Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 990/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.990
Sedința publică din 22 octombrie 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Primarul Orașului împotriva Deciziei civile nr.148/04.07.2006, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 4447/2006, în contradictoriu cu pârâta intimata C A, având ca obiect rectificare
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pârâta intimată prin consilier juridic, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei intimate a depus copia Contractului de vânzare-cumpărare nr.7/2001.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, menținerea deciziei atacate, conform susținerilor din întâmpinare.
După dezbateri, dar înainte de ridicarea ședinței de judecată, s-a prezentat reclamantul recurent prin avocat, care a depus concluzii scrise.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.148/04.07.2006 pronunțată în dosarul nr.4447/2006, Tribunalul CSa admis apelul declarat de pârâta - - împotriva sentinței civile nr.1182/30.03.2006 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr.4321/2005 în contradictoriu cu reclamantul Orașul, prin Primar, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, având ca obiect rectificare de carte funciară.
Prin această decizie, tribunalul a infirmat soluția instanței de fond, care în primă instanță a admis acțiunea reclamantului în parte și a dispus rectificarea înscrisurilor din CF 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 16, 27 și 249, în sensul că a dispus radierea dreptului de proprietate asupra construcțiilor în favoarea pârâtei - - și a dispus reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea Consiliului Local, ca domeniu public al orașului, respingând acțiunea reclamantei cu privire la rectificările CF privind terenul aferent.
Judecătoria a reținut în primă instanță că potrivit CF 7, nr.top.39, termale denumite, în suprafață de 1349 mp au ca proprietar în cotă de 1/1, Consiliul Local, imobilul făcând parte din domeniul public, iar în mod identic se prezintă și situația medical di CF 8, nr.top.41, pavilion 3 în suprafață de 1.677 mp; apoi B din CF 9, în suprafață de 159 mp; similar și Medical - pavilionul 7, inclusiv birourile, CEC, Banca și Agenția de, evidențiate în CF 10, nr.top.46 în suprafață de 1738 mp.; B (actual B ) din CF 11 nr.top.47, în suprafață de 762 mp; apoi cu Bazine și Cantină denumite din CF 12, nr.top.49 în suprafață de 3526 mp; asemenea și Medical cu grădină și curte - actualul 2 din CF 13 nr.top.56, în suprafață de 2.651 mp.; apoi Parcul Central cu 2 fântâni și Complex de edificii și curte-actual Cantina nr.1, depozite, muzeu, sala de festivități, spații comerciale, locuințe de serviciu și terasă, evidențiate în CF 14, nr.top.57 și 58, în suprafețe de 7176 și 4209 mp.; identic și Medical - actuala Policlinică ă, farmacie și alte secții medicale (fost ) din Cf 16 nr.top.65, în suprafață de 1902 mp și în sfârșit, Medical al - actualul 12 din CF 27, nr.top.56, în suprafață de 1381 mp.
De asemenea, s-a mai reținut că imobilele din CF 249 au apărut prin trans-notarea din Cf 14.
Instanța de fond a mai reținut că anterior, prin sentința civilă nr.1367/2001 a Judecătoriei Caransebeșs -a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta - - împotriva Consiliului Local pentru rectificarea dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 16, 27 și 249, reținându-se că potrivit mențiunilor din CF, pe imobilele respective a figurat ca proprietar Statul Român, în cotă de 1/1 părți.
Imobilele din litigiu au fost construite în secolul al XIX-lea de către autoritățile -Ungar și au trecut în proprietatea Statului Român ca urmarea Tratatului de de la din anul 1919, iar în anul 1923 s-a procedat la intabularea dreptului de proprietate al Statului Român, regimul juridic fiind domeniu public, iar potrivit art.135 din Constituție, proprietatea publică a statului nu poate fi înstrăinată, uzucapată ori urmărită silit.
Judecătoria a mai constatat că prin decizia fostului S Popular al regiunii T, imobilele din litigiu au fost transmise în administrarea operativă a Consiliului Popular Județean C S, care în 1971 le-a transmis la rându-i în administrarea fostului C S, iar a transmis dreptul de administrare operativă în favoarea fostei Întreprinderi e și de Tratament.
Pe de altă parte, prin 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat în societăți comerciale, s-a statuat în art.20 alin. ultim că bunurile aflate în patrimoniul societăților comerciale sunt proprietatea acestora, însă cele dobândite cu alt titlu sunt exceptate de la apropriere,or prin decizia fostului Consiliu Popular CSs -a transmis doar dreptul de administrate asupra imobilelor, nu și dreptul de proprietate.
Totuși, în opinia judecătoriei, prin încheierea CF din 26.11.2001 s-a analizat cererea formulată de către - - precum și HG 1041/1990, alături de Ordinul Ministrului Comerțului și Turismului și s-a considerat că acestea, alături de disp.art.20 din 15/1990 sunt titluri de proprietate valide și a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra construcțiilor în favoarea - - î cotă de 1/1 parte, cu privire la edificiile înscrise în CF 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 16, 27 și 249, în timp ce terenul rămâne în proprietatea statului, reprezentat de Consiliul local - domeniu public. Această încheiere a fost menținută prin decizia civilă nr.205/2002 a tribunalului C S și prin decizia civilă nr.3712/05.11.2003 a Curții de Apel Timișoara.
Mai apoi, în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate de Notarul Public G în anul 2003 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate și asupra terenurilor aferente construcțiilor evidențiate în CF 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 16, 27 și 249, în favoarea - -, cu titlu de cumpărare.
Instanța de fond, analizând situația de CF anterior anilor în care - - și-a intabulat dreptul de proprietate asupra construcțiilor (2001) și asupra terenurilor (2003), a apreciat că acțiunea n rectificare CF promovată de reclamantă este întemeiată în parte, pe disp.art.34 din 115/1938 alături de art.36 din 7/1996 și art.135 din Constituția României și a decis că dreptul de proprietate publică al Statului asupra edificatelor nu putea trece la - -, astfel că a dispus radierea acestui drept și înscrierea dreptului de proprietate asupra edificiilor în favoarea Consiliului local întrucât înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului nu corespunde realității.
În privința rectificării situației referitoare la terenuri, judecătoria a reținut că aceste demers este neîntemeiat întrucât reclamanta nu a cerut și anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între Consiliul local și - -.
Această sentință a fost apelată de către pârâta - -, tribunalul constatând că acest apel este întemeiat.
În această ordine de idei, instanța de apel a constatat că instanța de fond a omis să analizeze existența în cauză a Hotărârii nr.22/31 martie 2002 Consiliului Local, prin care s-a modificat Hotărârea nr.16/20 aprilie 2001 aceluiași Consiliu precum și Încheierea CF din 26 noiembrie 2001 Judecătoriei Caransebeș - irevocabilă, alături de disp.art.20 din 15/1990 și HG 805/1990 precum și HG 1041/1990, împreună cu Ordinul Ministrului Turismului nr.154/26.04.1991, toate acestea reprezentând titlu valabil pentru pârâtă, în privința imobilelor din CF 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 16, 27 și 249, verificându-se astfel că bunurile fac parte din patrimoniul - -.
În continuare, tribunalul a statuat că, prin Ordinul nr.154/26.04.1991 s-au stabilit bunurile care au făcut parte din patrimoniul - -, reprezentate de construcțiile evidențiate în CF 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 16, 27 și 249, nu însă și terenul aferent acestora, care într-o primă etapă au rămas în proprietatea Statului.
Totodată, s-a mai reținut că, deși este corect că prin Hotărârea nr.16/20.04.2001 a Consiliului Local s-a prevăzut că bunurile imobile ce fac obiectul litigiului prezent, deși erau prevăzute ca fiind parte componentă a patrimoniului pârâtei - -, potrivit Ordinului 154/26.04.1991 au fost cuprinse în domeniul public al orașului, totuși, ulterior, prin HCL nr.22/31 martie 2002, Consiliul local și-a revocat hotărârea anterioară nr.16/20 aprilie 2001 și a exclus imobilele din litigiu din domeniul public al orașului, urmând ca inventarul domeniului public al orașului să se definitiveze doar după soluționarea irevocabilă a litigiilor purtate cu - -.
Or, la 26 noiembrie 2001, în baza Încheierii de CF ce s-a pronunțat în dosarul nr.4653/2001/CF al Judecătoriei Caransebeș, - - și-a intabulat dreptul de proprietate asupra construcțiilor evidențiate în CF 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 16, 27 și 249, terenul rămânând în acea fază în continuare în proprietate Statului.
Ulterior, tot Consiliul Local r, prin HCL 74/23 decembrie 2002 autorizat vânzarea terenurilor aferente către - -, motiv pentru care s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare autentificate la Notarul Public G, și astfel, - C - și-a intabulat în anul 2003 și dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente edificatelor evidențiate în CF 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 16, 27 și 249.
În acest context, tribunalul a reținut că situația juridică a imobilelor din litigiu și intabularea dreptului de proprietate al pârâtei în CF se bazează inclusiv pe o serie de trei Hotărâri ale Consiliului local (HCL 16/20.04.2001, HCL 22/31.03.2002 și HCL 74/32.12.2002, astfel că sentința civilă nr.1367/26.04.2001 a Judecătoriei Caransebeș din dosar nr.1448/2001 nu intră în sfera puterii lucrului judecat, invocată în apărare de către reclamantul-intimat.
Concluzionând, tribunalul a constatat că acțiunea în rectificare CF promovată de reclamantă în baza art.36 din 7/1996, respectiv art.34 din 115/1938 este neîntemeiată întrucât înscrierea dreptului de proprietate în CF 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 16, 27 și 249, al pârâtei - - s-a realizat în temeiul unor titluri de proprietate valabile, ce s-au emis în conformitate cu prevederile legale și aceste titluri - hotărâri de consiliu local, hotărâri de guvern și ordin al ministrului - nu au fost declarate nule și nici anulate, astfel că nu se poate proceda la rectificarea CF și radierea titlurilor pârâtei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul Consiliul local, prin Primar, recursul fiind întemeiat pe disp.art.304 pct.9 pr.civ.
În esență, recurentul a susținut că instanța de apel a interpretat greșit legea, în particular disp.art.36 din 7/1996 (respectiv art.34 din 115/1938) și nu a observat că imobilele din litigiu nu puteau fi scoase din proprietatea publică a statului întrucât acestea sunt toate imobile de patrimoniu, protejate de 213/1998, în sensul că sunt inalienabile și figurând în evidențe ca monumente și ansambluri de arhitectură ce aparțin patrimoniului cultural, aspect confirmat de Hotărârea Consiliului Județean C S nr.35/1996, cât și de Ordinul nr.2314/2004 al Ministrului Culturii și cultelor.
Totodată, recurentul a arătat că dreptul de proprietate al Statului, prin Consiliul local a fost înscris în CF în baza Hotărârii de Consiliu Local nr.16/2001, iar acțiunea de rectificarea a acestor înscrieri promovată de intimata - - a fost respinsă irevocabil prin sentința civilă nr.1367/26.04.2001 a Judecătoriei Caransebeș, hotărârea judecătorească intrând în sfera puterii de lucru judecat.
De aceea, în opinia recurentei, - - și-a înscris propriul drept în CF fără temei legal, încălcând principiul autorității de lucru judecat precum și cel al insesizabilității, imprescriptibilității și inalienabilității bunurilor din domeniul public, iar Hotărârea de Consiliu local nr.22/31 martie 2002 este nelegală, motiv pentru recurenta a invocat excepția de nelegalitate a acestui act, cerând aplicarea disp.art.4 din 554/2004.
Curtea, fiind în prezența invocării unei excepții de nelegalitate a unui act administrativ, respectiv a HCL 22/31 martie 2002 Consiliului Local, a decis suspendarea judecării acțiunii civile de rectificare CF și trimiterea cauzei la instanța de contencios administrativ, în baza art.4 din 554/2004, spre competentă soluționare a excepției de nelegalitate a titlului care a stat la baza intabulării drepturilor a căror rectificare și radiere o cere acum reclamanta-recurentă.
În această privință, curtea va constata că prin sentința civilă nr.232/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, Secția comercială și de Contencios Administrativ s-a constatat în mod irevocabil că Hotărârea Consiliului Local nr.22/31.03.2002 este validă, respingându-se excepția de nelegalitate inovată de către reclamantă-recurentă, constatându-se că nu există temeiuri pentru anularea HCL nr.22/31.03.2002, prin care s-a dispus scoaterea imobilelor-construcții din prezentul litigiu, din domeniul public al orașului, și includerea în domeniul privat, după care s-a adoptat HCL nr.44/26.07.2002, prin care și terenurile aferente acestor construcții au fost scoase din domeniul public și transferate în domeniul privat al orașului, ambele operațiuni facilitând intabularea în CF a dreptului de proprietate al - -.
Pe de altă parte, se mai constată că pârâta-intimată - - a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamantei, ca neîntemeiat, invocând faptul că nu există temeiuri pentru rectificarea CF, potrivit petitelor acțiunii introductive a reclamantei-recurente întrucât titlurile în baza cărora s-a intabulat pârâta sunt valabile și au fost confirmate inclusiv de instanța de contencios administrativ, la aceasta adăugându-se faptul că în Anexa 5 din HG 532/30 mai 2002, care pune în aplicarea dispozițiile 213/1998, imobilele din litigiu nu au fost cuprinse în inventarul bunurilor imobile care să aparțină domeniului public al orașului.
Curtea, analizând recursul declarat de reclamantă, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de aceasta, cu aplicarea disp.art.299 și urm. rap.la art.312 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind incidente motivele de modificare prev. de art.304 pct.9 pr.civ.
Din această perspectivă, curtea va constata că motivul de nelegalitate invocat de reclamanta-recurentă - art.304 pct.9 pr.civ. -se concentrează asupra interpretării și aplicării eronate a prev. ART. 34 din Legea nr.7/1996-republicată, care este singura normă care ar putea autoriza rectificarea înscrierilor din cartea funciară, în funcție de îndeplinirea uneia dintre condițiile prevăzute limitativ de text și care reia dispozițiile similare care au preexistat în 115/1938. Astfel, legea incidentă prevede că "Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:
1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2. dreptul înscris a fost greșit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului."
Raportat însă la textul incident, curtea va constata că instanța de apel a reținut în mod justificat că nu există temeiuri pentru a se proceda la rectificarea CF 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 16, 27 și 249, nefiind îndeplinite niciuna dintre cele 4 condiții care ar putea permite rectificarea acestor CF-uri și radierea dreptului de proprietate al intimatei - -.
În concret, intimata și-a intabulat dreptul de proprietate în baza unor titluri conjugate, reprezentate de disp.art.20 din 15/1990 și HG 805/1990 precum și HG 1041/1990, împreună cu Ordinul Ministrului Turismului nr.154/26.04.1991, care se conjugă cu dispozițiile HCL nr.22/31.03.2002 a orașului precum și HCL 44/26.07.2002, alături de HCL nr.74/23.12.2002, emise de aceeași autoritate locală, care toate au favorizat intabularea în CF a dreptului de proprietate al pârâtei-intimate întrucât au decis scoaterea imobilelor din litigiu - într-o primă fază edificiile și mai apoi și terenurile aferente - din domeniul public al orașului și transferul acestora în domeniul privat - ceea ce a creat premisele pentru ca intimată să-și valorifice drepturile acordate de 15/1990 și HG 805/1990 precum și HG 1041/1990, împreună cu Ordinul Ministrului Turismului nr.154/26.04.1991.
De altfel, adoptarea celor 3 hotărâri succesive ale Consiliului local au condus și la neincluderea imobilelor din litigiu în Anexa nr.5 a din HG 532/30 mai 2002, care pune în aplicarea dispozițiile 213/1998, astfel imobilele din litigiu nici nu au fost cuprinse în inventarul bunurilor imobile care să aparțină domeniului public al orașului.
În mod indirect, această situație a fost confirmată și validată și prin sentința civilă nr.222/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul C S - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-, sentință irevocabilă, instanța de contencios decizând că nu există temeiuri pentru desființarea/anularea HCL nr.22/31.03.2002 și a respins excepția de nelegalitate a acestei hotărâri, invocată pe cale separată și incidentală de către reclamantă-recurentă.
Cu alte cuvinte, curtea va constata că titlurile care au stat la baza intabulării dreptului de proprietate al intimatei asupra imobilelor din litigiu sunt în continuare în ființă, fiind validate și consolidate, astfel că nu există nici un temei pentru reținerea incidenței art.34 din 7/1996-republicată, pentru a se putea proceda la rectificarea CF 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 16, 27 și 249 și radierea dreptului de proprietate al intimatei-pârâte.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 pr.civ. rap.la art.304 pct.9 pr.civ. va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul Primarul orașului împotriva deciziei civile nr.148/04.07.2006 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr.4447/2006.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 pr.civ. întrucât intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de reclamantul Primarul Orașului împotriva Deciziei civile nr.148/04.07.2006, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 4447/2006.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Cristian
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.P/06.11.2008
DACT.S/2EX/06.11.2008
INST.APEL- - -Trib. C-S
INST.FOND--Jud.
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Erica Nistor, Cristian
