Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 991/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 991
Sedința publică din 22 octombrie 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul reclamantului împotriva Deciziei civile nr.294/A/11.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată și intervenienții intimați și, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamantul recurent personal și asistat de avocat și pârâta intimată prin avocat, lipsă fiind intervenienții intimați.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului recurent a depus concluzii scrise.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârilor atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu martori și în vederea lămuririi unor aspecte, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra înțelegerii de întreținere, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, conform susținerilor din întâmpinare.
CURTEA
Prin Decizia civilă nr. 294/A/11.04.2008 Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamantul și de intervenientele și împotriva sentinței civile nr.3017/27.03.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- - prin care s-a respins acțiunea formulată în cauză, cât și cererile de intervenție în interes propriu, ca neîntemeiate.
Ambele instanțe au reținut că asupra imobilului din litigiu, înscris în F 4177, este proprietar defuncta, încă din anul 1995, imobilul fiind dobândit prin cumpărare, act juridic consolidat prin hotărâre judecătorească irevocabilă, deci necontestabil.
S-a reținut că pârâta, în calitate de nepoată de soră predecedată, a devenit succesoare a defunctei, conform Certificatului de moștenitor nr. 58/15.06.2004, cu privire la care s-a statuat că acțiunea în nulitate absolută, formulată de reclamant, nu este admisibilă față de motivul invocat, și anume acela că reclamantul a prestat întreținere defunctei în schimbul imobilului în litigiu, devenit astfel proprietatea sa.
Instanța a reținut că raporturile juridice, pretins, existente între reclamant și defuncta, nu au fost dovedite în instanță, în condițiile legii, dat fiind că reclamantul nu a produs dovada existenței unui contract de întreținere, în formă autentică, precum nici dovada dobândirii imobilului prin cumpărare, în raport cu înscrisul depus la ultimul termen de judecată, intitulat " înțelegere de vânzare-cumpărare", înscris contestat de către pârâta în cauză în ceea ce privește numele și semnătura defunctei, cu precizarea că instanța nu a evaluat litigiul sub aceste din urmă aspecte, în raport cu dispozițiile art. 138 Cod procedură civilă, ale cărui ipoteze nu sunt incidente în cauză, față de împrejurarea că înscrisul menționat a fost depus de către reclamant la ultimul termen de judecată.
Relativ la cererile de intervenție, Tribunalul a reținut că intervenientele nu au făcut dovada desființării titlului în baza căruia antecesoarea pârâtei, defuncta, și-a întabulat dreptul de proprietate în
În plus, s-a reținut că acestea nu au acceptat succesiunea defunctei în termenul de opțiune succesorală, ele neavând vocație succesorală după defuncta.
Susținerile intervenientelor au fost înlăturate și din perspectiva sentinței civile nr. 5359/1995 (dosar 5583/1995), prin care s-a consolidat dreptul de proprietate al defunctei, pe cale judecătorească, în mod irevocabil.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 8, 9 și 10 Cod procedură civilă, context în care se susține că instanța nu a apreciat probele administrate în cauză, din care rezultă că între reclamant și defuncta au existat raporturi juridice izvorâte dintr-un contract de întreținere, temei al dobândirii de către reclamant a dreptului de proprietate cu privire la imobilul din litigiu.
Pe de altă parte, se susține că pârâta a cules moștenirea defunctei, cu rea-credință, cunoscând conținutul masei succesorale, în sensul că din aceasta era exclus imobilul în cauză, obiect al contractului de întreținere invocat în cauză, pe de o parte, iar, pe de altă parte, se susține că Certificatul de moștenitor nr. 58 este nul, întrucât defuncta a lăsat tot soțului său, cu privire la întreaga sa avere mobilă și imobilă, testamentul fiind încheiat în data de 26.04.1971, astfel că intervenientele în cauză, în calitate de rude de gradul I, acceptând, tacit, succesiunea defunctului, au devenit proprietare asupra bunurilor succesorale, inclusiv asupra imobilului în cauză.
Hotărârea este criticată și sub aspectul nevalorificării contractului de vânzare - cumpărare din 28.07.1969 cu privire la imobilul situat în- ( iar nu 32, 33 ) cum este înscris în certificatul de moștenitor), imobil cumpărat în sume de bani provenite de la antecesorul intervenientelor, cum rezultă din înscrisurile de la dosar.
Se concluzionează în sensul nelegalității hotărârii recurate, prin prisma nevalabilității contractului de întreținere invocat în cauză.
Verificând recursul, astfel declarat, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, în raport cu motivele invocate, Curtea constată că acesta nu este fondat, hotărârea recurată fiind legală.
Astfel, în cauză, reclamantul nu a probat existența unui contract de întreținere în formă autentică de natură a justifica culegerea efectelor unor raporturi juridice de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere, pretins încheiate cu defuncta.
Tipul de act juridic invocat nu este reglementat de Codul civil, fiind o creație jurisprudențială, motiv pentru care și administrarea dovezilor existente pentru proba contractului se supune unor reguli jurisprudențiale. În acest context, Curtea reține că reclamantul nu a făcut dovada raporturilor juridice invocate, atât față de lipsa unui contract de întreținere încheiat în formă autentică, cât și în raport cu " înțelegerea de vânzare - cumpărare" depus la ultimul termen de judecată, aspect de natură a contura o poziție procesuală nesigură, confuză și contradictorie, care nu este de natură a-i conferi un drept de proprietate în materie imobiliară.
În acest cadru, corect s-au evaluat dispozițiile art. 138 Cod procedură civilă, de către tribunal, C însușindu-și considerentele hotărârii sub acest aspect.
Relativ la motivele de recurs de sub pct. II, Curtea reține că acestea nu reprezintă temei pentru atacarea hotărârii, întrucât intervenientele în cauză nu au declarat recurs împotriva hotărârii. În acest context interesul recurentului reclamant devine subsidiar, față de interesul intervenientelor în cauză, înlăturate de la succesiunea defunctului și fără legătură cu succesiunea defunctei, cum legitim au statuat cele două instanțe de judecată.
Motivul III de recurs nu este susținut în drept, căci nu se arată care sunt dispozițiile legale încălcate în materia contractului de întreținere.
În realitate, se constată că recurentul critică, în această parte, hotărârea atacată din punct de vedere al temeiniciei sale, contrar dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, recursul fiind o cale de atac extraordinară, prevăzută de lege, în scopul exclusiv al verificării legalității unei hotărâri.
Nici discuțiile relative la numerele administrative ale imobilului ( 22, 32, 33) nu sunt pertinente, câtă vreme starea de fapt reținută în cauză nu conturează existența mai multor imobile din patrimoniul defunctei, toate aflate pe str. -.
Acestea sunt motive care exced dispozițiilor art. 304 pct. 8, 9, 10 Cod procedură civilă, invocate.
aspecte, vizând cheltuielile efectuate de către reclamant pentru susținerea defunctei, respectiv, cheltuielile legate de înmormântările acesteia și cele conexe conferă reclamantului un drept de creanță pe care acesta îl poate valorifica împotriva moștenirii defunctei, în condițiile legii.
Ele nu legitimează însă o acțiune în nulitate a Certificatului de moștenitor nr. 58, neexistând motive de nulitate absolută, în sensul Codului civil.
Susținerile relative la evacuarea reclamantului exced cauzei, în raport cu obiectul său, cu precizarea că acestea au fost definitiv tranșate prin sentința civilă nr. 10203/2004, definitivă, irevocabilă și executată, conform înscrisurilor de la dosar.
În plus, impedimentul reținut de tribunal, relativ la consolidarea dreptului de proprietate al defunctei, cu privire la imobilul din litigiu, prin hotărâre judecătorească, fac de prisos orice analize cu consecința desființării acestui drept, disputat în contradictoriu cu numitul, terț în prezenta cauză.
Așa fiind, în baza art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamantului împotriva Deciziei civile nr.294/A/11.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 900 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Cristian
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.B/26.10.2008
DACT.S/03.11.2008
INST.APEL--- Tribunalul Timiș
INST.FOND-- Judecătoria Timișoara.
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Erica Nistor, Cristian
