Pretentii civile. Speta. Decizia 316/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 316
Ședința publică din data de 18 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamantul cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocatură cu sediul în P,str. - -, nr. 11, județul P, împotriva sentinței civile nr. 2449 din 29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA B cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul reclamant avocat din cadrul Baroului în baza împuternicirii avocațiale nr. 416/18.11.2008, intimata pârâtă SC SA reprezentată de avocat din cadrul Baroului P în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar întâmpinare de pe care a comunicat apărătorului recurentului reclamant un exemplar și invocă excepția tardivității declarării și motivării recursului.
Arată că sentința s-a comunicat la data de 24.10.2008 iar recursul a fost declarat și înregistrat la data de 19.11.2008.
Avocat, pentru recurentul reclamant având cuvântul arată că la dosar nu există dovada comunicării sentinței la domiciliul ales, respectiv sediul cabinetului de avocatură, iar prin primul capăt al motivelor de recurs au solicitat repunerea în termenul de recurs. Solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării și pregătirea apărării.
Curtea pentru a da posibilitatea apărătorului recurentului reclamant să ia cunoștință de conținutul întâmpinării ce i s-a comunicat în timpul ședinței de judecată, în vederea pregătirii apărării, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei a răspuns pentru recurentul reclamant avocat, intimata pârâtă SC SA reprezentată de avocat.
Avocat având cuvântul arată că în ceea ce privește excepția tardivității declarării și motivării recursului prin prisma dovezilor existente la dosar și a cererii formulate prin motivele de recurs privind repunerea în termen, personal nu a primit sentința civilă la sediul cabinetului de avocatură.
Avocat, având cuvântul arată că hotărârea a fost comunicată la cabinetului de avocatură.
Curtea, luând concluziile părților în ceea ce privește excepția invocată urmează să examineze cu prisosință acest aspect conform art. 137 alin. 1 cod procedură civilă și acordă cuvântul părților și în subsidiar.
Avocat având cuvântul solicită repunerea în termenul de declarare a recursului întrucât sentința nu a fost comunicată la domiciliul ales, dar dacă există la dosar dovada arată că lasă la aprecierea instanței. Au cerut repunerea în termen de la data la care s-a cerut comunicarea,respectiv au formulat cererea de eliberare a unei copii de pe sentință.
Pe fond recursul este nelegal întrucât nu se desprinde nici un motiv că susținerile reclamantului sunt neîntemeiate.
Intimata pârâtă nu a înțeles obiectul cauzei și nici instanța de fond,iar calculul prezentat are la bază planul societății. Au făcut un calcul și au obținut altă sumă,netul rezultat este mai mare și nu are valoarea celui de la punctul 4.
Din suma prevăzută în decizie nu știe ce reprezintă această sumă, dacă cuprinde compensarea pentru preaviz și compensarea pentru concediul de odihnă neefectuat.
Instanța de fond în motivare nu a făcut nicio referire la această sumă, motiv pentru care solicită admiterea recursului și obligarea pârâtei la acordarea diferenței, iar în subsidiar admiterea recursului casarea sentinței cu trimiterea dosarului la fond pentru efectuarea unei expertize de specialitate pentru calcularea sumelor de care reclamantul trebuia să beneficieze și să se precizeze dacă există vreo diferență între ce a primit și ce trebuia să primească.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Avocat având cuvântul invocă excepția dreptului de se contesta decizia de concediere, acțiunea fiind promovată cu mult peste termenul de 30 de zile.
În ceea ce privește recursul formulat solicită respingerea acestuia și menținerea sentinței pronunțate la fon d ca temeinică și legală.
Arată că au depus la dosar algoritmul de calcul iar diferențierea se face doar în funcție de vechime
Dacă se dă curs acestei cereri de casare cu trimitere spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize se vor înregistra alte noi cereri din partea celor disponibilizați.
Din analiza dispozițiilor art. 50 alin 1 din CCM cu cele ale punctului 4 din Planul social se observă faptul că a negociat cu SC condiții mult mai avantajoase de concediere prin planul social.
Recurentul reclamant a primit pachetul financiar conform art. 4 din Planul Social dar prin cererea formulată a solicitat săi fie plătită cumulativ și indemnizația de concediere potrivit art. 50 din CCM.
Instanța de fond în mod temeinic a considerat că acest lucru nu este posibil întrucât disp.art. 50 au fost înlocuite cu cele prevăzute la punctul 4 din Planul social.
Avocat având cuvântul pe prescripția dreptului de a contesta decizia arată că termenul este de 3 ani,iar obiectul acțiunii nu este reprezentat de contestarea deciziei de concediere întrucât nu s-au opus concedierii. Art. 6 din această decizie nu vorbește de preaviz și concediu neefectuat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamantul a chemat in judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, sa fie obligata pârâta la plata sumei de câte 9619 lei net reprezentând diferența dintre despăgubirile ce trebuiau acordate cu ocazia concedierilor și cele primite.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul SC începând cu anul 1990 până în anul 2006, iar prin decizia nr.156 s-a dispus încetarea conform prevederilor CCM pe anul 2007, Planului Social și celor din decizia de concediere, urmând să primească o indemnizație de concediere echivalentă cu 15 salarii medii brute pe unitate, o indemnizație de preaviz peste 10 ani vechime și compensarea concediului de odihnă neefectuat în sumă de 32249 net RON, primind 25200 lei net.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu acte.
SC SA Bad epus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că prin amendamentul din 13.09.2006 s-a prevăzut expres că voința părților a fost de a înlocui pachetul financiar din art.50 al.1 din CCM cu cel din Planul Social pct.4.
Precizând acțiunea, reclamantul a învederat că solicită obligarea paratei la plata sumei de 7729 lei neachitată, având în vedere valoarea salariului mediu brut in 2006, de 1850 RON, așa cum rezultă din adresa nr.713/15.05.2006 emisa de SC SA.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 2449 din 29 septembrie 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse reiese că reclamantul a fost încadrat la societatea parata - în cadrul Sucursalei B, începând cu anul 1990 în anul 2006, iar prin Decizia nr.156/31.03.2007 a fost concediat, urmând ca potrivit CCM, sa primească o indemnizație de 22630 RON.
Potrivit înscrisurilor depuse în cauză, prin CCM art.50 al.1 se prevedea că salariații care urmau a fi disponibilizați din motive care nu țin de persoana salariatului, să primească o indemnizație minimă de concediere în funcție de vechimea în muncă.
În urma negocierilor între și SC, în scopul realizării unui plan de restructurare, s-a încheiat un Plan Social prin care s-au stabilit indemnizațiile de concediere, prevăzându-se la pct.1 că acesta constituie o anexa la CCM începând cu data semnării și până la 31.12.2001.
După cum rezulta din înscrisurile depuse in cauză, reclamantul a beneficiat de indemnizațiile pretinse la data de 04.04.2007, nefiind îndreptățit și la plata diferenței de 7729 lei net, deoarece dispozițiile Planului Social reprezintă anexa la CCM, o reglementare legala favorabilă salariaților, înlocuind dispozițiile legale prev. de art.8 al.4 din legea 130/2006 care prevăd că, clauzele CCM privind drepturile salariaților, au caracter minimal.
Din probele administrate în cauza a rezultat că reclamantul a beneficiat de pachetul financiar conf.art.4 din Planul Social, considerente fața de care, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Aceasta susținut că din considerentele sentinței recurate nu reiese care este motivul pentru care cererea sa a fost apreciată ca neîntemeiată,reiterând cele consemnate în cererea de chemare în judecată.
A mai solicitat repunerea în termenul de recurs raportat la împrejurarea că,deși a solicitat la instanța de fond comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocat,sentința recurată i-a fost comunicată prin afișare la domiciliul său.
Prin întâmpinare intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat,motivând în esență că nu există vreun temei legal în baza căruia să fie obligată la plata cumulativă a sumelor prevăzute în art. 50 alin.1 din CCM și a celor de la pct.4 din Planul Social,acestea din urmă fiind deja achitate.
În ședința publică din data de 18.02.2009 intimata-pârâtă a invocat excepția tardivității declarării recursului și excepția prescripției dreptului la acțiune împotriva deciziei de concediere,arătând că termenul în care aceasta putea fi contestată e de 30 zile de la comunicare.
Curtea,examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate,dar și sub toate aspectele conform art.3041proc.civ.constată că recursul e nefundat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Examinând cu prioritate excepția tardivității declarării recursului, conform art. 137 proc.civ.Curtea urmează a constata că aceasta e nefondată.Astfel, termenul de declarare a recursului în speță e de 10 zile, termen ce începe a curge de la data comunicării sentinței recurate reclamantului. Cum prin cererea de chemare în judecată acesta a solicitat comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul Biroului de Avocat situat în P,-,jud.P, având în vedere că din actele dosarului reiese că această comunicare s-a efectuat la o altă adresă,ceea ce echivalează cu necomunicarea,rezultă că termenul de 10 zile pentru declararea recursului nu a început a curge, exercitarea căii de atac la data de 19.11.2008 fiind făcută în termen legal.
Din același considerent urmează a fi respinsă și cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul-reclamant.
Curtea va respinge ca neîntemeiată și excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la contestarea deciziei de concediere, în condițiile în care obiectul acțiunii soluționate prin sentința recurată a fost nu contestația la decizia menționată ci obligarea la plata unor diferențe bănești pretins cuvenite ca urmare a concedierii.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de reclamant, Curtea urmează a constata că acestea sunt neîntemeiate în condițiile în care din interpretarea disp. art. 50 din CCM reiese fără putință de tăgadă că indemnizația minimă de concediere de care face vorbire alin. 1 se plătește de către angajator la concedierea individuală pentru motive ce nu țin de persoana salariatului,pe când indemnizațiile prevăzute la pct.4 din Planul Social,de care face vorbire alin. 4 din art.50 din CCM se achită angajaților în ipoteza diferită a concedierilor colective, ipoteză reglementată de alin.2 și următoarele din același articol. În consecință,e evident că în ipoteza concedierilor colective disp. pct.4 din Planul Social nu se completează cu cele ale art. 50 (1) din CCM.
Cum din actele depuse la dosarul de fond rezultă fără putință de tăgadă că reclamantul a beneficiat de indemnizațiile de concediere cuvenite,de indemnizația de preaviz și de compensarea concediului de odihnă neefectuat,în mod just prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Din considerentele susmenționate, în baza art.312 proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 2449/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge excepția tardivității declarării recursului invocată de intimata pârâta SC SA
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamantul.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de intimata pârâta SC SA
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocatură cu sediul în P,str. - -, nr. 11, județul P, împotriva sentinței civile nr. 2449 din 29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA B cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. MP/MD
2 ex/17.03.2009
. fond - al Trib.
-
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
