Pretentii civile. Speta. Decizia 451/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA NR. 451

Ședința publică din data de 06 martie 2009

PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu

JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona

- -- -

GREFIER -

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta SC SA cu sediul ales la și Asociații cu sediul în B,-, etaj 3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 37 din 6 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna, sat, nr. 166, județul

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta pârâtă avocat din cadrul Baroului B în baza împuternicirii avocațiale nr. 75819/26.02.2009, lipsind intimatul reclamant.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.

Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat având cuvântul solicită având în vedere actele depuse la dosar, admiterea recursului așa cum a fost el formulat, modificarea sentinței pe fond, în parte, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului retine următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Prahova sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumei de 3121,65 lei din care suma de 3000 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate cu titlu de prime de C 2005 și Paști 2006 și 121,65 lei reprezentând actualizarea cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la plata efectivă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost salariat al societății pârâte la punctul de lucru -Scăieni în perioada 2005-2006 în funcția de electrician și că în această calitate nu a primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2005-2006, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.

În dovedirea acestor susțineri, reclamantul a depus la dosar înscrisuri constând în copia carnetului său de muncă, extras din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și acte de stare civilă, adresa nr.6152/21 nov.2005 emisă de societatea pârâtă(filele 5-28).

Societatea pârâtă SC SA B, devenită SC SA B, fiind legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a înfățișat la judecată pentru a formula apărări în cauză.

Prin sentința civilă nr.1681 pronunțată la data de 9 iunie 2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției extinctive invocate prin întâmpinare și a admis acțiunea, obligând pârâta la plata sumei de câte 3.000 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada solicitată precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație până la data plății efective.

Recursul exercitat împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Ploiești care, prin decizia civilă nr.1833 pronunțată la 26 septembrie 2008, casat hotărârea primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare cu îndrumarea suplimentării probatoriilor, în special prin efectuarea unei expertize contabile salarizare care să determine cuantumul salariului de bază mediu brut pe unitate din perioada anterioară în care trebuia efectuată plata.

La Tribunalul Prahova, dosarul a fost reînregistrat sub nr- iar părțile au fost legal citate.

Pârâta nu a depus întâmpinare și nici nu a achitat contravaloarea expertizei de specialitate ce s-a impus a fi efectuată prin decizia de casare.

Prin sentința civilă nr.37 pronunțată la data de 6 ianuarie 2009, Tribunalul Prahova, a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de C 2005 și de Paște 2006 conform art.168 din Contractul Colectiv de Muncă, la nivelul salariului mediu brut din luna anterioară celei în care trebuia achitat, sume ce vor fi actualizate cu indicelui de inflație, de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariile angajaților însă ulterior aceste suplimentări salariale nu le-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.

Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei reprezentând prime de C 2005 și de Paște 2006-actualizate cu indicele de inflație.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).

Recurenta a susținut că nu s-au stabilit în concret sumele reprezentând primele de sărbători și a atașat cererii de recurs adresa nr.34094/2008 (fila 7) solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul stabilirii în concret a sumelor, folosind datele comunicate prin nota anexată la cerere.

Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au înfățișat la judecata recursului.

Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru considerentele care succed:

Sub un prim aspect, curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.

Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică a părților nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.

În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariile angajaților-aceste drepturi le-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.

Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamant fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.

Totuși, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului de față pentru că sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru C 2005 și respectiv Paște 2006 contravin art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat.

În conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe unitate.

Stabilind dreptul reclamantului, prima instanță a hotărât că nivelul primelor cuvenite reclamantului este cel al salariului mediu brut din luna anterioară celei în care trebuia achitat fără a observa că, deși invocat, art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă stabilește echivalentul unei prime la nivelul unui salariu de bază mediu pe unitate.

Sub acest aspect, critica recurentei este justificată, dreptul reclamantului însumând valorile de 694 lei pentru prima de C 2005, respectiv 834 lei pentru prima de Paști 2006, în total 1528 lei brut la care va fi obligată societatea recurentă.

Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ. va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantului suma totală brută de 1528 lei ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate ca legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul ales la și Asociații cu sediul în B,-, etaj 3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 37 din 6 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna, sat, nr. 166, județul P, și în consecință:

Modifică sentința în parte în sensul că obligă pârâta la 1528 lei brut, către reclamantul intimat.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată astăzi, 6 martie 2009 în ședință publică.

Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona

- -

Grefier

Tehnored.

3 ex./23.03.2009

f--trib.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Președinte:Vera Andrea Popescu
Judecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Pretentii civile. Speta. Decizia 451/2009. Curtea de Apel Ploiesti