Pretentii civile. Speta. Decizia 1844/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR.2311,-
DECIZIA NR.1844
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1288 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Târgoviște, dul -, -.5,.13, județul D, intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, dul -, nr.32 - 34, județul D, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, Administrația Națională a Penitenciarelor, cu sediul în B,-, sector 2.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, iar prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.231- pe rolul Tribunalului Dâmbovița reclamantul a chemat în judecată pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Justiției pentru ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligați la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % prevăzut de dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, raport la indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada septembrie 2004 - 01.01.2006.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că din anul 2004 și până la 01.01.2006, dată la care s-a pensionat, a avut statutul de magistrat în cadrul Tribunalului D-ța și potrivit art. 47 din. Nr. 50 / 1996 republicată avea dreptul la acest spor conform condițiilor deosebite de muncă.
Acest text de lege a fost însă abrogat prin O G nr. 83 / 2000, deși domeniul referitor la salarizare nu poate fi reglementat decât printr-o lege organică, încălcându-se dispozițiile art 114 din Constituția României, astfel că s-au încălcat normele legale de principiu referitoare la delegarea legislativă, în același sens pronunțându-se printr-un recurs în interesul legii.
La data de 10.06.2008 reclamantul și-a completat acțiunea în sensul de a fi obligat pârâtul Tribunalul Dâmbovița la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă, conform dispozițiilor art.6, 7 și 8 din Decretul 02/1976.
Pârâtul Tribunalul Dâmbovițaa depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât la 01.05.1998 reclamantul a fost detașat în funcția de director la Direcția Generală a Penitenciarelor, până la data pensionării, cu acesta aflându-se în raporturi de muncă.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile solicitate pe o perioadă mai mare de trei ani față de data introducerii acțiunii.
Prin încheierea din 7 iulie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa scos cauza de pe rol și a trimis dosarul spre soluționare Curții de APEL PLOIEȘTI, având în vedere dispozițiile art.I din OU. nr.75/20008, cauza fiind reînregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.
La termenul din 27 februarie 2009 în ședință publică Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea acțiunii de față.
Astfel, prin decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr.73/06.02.2009 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art.I și II din nr.OUG75/2008, situație în care, ținând cont de obiectul prezentei acțiuni, ce constituie un litigiu de muncă, aparține Tribunalului în primă instanță, competența de soluționare a cauzei, în conformitate cu art.2 pct.1 lit.c din Codul d e procedură civilă.
Având în vedere și dispozițiile art.284 alin.2 din Codul Muncii, ce statuează că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin.1 - ce privesc conflictele de muncă - se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, în baza art.158 alin.1 și art.159 alin.2 din Codul d e procedură civilă, Curtea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, reprezentând instanța competentă în a cărei circumscripție reclamanții își au domiciliul.
La 16.12.2008, în dosarul nr- Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus introducerea în cauză Administrației Naționale a Penitenciarelor, care a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru o perioadă anterioară celei de trei ani față de momentul introducerii acțiunii iar pe fond a recunoscut dreptul reclamantului la acest spor pe perioada pentru care acesta nu as-a prescris.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr.2311,-.
Prin sentința civilă nr. 1288 pronunțată la data de 10 iunie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Dâmbovița și a respins cererea față de acest pârât.
De asemenea a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pe perioada 01.sept.2004-17.03.2005 și a respins cererea pentru această perioadă.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Justiției B și Administrația Națională a Penitenciarelor B, obligând pârâții să plătească reclamantului sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă pe perioada 18.03.2005- 01.01.2006.
Analizând cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod pr.civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Tribunalul Dâmbovița, instanța reținut că aceasta este întemeiată, întrucât potrivit art. 12 din OUG nr. 27 /2006 " (1) Pe perioada delegării și a detașării, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcția în care sunt delegați sau detașați. Dacă indemnizația și celelalte drepturi salariale prevăzute pentru funcția în care sunt delegați sau detașați sunt mai mici, aceștia își păstrează indemnizația de încadrare brută lunară și celelalte drepturi bănești.
(2) Drepturile care se acordă pe timpul detașării se suporta de instituția în care persoana în cauză își desfășoară activitatea ", iar reclamantul nu a solicitat decât plata acestor drepturi, nu și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, astfel că pretențiile sale sunt doar în contradictoriu cu instituția la care și-a desfășurat activitatea. Astfel, cererea formulată împotriva Tribunalului Dâmbovițaa fost respinsă.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pe perioada 01.09.2004-17.03.2005, invocată de pârâții Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor a fost admisă, întrucât potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 litera c din Codul Muncii drepturile salariale neacordate se pot solicita în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, motiv pentru care a respins cererea reclamantului pentru această perioadă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată în parte.
Astfel, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Cum reclamantul avea calitatea de magistrat și față de considerentele expuse tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Administrația Națională a Penitenciarelor la plata către reclamant a sporului de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 18.03.2005- 01.01.2006, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Împotriva sentinței a declarat recurs Curtea de APEL PLOIEȘTI prin care s-a solicitat modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive și respingerea acțiunii față de Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
In cuprinsul motivelor de recurs se arată casoluția instanței de fond este lipsită de temei legal în ceea ce privește obligarea recurentei la plata drepturilor salariale catre reclamant, deoarece conf.art.12 alin.2 din OUG nr.27/2006 "drepturile care se acordă pe perioada detașării se suporta de instituția în care persoana în cauză își desfășoară activitatea".
Prin urmare, arata recurenta intre aceasta și reclamant nu există raporturi juridice de muncă pe perioada in care se solicita sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel ca nu poate fi obligata la plata acestuia.
Examinând hotărârea atacata prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în speță, Curtea va reține următoarele:
Potrivit art. 12 din OUG nr. 27 /2006 " (1) Pe perioada delegării și a detașării, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcția în care sunt delegați sau detașați. Dacă indemnizația și celelalte drepturi salariale prevăzute pentru funcția în care sunt delegați sau detașați sunt mai mici, aceștia își păstrează indemnizația de încadrare brută lunară și celelalte drepturi bănești.
(2) Drepturile care se acordă pe timpul detașării se suporta de instituția în care persoana în cauză își desfășoară activitatea ", iar reclamantul nu a solicitat decât plata acestor drepturi, nu și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, astfel că pretențiile sale sunt doar în contradictoriu cu instituția la care și-a desfășurat activitatea. Astfel, cererea formulată împotriva Curtii de APEL PLOIEȘTI în mod eronat a fost admisă, întrucat aceasta nu avea calitate procesuala pasivă în cauză.
Prin urmare, numai intre reclamant și pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor au existat raporturi juridice de muncă pe perioada pentru care se solicită sporul de 50 % pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, astfel că numai aceasta ar putea fi obligată la plata drepturilor salariale solicitate".
Față de aceste considerente, avandu-se în vedere si disp.art.312 pr.civilă corob. cu disp.art.3041pr.civilă, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta Curtea de APEL PLOIEȘTI și pe cale de consecință admite recursul formulat și va modifica în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea față de Curtea de APEL PLOIEȘTI ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta Curtea de APEL PLOIEȘTI și pe cale de consecință admite recursul formulat de pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1288 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Târgoviște, dul -, -.5,.13, județul D, intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, dul -, nr.32 - 34, județul D, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, Administrația Națională a Penitenciarelor, cu sediul în B,-, sector 2 și modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea față de Curtea de APEL PLOIEȘTI ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red.VD/19.10.09
2311,- Trib.
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
