Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 992/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.992
Sedința publică din 22 octombrie 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva Deciziei civile nr. 406/20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați ( fostă ), și, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamantul recurent personal și pârâții intimați ( fostă ) și prin avocat, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamantul recurent a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 496 lei și timbrul judiciar în cuantum de 3 lei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu martori.
Reprezentanta pârâților intimați ( fostă ) și, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civila nr. 1932/02.11.2007 pronunțată în dosarul -, Judecătoria Lugoja respins acțiunea civilă formulată de reclamantul, cu precizarea ulterioară împotriva pârâților, ). ) și, pentru evacuare, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr 2028/16.04.2004 a PA sociați "" L pentru cota de, din imobilul situat în comuna nr 144 județ T, înscris în CF 1019 nr cadastral 173/b casă și teren și rezoluțiunea aceluiași contract pentru cota de 5/16 părți din același imobil, restabilirea situației anterioare, radierea din CF a pârâtei, căsătorită și intabularea reclamantului și a pârâtului, ca neîntemeiata.
obligat pe reclamant la 500 lei cheltuieli de judecată către pîrîtele și.
Pentru a hotărî astfel prima instantă a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin certificatul de moștenitor nr. 12 din 29.01.2004 eliberat de notar Public - L, s-a dezbătut succesiunea după defuncta, identic cu, decedată la data de 7.02.2003, cu ultimul domiciliu în comuna nr 144, constatându-se că, din masa bunurilor succesorale, face parte cota de din imobilul înscris în CF 1019, nr top 173/b compus din casă cu anexe și teren în suprafață de 1439 mp. cealaltă cotă de revenind reclamantului, prin desfacerea comunității de bunuri.
După defuncta au fost declarați ca moștenitori, reclamantul, în calitate de soț supraviețuitor cu o cotă de 2/8 părți;, în calitate de fiu cu o cotă de 3/8 părți din imobil și, în calitate de fiică, cu o cotă de 3/8 părți, cu care s-au intabulat în CF.
La data de 16 aprilie 2004, cu numărul de autentificare 2028 prin Notari Publici Asociați "" L, reclamantul și pîrîții și, au vîndut pîrîtei, căsătorită, nuda proprietate asupra imobilului ce a constituit proprietatea lor indiviză, evidențiată în CF 1019 al loc. cu nr top 173/b, compusă din casă de locuit și teren în suprafață de 1439 mp.situat în comuna nr 144.
Prețul vânzării s-a stabilit la 130.000.000 lei, înserându-se în actul autentic că, vânzătorii au declarat că, l-au primit în întregime de la cumpărătoare, înaintea perfectării actului autentic.
Totodată, s-a instituit în favoarea vânzătorilor și, sarcina uzufructului viager, în urma încheierii acestui act, pârâta s-a intabulat în cotă de 1/1 asupra imobilului susmenționat, iar la foaia de sarcini s-a înscris uzufructul viager în favoarea reclamantului și a pârâtei.
Actul autentic de vânzare-cumpărare susmenționat, cu clauza de uzufruct viager în favoarea celor doi vânzători, conține în realitate două contracte: vânzarea cumpărarea pe de o parte și uzufructul pe de altă parte.
Contractul de vânzare-cumpărare este un contract sinalagmatic,stabilind drepturi și obligații reciproce ale părților.
Uzufructul are caracterul unui contract unilateral, nudul proprietar fiind ținut să respecte drepturile uzufructuarului, în condițiile prev.de art 521-539 cod civil.
Prin clauza de uzufruct se procedează la dezmembrarea dreptului de proprietate, la cumpărător trecând doar nuda proprietate, posesia și folosința rămânând vânzătorilor.
Pentru apărarea drepturilor sale față de nudul proprietar, uzufructuarul are la dispoziție fie acțiunea confesorie de uzufruct, care este o acțiune reală, fie acțiunea personală izvorâtă din contract.
În ce privește susținerea reclamantului că pârâta nu i-ar fi plătit prețul vânzării, nu putea fi primită, din probele administrate nerezultând că această pârâtă nu l-ar fi achitat.
În sensul celor reținute mai sus, a respins capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 2028/2004, nefiind întrunite cerințele art. 1020 cod civil.
În ceea ce privește capătul de cerere privind nulitatea aceluiași contract de vânzare-cumpărare autentic în sensul că, reclamantul a înțeles să vândă doar cota dobândită prin moștenire și nu prin cumpărare, acesta a fost respinsa ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Una din condițiile esențiale pentru validitatea convențiilor reglementate în mod expres de art. 948 cod civil, este consimțământul valabil al părții ce se obligă.
Cu toate că, se invocă o cauză de nulitate absolută, în sensul că, reclamantul a fost în eroare asupra substanței obiectului vânzării, pretinzându-se lipsa consimțământului acestuia la vânzarea cotei sale de proprietate de, determinat de neconcordanța între voințele părților contractante și scopul urmărit, din probatoriul testimonial administrat în cauză, nu s-a dovedit acest aspect, sarcina probei revenindu-i reclamantului, în condițiile art. 1169 cod civil.
Reclamantul nu a dovedit că, ar fi fost în eroare în momentul încheierii actului autentic, rezultând din răspunsul acestuia la interogator (pct. 7 fila 43) că a acționat-o în judecată pe nepoata sa, doar pentru că a fost agasat de mama acesteia, pârâta, fiica reclamantului.
La punctul 12 la răspunsul la interogator, reclamantul a recunoascut că, la data de 19.04.2004, avea cunoștință de faptul că i s-a instituit uzufructul viager, astfel susținerea sa că nu a avut cunoștință de conținutul contractului autentic decât la data de 24.08.2004 - așa cum susține în răspunsul său la interogator -, nu poate fi reținută.
Instanța a apreciat că demersul judiciar al reclamantului a urmărit să ofere fiului său, pârâtului, o situație favorabilă, aspect ce a rezultat atât din interogatoriul reclamantului și din precizarea de acțiune, prin care solicită să se dispună rezoluțiunea contractului și pentru cota de 3/16 părți ce i-a revenit acestui pârât prin moștenire, fără a exista o cerere reconvențională a acestui pârât.
Nu s-a reținut motivația reclamantului, în sensul că, prin contractul de vânzare-cumpărare se precizează că, se vinde imobilul dobândit prin moștenire, în condițiile în care cota de a reclamantului asupra imobilului din litigiu, i-a revenit în urma unui partaj succesoral, prin desfacerea comunității de bunuri, deci prin succesiune, chiar dacă anterior imobilul a constituit proprietatea sa devălmașă, cu defuncta, dobândit prin cumpărare.
Cu privire la cererea de evacuare a pârâtei, a fost respinsă ca neîntemeiată, reținând că această pârâtă are instituită sarcina uzufructului viager prin contractul de vânzare-cumpărare autentic nr. 2028/2004, care îi conferă posesia și folosința imobilului, neavând calitatea de persoană tolerată.
Pe cale de consecință, a respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind radierea pîrîtei și intabularea reclamantului și a pârâtului, precum și cererea de restabilire a situației anterioare în CF, în sensul celor ce preced.
În consecință, a respins în întregime acțiunea principală și precizarea ulterioară formulate de reclamant.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pentru culpă procesuală, a obligat reclamantul la 500 lei cheltuieli de judecată către pârâtele și.
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel reclamantul, considerând hotărârea primei instanțe netemeinica si nelegala, arătând ca deși au fost administrate probe, prima instanța în mod eronat a respins acțiunea sa precizata, solicitând admiterea apelului si restabilirea situației anterioare în CF.
Prin Decizia civilă nr.406/20.05.2008, Tribunalul Timișa respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul domiciliat în comuna nr 144 județ T, împotriva sentinței civile nr. 1932/02.11.2007 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul - în contradictoriu cu intimații domiciliată în L- A 18 județ T, ). ) cu ultimul domiciliu cunoscut în comuna nr 144 județ T și domiciliat în comuna nr 79/A județ și a obligat pe apelant sa platească intimatei suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata în apel.
Instanța de apel a reținut următoarele:
În ce privește critica potrivit căreia în mod greșit prima instantă nu a retinut din probele administrate ca pretul imobilului nu s-a vândut, aceasta nu este întemeiată.
Sustinerea reclamantului apelant in acest sens făcută cu ocazia luarii interogatoriului nu s-a coroborat cu nici o altă proba, ori sarcina probei îi revine reclamantului in conditiile art. 1169.civ. la solicitarea acestuia a fost administrată proba testimoniala, însa martorii propusi nu au fost în măsură sa declare nimic legat de pretul contractului, iar pozitia procesuală a pârâtului intimat, fiul reclamantului, apare ca fiind subiectivă câtă vreme s-a dovedit ca între părți există o situație tensionată (raspuns la întrebarea nr. 3 din interogatoriu-43).
De asemenea, nu putea fi retinuta nici sustinerea ca apelantul nu ar fi fost prezent la notar decât ulterior încheierii actului( asa cum arată prin răspunsul la întrebarea 2 din interogatoriu).
Prezența pârtilor în fața notarului, la momentul încheierii unui act autentic este unul dintre aspectele ce pot fi constatate de notar ca funcționar public, prin propriile simturi, ca atare împotriva unei astfel de constatări partea pretins prejudiciată se poate doar înscrie în fals, lucru pe care reclamantul nu a înțeles sa-l facă, astfel ca doar răspunsul sau la interogatoriu nu este sa dovedească în contra celor consemnate într-un act autentic.
Cât privește nulitatea parțiala a contractului de vânzare cumpărare pe motiv ca in realitate s-ar fi vândut de către apelant doar cota din dreptul de proprietate asupra imobilului dobândită prin succesiune, nu si cota de din imobil, ca bun comun, nici aceasta nu putea fi retinută.
Apelantul a invocat practic eroarea asupra obiectului, aratând că în realitate nu a consimțit decât la înstrăinarea cotei sale de 2/8 dobândită prin moștenire.
Ori, din interpretarea clauzelor contractuale a rezultat ca s-a dorit înstrăinarea întregului imobil, deoarece s-a menționat ca uzufructul viager urma a fi păstrat de doi dintre cei trei coproprietari vânzători asupra întregului imobil, în părți egale.
De asemenea, obligația de garanție pentru orice evicțiune totală sau parțială a rezultat că a fost luată de vânzători pentru întreg imobilul iar cumpărătoarea si-a asumat de la data încheierii actului obligatia de a suporta taxele si impozitele ce vor reveni asupra acesteia, nefacându-se nicăieri nici o mentiune cu privire doar la o parte din imobil.
Depoziția martorului (f44) audiat la propunerea reclamantului arată că ceea ce stie despre vânzarea imobilului, știe de la reclamant, astfel ca acesta nu este martor ocular la vreuna dintre discutiile avute de părti cu privire la condițiile înstrăinării.
In baza contractului s-a făcut si intabularea in cartea funciară in sensul înscrierii cumpărătoarei pârâte ca proprietar prin cumpărare, în cota de 1/1.
Prin probatoriul administrat, reclamantul nu a reusit sa facă dovada susținerilor sale, mai mult, a rezultat ca motivul formulării acțiunii l-a constituit starea conflictuala care exista în prezent între pârâta si reclamant aceasta din urmă arătând că dacă nu l-ar fi agresat fiica sa, nu ar fi promovat actiunea față de nepoată.
În ce privește capătul de cerere privind evacuarea, nici aceasta nu a fost întemeiată, deoarece pârâta în calitate de uzufructar ca si reclamantul pârât, justifica un titlu pentru ocuparea imobilului fiind uzufructuari in cote egale asupra imobilului conform contractului(pe de o parte), iar pe de altă parte prin probele administrate nu s-a făcut dovada că prin comportamentul său pârâta ar face imposibilă conviețuirea cu reclamantul in același imobil.
Împotriva Deciziei civile nr.406/20.05.2008 a Tribunalului Timișa declarat recurs în termenul legal reclamantul.
În motivarea recursului a arătat că instanța de apel nu a audiat martorii propuși de reclamant și, în consecință, solicită citarea și audierea acestora.
Curtea analizând recursul declarat de reclamant, raportat la art. 304 Cod procedură civilă cu aplicarea dispozițiilor art. 299 u Cod procedură civilă a constatat că este nefondat.
Referitor la administrarea probatoriului în al doilea ciclu procesual, din încheierea de ședință din 06.05.2008, tribunalul a avut în vedere că proba nu a fost solicitată prin motivele de apel și, de asemenea, că dispozițiile art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă prevăd în mod facultativ refacerea și completarea probatoriului administrat în fața primei instanțe, precum și faptul că apelantul reclamant a beneficiat de asistența judiciară, prin apărător ales, în fața primei instanțe, instanța a respins proba cu martori, ca nefiind utilă și pertinentă cauzei, nefiind întrunite condițiile art. 138. Cod procedură civilă.
În consecință, Curtea apreciind că decizia civilă atacată este legală, că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu are incidență în cauză, va respinge recursul declarat de reclamantul recurent împotriva Deciziei civile nr. 406/20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați ( fostă ), și și va obliga pe reclamantul recurent să plătească pârâților intimați suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul recurent împotriva Deciziei civile nr. 406/20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați ( fostă ), și.
Obligă pe reclamantul recurent să plătească pârâților intimați suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Cristian
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.N/17.11.2008
DACT.S/2ex/18.11.2008
INST.APEL-C-- Tribunalul Timiș
INST.FOND-- Judecătoria Lugoj
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Erica Nistor, Cristian
