prin serviciul registratură din partea recurentei - pârâte extras din Legea nr. 85/2006 și Legea nr. 277/7 iulie 2009.
Avocat având cuvântul depune la dosar în xerocopie decizia nr. 2/31.03.2009 prin care se mențin contractele de asistență juridică încheiate cu casele de avocați expres enumerate în aceasta și în xerocopie certificat de grefă eliberat de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- din care rezultă că a fost deschisă procedura insolvenței și a fost numit administrator judiciar Insolvency Specialists cu sediul în B,str. - -,nr. 35, - 27, etaj 4,sector 3.
Curtea dispune introducerea în cauză în calitate de administratorului judiciar al intimatei pârâte SC SA pentru care are împuternicire avocațială casa de avocați și Asociații, reprezentată la acest termen de judecată de avocat.
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțate pe fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, fără cheltuieli de judecată.
Solicită să se constate că aceste prime au fost acordate la nivelul anului 2003 și au fost incluse în salariu.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4503,25 lei din care 4200 lei drepturi salariale cuvenite și neacordate si 303,25 lei reprezentând daune materiale pentru neachitarea la termen a acestor drepturi, în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat ca pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentari salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, respectiv copia cărții de identitate și a cărții de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii atât timp cât drepturile solicitate au fost incluse în salariul de baza, începând cu 2003.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 1004/28.03.2008 a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma brută de 4200 lei reprezentând drepturi salariale constând în prima de C pe anul 2005 și prima de Paște pe anii 2005-2006, suma ce urmează a fi actualizat conform indicelui de inflație, de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Pentru a pronunța aceasta sentință, instanța a reținut pe baza actelor de la dosar, ca reclamantul a fost salariatul pârâtei până în anul 2006, ocazie cu care nu a încasat drepturile reprezentând suplimentari pentru Paște și C, astfel încât pârâta este obligata să achite aceste drepturi reclamantului, mai ales că nu exista nicio dovada că aceasta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau, ca le-ar fi inclus în salariul de bază.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o pentru neegalitate și susținând că în mod greșit instanța de fond a stabilit că nu exista nicio dovada la dosar privind achitarea efectiva a primelor de Paște și de C, motivat de faptul că în anul 2003, aceste prime au fost incluse în salariu și, ulterior, ele au fost menținute și indexate în anii 2003-2007la aceste creșteri salariale aplicându-li-se și sporurile stabilite prin CCM pentru anii 20903-2007, astfel cum rezultă din adresa înregistrată sub nr.938/01.04.2008 de SC SA -Departamentul Resurse Umane.
O alta critica s-a referit la faptul că și în măsura în care pretențiile reclamantului ar fi fost întemeiate, cuantumul sumei datorate trebuia calculat în raport cu salariul de bază mediu lunar la nivelul societății așa cum rezultă din adresa depusă în recurs și în care se specifica expres care este cuantumul acestuia.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr.1655/10.09.2008, a admis recursul pârâtei SC SA împotriva sentinței civile nr.1004/28.03.2008 pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a pronunța aceasta decizie, instanța a reținut că pentru anul 2003, primele de Paște și de C au fost incluse în salariu, astfel cum s-a menționat și în numai că, aceasta nu înseamnă că începând cu aceasta dată, aceste prime rămân incluse în salariu, însă, presupunând că susținerea recurentei este reală, aceasta avea obligația ca în conformitate cu art.287 din Codul Muncii, sa probeze veridicitatea susținerilor făcute, fapt pe care pârâta nu l-a demonstrat cu referire concreta la situația salarială a reclamantului, că acest lucru corespunde realității.
Mai mult decât atât, recurenta trebuia să demonstreze si faptul ca art.168 al.2 este aplicabil și pentru perioada ulterioară anului 2003, întrucât aceasta prevedere contractuală se referă exclusiv la anul 2003.
Legat de același articol al, Curtea a reținut ca părțile în contract, au stabilit criteriile de determinare a cuantumului acestor prime ca fiind echivalentul unui salariu de baza mediu pe unitate, a cărui valoare concreta trebuie stabilita cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, prin negociere cu sindicatul, ori, in lipsa acestei negocieri, instanța de fond avea obligația administrării de probe pentru ca solicitarea reclamantului s-a referit la salariul mediu brut pe unitate, care include și sporurile, critica formulată de recurenta sub acest aspect fiind corectă.
Deși la dosar recurenta a depus o adresa privitoare la valoarea salariului de baza mediu anual, Curtea de Apel a apreciat că acest înscris este insuficient pentru determinarea cuantumului corect al sumei datorate reclamantului în condițiile art.168 din, stabilind necesitatea efectuării unei expertize contabile-salarizare care, în raport cu evidentele contabile ale unității și înscrisurile de la dosar, să determine cuantumurile salariului de bază mediu brut pe unitate din luna anterioara în care trebuia efectuată plata.
Întrucât în fața instanței de recurs nu se pot administra probe noi cu excepția înscrisurilor și constatând că în cauză, prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului ca o consecință a neadministrării de probe, s-a dispus trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanța de fond, în vederea administrării tuturor probatoriilor necesare și utile, pentru corecta stabilire a situației de fapt și, implicit, a cuantumului corect al sumei datorate reclamantului.
Cauza a fost reînregistrată la ribunalul Prahova sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 366 din 12 februarie 2009, Tribunalul Prahova a admis în fond după casare acțiunea și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantului prima de Paște 2005-2006 și C 2005, calculate la nivelul salariului de baza mediu brut pe societate din luna anterioara celei în care trebuia achitat dreptul, conform art.168 din CCM la nivel de societate, sume ce urmează a fi achitate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, cu ocazia executării silite.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Pe linia deciziei de casare, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile-salarizare care să calculeze drepturile bănești cuvenite reclamantului cu titlu de prime de Paste și de C, în funcție de cuantumurile salariului de baza mediu brut pe unitate din luna anterioara în care trebuia efectuata plata și a citat părțile cu mențiunea dacă înțeleg să achite onorariu de expertiză.
La termenul din 12.02.2009, având în vedere ca niciuna din părți nu s-a prezentat și nici nu au înștiințat instanța că pot plăti onorariul de expertiză, aceasta constată imposibilitatea administrării probei dispusa prin decizia de casare, situație în care se va pronunța, urmând ca suma datorata reclamantului sa fie individualizată și actualizata cu coeficientul de inflație în faza executării silite.
Având în vedere cele arătate, instanța a admis în fond după casare acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantului prima de Paște 2005-2006 și C 2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu brut pe societate din luna anterioara celei în care trebuia achitat dreptul, conform art.168 din CCM la nivel de societate, sume ce urmează a fi achitate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței pana la data plății efective, cu ocazia executării silite.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat în termen legal recurs pârâta SC, în baza art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, criticând-o ca nelegală și netemeinică, pe considerentul că primele de Paște și de C solicitate de reclamant, au fost introduse în salariul de bază al acestuia, iar acest lucru reiese și din nota Comisiei Paritare formată la nivel de unitate, care a stabilit că voința părților nu este să plătească aceste prime separat de salariul de bază.
Recurenta consideră că oricum atâta timp cât nu au existat negocieri între sindicat și patronate privind atribuirea acestor prime prevederile referitoare la acestea constituie numai niște drepturi sub condiție.
Recurenta a mai solicitat și suspendarea executării sentinței recurate, având în vedere cele menționate, însă cererea sa rămâne fără obiect în condițiile în care Curtea a pronunțat prezenta decizie irevocabilă, la primul termen.
În recurs nu au fost formulate probe noi.
Legal citat, reclamantul nu a formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului,în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele, conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Curtea de Apel Ploieștia reținut prin decizia 1655/10.09.2008 că, pentru anul 2003, primele de Paște și de C au fost incluse în salariu, astfel cum s-a menționat și în numai că, aceasta nu înseamnă că începând cu aceasta dată, aceste prime rămân incluse în salariu, însă, presupunând că susținerea recurentei este reală, aceasta avea obligația ca în conformitate cu art.287 din Codul muncii, să probeze veridicitatea susținerilor făcute, fapt pe care pârâta nu l-a demonstrat cu referire concretă la situația salarială a reclamantului, depunând la dosar ștatele de plată. Mai mult decât atât, recurenta trebuia să demonstreze și faptul ca art.168 al.2 este aplicabil si pentru perioada ulterioară anului 2003, întrucât aceasta prevedere contractuală se refera exclusiv la anul 2003.
Legat de același articol al, Curtea a reținut ca părțile în contract, au stabilit criteriile de determinare a cuantumului acestor prime ca fiind echivalentul unui salariu de baza mediu pe unitate, a cărui valoare concreta trebuie stabilită cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, prin negociere cu sindicatul. Aceste determinări stabilite de curte au rămas irevocabile și, ca atare, veridicitatea lor nu mai poate fi pusă în discuție decât prin căile extraordinare de atac.
În consecință, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și a acordat reclamantului primele de Paști și C solicitate.Ca atare, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,- bis, sector 1, prin administrator judiciar Insolvency Specialists cu sediul în B,-, - 27, etaj 4,sector 3, împotriva sentinței civile nr.366 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat, nr. 100, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 iulie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
- - - - - -- -
Fiind în concediu de odihnă Fiind în concediu de odihnă
semnează Președintele instanței semnează Președintele instanței
Grefier
Fiind în concediu de odihnă,
semnează Grefierul șef secție
red.CP/MI
5ex/18.08.2009
Dosar fond nr- Tribunalul Prahova
Judecători fond; R
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
