Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 770/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 770/2008 -
Ședința publică din 9 mai 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta domiciliată în de, nr. 174, județul B în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliat în de, nr. 251, județul B, domiciliată în de, nr. 177, județul B, domiciliată în, nr. 161, județul B și, citat prin afișare la ușa instanței, împotriva deciziei civile nr. 887 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 993 din 20 aprilie 2001 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr. 1637/2000, având ca obiect: rectificare de carte funciară.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 29 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 6 mai 2008, respectiv 9 mai 2008.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 993 din 20 aprilie 2001 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr. 1637/2000, s-a admis acțiunea introdusă de reclamanta împotriva pârâților, și în consecință s-a dispus anularea în parte a încheierii de întabulare nr. 777/2000 cu privire la imobilul cu nr. top. 1002 înscris în nr. 92 de, sub B 2, și restabilirea situației anterioare de carte funciară cu privire la acest imobil; s-a stabilit în favoarea reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 1000 în suprafață de 4202 mp. nr. top. 1001 în suprafață de 1601 mp. și nr. top. 1002 în suprafață de 5956 mp. toate înscrise în nr. 91 și 92 de, cu titlu de partaj, succesiune și uzucapiune; s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea reclamantei și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4.165.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că imobilele în litigiu reprezintă în postata și formează o suprafață mai mare de teren din care o parte a fost folosită de către antecesorii reclamantei iar cealaltă parte de către antecesorii pârâtului. În anul 2000, pârâtul introduce o acțiune la Judecătoria Beiuș chemând în judecată pe pârâta, și solicită înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară asupra imobilelor cu nr. top. 999 și 1002, arătând în motivarea acțiunii că aceste imobile provin de la bunicul său, decedat în urmă cu peste 80 de ani, iar reclamanta din prezenta acțiune susține că terenul provine de la care a decedat în urmă cu peste 50 de ani.
Subliniază judecătoria că în vederea clarificării situației juridice a acestor imobile s-a dispus efectuarea unei expertize de identificare prin care s-a stabilit că imobilele cu nr. top. 1000, 1001 și 1002 sunt amplasate pe aceiași direcție în capătul nr. top. 999 și 998.
În vederea dovedirii susținerilor părților, au fost audiați martorii, care în depozițiile lor confirmă într-o oarecare măsură poziția acestor terenuri, precizând că imobilele de la locul numit în partea de sunt înconjurate de pădurea statului și această porțiune de teren de circa 60 de ari a fost folosită în mod public, pașnic de către.
Aceleași împrejurări sunt confirmate și de către martora care mai face o precizare, respectiv că terenul din vale corespunde cu nr. top. 999 și a fost folosit de către pârâtul și antecesorii săi, și nu cunoaște ca acești pârâți să fi avut ieșire la partea de, respectiv nu au folosit nr. top. 1002.
Mai reține judecătoria că la stabilirea dreptului de proprietate în dosar nr. 209/2000 al Judecătoriei Beiușa fost soluționată cererea reclamantului fără a fi chemată în judecată reclamanta din prezentul dosar, iar martorii din acel dosar arată că antecesorii reclamantului au folosit teren la, că pârâtul s-a partajat cu sora sa, dar nu se face referire și nu se identifică terenul folosit de antecesorii pârâtului.
În schimb, reclamanta a prezenta o adeverință eliberată de Primăria Comunei, care confirmă folosința unei suprafețe de circa 60 ari de către antecesoarea reclamantei la locul numit, iar pârâtul din prezentul dosar nu a prezentat nici un act care să ateste că el sau antecesorii săi ar fi înscriși în registrul agricol al comunei.
Concluzionând, judecătoria apreciază că în mod greșit pârâtul și-a înscris dreptul de proprietate în baza încheierii de intabulare nr. 777/2000 cu privire la nr. top. 1002 din 92 de, cu titlu de partaj, succesiune și uzucapiune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamantei cu privire la imobilul cu nr. top. 1002 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 887 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, în rejudecare, s-a admis ca fondat apelul formulat de și în consecință a fost schimbată în parte sentința pronunțată de Judecătoria Beiuș în sensul respingerii capetele de cerere prin care s-a solicitat anularea în parte a încheierii de intabulare nr. 777/2000 cu privire la nr. top. 1002 înscris în 92 de; a fost înlăturată obligația pârâtului de a-i plăti reclamantei cheltuieli de judecată; s-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate și a fost obligată intimata la cheltuieli de judecată în cuantum de 9.683.000 lei în favoarea apelantului.
În motivarea acestei soluții, urmare a reluării ciclului procesual, având în vedere atât criticile formulate cât și îndrumările date de Curtea de APEL ORADEA în decizia de casare tribunalul a reținut, așa după cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului în speța dedusă judecății, că tema pretențiilor și probațiunii vizează stabilirea în favoarea reclamantei intimate a unui drept de proprietate cu titlu de drept de succesiune, partaj și uzucapiune asupra imobilelor cu nr. top. 1000-1001 din nr. 91 de și asupra nr. top. 1002 din nr. 92 de.
În ceea ce privește imobilele cu nr. top. 1000 și 1001, dreptul de proprietate al reclamantei dobândit cu titlu de uzucapiune este în afara oricărei discuții, însă în privința imobilului cu nr. top. 1002 poziția părților este diametral opusă, reclamata susținând că acest imobil provine de la antecesorul său, iar pârâtul susține că imobilul provine de la antecesorul său.
Atât prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert, cât și prin cel de contraexpertiză întocmit de experții, și, s-a identificat imobilul cu nr. top. 1002.
Expertul a concluzionat că apelantul deține în folosință din imobilul cu nr. top. 1002 o suprafață de 5.208 mp. având categoria de folosință de pădure, fiindu-i ocupată suprafața de 748 mp. de către intimata, respectiv 163 mp. fânețe și 585 mp. pădure. Mai arată expertul că între nr. top. 999 și 1002 nu există nici un semn despărțitor, ambele parcele topografice fiind deținute în folosință în majoritatea lor de către apelant, având aceiași categorie de folosință, respectiv pădure.
Experții care au întocmit raportul de contraexpertiză au identificat suprafața de teren folosită de fiecare parte, conform aliniamentului indicat de către părți.
Rezultă așadar că din concluziile expuse de experții care au întocmit cele două lucrări nu se poate trage concluzia certă cum că antecesorii reclamantei intimate ar fi folosit imobilul cu nr. top. 1002, astfel cum aceasta susține, ci dimpotrivă, proba relevă folosința imobilului de către apelant.
Nici depozițiile martorilor audiați în cauză nu sunt suficient de elocvente, în condițiile în care aceștia au relevat aspecte total contradictorii, neputând fi astfel reținute în sensul dovedirii susținerilor reclamantei legate de folosința îndelungată și netulburată asupra topograficului în discuție.
Cum nici rapoartele de expertiză întocmite în cauză și nici depozițiile martorilor nu au reușit să clarifice aspectele legate de folosința imobilului, se impune a se avea în vedere în ce măsură celelalte probe din dosar pot fi luate în considerare în acest sensul celor arătate.
Astfel, din evidența de carte funciară a imobilului în litigiu, se reține că proprietar tabular asupra acestuia a fost antecesorul apelantului, numitul. Mai mult decât atât în favoarea acestuia s-a emis titlul de proprietate nr. 6/1 din 18.04.2003, cu privire la imobilul cu nr. top. 1002 în suprafață de 5.956 mp. iar la eliberarea acestuia s-a avut în vedere situația de carte funciară, astfel cum rezultă din adeverința nr. 702 din 14.03.2006 eliberată de către Primăria Comunei (fila 27 din dosar), și nu sentința civilă nr. 222/2000 a Judecătoriei Beiuș.
Adeverința nr. 611 din 23 iunie 2000 emisă de Primăria Comunei, din care rezultă că antecesoarea reclamantei figurează în registrul agricol cu o suprafață de 0,60 ari fânețe, nu poate fi luată în considerare în sensul dovedirii susținerilor intimatei legate de folosința imobilului cu nr. top. 1002, cum eronat a reținut prima instanță, în condițiile în care această suprafață excede nr. top. 1000-1001, care împreună totalizează 5.803 mp. cu care reclamanta apare înscrisă. De asemenea, se mai impune a se avea în vedere și faptul că în registrul agricol suprafața cu care reclamanta figurează apare ca reprezentând fâneață, ori după cum s-a arătat mai, imobilul în discuție este ocupat de pădure.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs reclamanta, care a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei instanței de apel în sensul respingerii apelului pârâtului și menținerea în tot a sentinței instanței de fond.
În motivarea recursului s-a susținut că reclamanta a dovedit cu prisosință că folosește imobilul cu nr. top. 1002 de, sentința Judecătoriei Beiuș nr. 222/2000 este inopozabilă reclamantei, toate aceste aspecte fiind corect reținute de instanța de fond.
A mai invocat recurenta că Tribunalul Bihor și-a motivat hotărârea cu considerente străine de cauză, printre altele a reținut că dreptul de proprietate al pârâtului izvorăște din Legea nr. 18/1991 și nu din sentința nr. 222/2000 pronunțată de Judecătoria Beiuș, aspect contrazis de extrasul de carte funciară.
Intimatul s-a opus admiterii recursului.
Analizând hotărârile recurate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată următoarele:
Obiectul cauzei îl reprezintă rectificare de carte funciară și stabilirea dreptului de proprietate cu titlul uzucapiune.
Aceasta este cererea pe care reclamanta a adresat-o instanței, în discuție mai este doar imobilul cu nr. top. 1002 din nr. 92 de, din acțiunea introductivă.
Asupra acestui imobil pârâtul și-a înscris dreptul de proprietate sub B 2 în nr. 92 de, în temeiul unei sentințe civile, nr. 222/2000 a Judecătoriei Beiuș, care este inopozabilă reclamantei, ce nu a fost parte în respectiva cauză.
Prin urmare, în măsura în care reclamanta a probat că are și a avut în posesie o parte din imobilul cu nr. top. 1002, titlul pârâtului este nevalabil în înțelesul art. 34 pct. 1 din Legea nr. 115/1938.
Posesia exercitată de reclamantă asupra unei părți din imobilul în litigiu este recunoscută chiar de pârâtul și de asemenea și posesia acestuia asupra unei părți din imobil este recunoscută de reclamantă, în acest sens sunt concluziile contraexpertizei efectuate în fața Tribunalului Bihor - fila 93 dosar apel.
Experții consemnează că pe aliniamentul A - B este linia de folosință indicată de către apelantul, iar pe aliniamentul C - D este folosința indicată de intimați. În ambele variante, părțile își recunosc reciproc pretențiile în sensul că fiecare admite că cealaltă parte folosește o porțiune din imobilul cu nr. top. 1002.
Așa fiind, titlul pârâtului fiind nevalabil față de reclamantă și acțiunea în rectificare fiind astfel fondată, se impune pentru admiterea acțiunii în uzucapiune, dezmembrarea imobilului din litigiu atât în varianta propusă de reclamantă cât și în varianta propusă de pârât, și coroborat cu restul probelor, să se stabilească dreptul de proprietate al părților cu titlul uzucapiune pentru suprafețele asupra cărora au exercitat posesia utilă în înțelesul legii și aptă să ducă la stabilirea dreptului de proprietate.
Pentru aceasta, se impune completarea raportului de contraexpertiză, motiv pentru care în baza art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va casa decizia instanței de apel și se va trimite cauza la Tribunalul Bihor pentru completarea probațiunii.
Cheltuielile de judecată se vor avea în vedere la rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 887 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică de azi, 9 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.R
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./14.05.2008.
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
