Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 989/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.989
Sedința publică din 22 octombrie 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții R și R și de intervenientul Consiliul Local D împotriva Deciziei civile nr.130/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință părțile nu s-au prezentat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța a respins cererile de amânare depuse la dosar de către reclamanții recurenți, ca neîntemeiate, întrucât în cauză nu s-a formulat întâmpinare pentru a fi comunicată, cauza se află la al doilea termen de judecată, având posibilitatea de a-și organiza apărarea.
După dezbateri, dar înainte de ridicarea ședinței de judecată, s-a prezentat reprezentantul pârâtei intimate și reprezentantul intervenientului recurent Consiliul local D care au solicitat respingerea recursurilor.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 305/06.06.2006 a Judecatoriei T s-a respins ca neintemeiata actiunea principala, s-a admis cererea de interventie formulata de Consiliul Local D, s-a dispus rectificarea CF 841 D nr. cadastral 215- 216 in sensul dezmembrarii si apartamentarii imobilului in doua apartamente conform raportului de expertiza tehnica judiciara intocmit in cauza, s-a intabulat dreptul de proprietate al reclamantilor in cota de fiecare asupra apartamentului nr. 1 si dreptul de proprietate al Statului R asupra apartamentului 2 cu titlu de expropriere si au fost obligati reclamantii sa plateasca intervenientului cheltuieli de judecata in suma de 1509,4 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca prezenta actiune este neintemeiata, iar cererea de interventie este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit extrasului CF nr. 841 D, imobilul constand in casa cu nr. 469, cu teren in suprafata de 1511 mp este proprietatea reclamantilor R si R, fiecaruia apartinandu-i cota de 1/1 parte. Se observa la fila A din cartea funciara ca imobilul are o descriere sumara, respectiv casa. In fapt, asa cum s-a stabilit prin raportul de expertiza si prin celelalte contracte si acte aflate la dosar, imobilul este compus din doua corpuri de cladire distincte. Astfel, un corp de cladire este cel al reclamantilor si este compus din trei camere, bucatarie, veranda, antreu, si pivnita la subsol, iar in curte mai are patru magazii din lemn, o bucatarie de vara si o latrina. Aceste spatii au fost mentionate si in contractul de vanzare-cumparare privind acest imobil.
Celalalt corp de cladire are o intrare separata, cu acces din curte, si este compus din o camera si bucatarie, fiind folosit de catre parata. Aceasta descriere o are cel de-al doilea corp de cladire si in contractul de inchiriere incheiat intre Primaria D si parata vizand acest imobil incheiat in 1973 si prelungit pana in prezemt.
In toata aceasta perioada, parata locuind nestingherita de reclamanti in acel imobil, si-a achitat obligatia de plata a chiriei catre Primaria D la zi. Ca acel imobil are doua corpuri de cladire, respectiv doua apartamente, este un aspect recunoscut si de catre reclamanti, avand in vedere ca R, la 18.05.1981, a dat o declaratie autentica, prin care arata ca este de acord ca. nr. 1 sa fie intabulat in CF nr. 841 D, ca bun comun cu sotia R.
Din aceasta stare de fapt si avand in vedere cartea funciara in extenso, din care rezulta ca proprietarul initial al intregului imobil a fost Statul R, s-a retinut ca din neglijenta, imobilul nu a fost dezmembrat cu ocazia vanzarii-cumpararii incheiata intre stat si reclamanti si astfel a fost posibil ca in baza unui contract care viza un singur apartament, sa fie intabulati reclamantii ca proprietari ai intregului imobil compuis din doua apartamente.
Astfel, prima instanta a retinut ca in speta sunt incidente prevederile art. 36 pct. 4 din legea 7/1996, republicata, intrucat inscrierea din cartea funciara nu este in concordanta cu situatia reala a imobilului si, ca atare, cererea de interventie a fost admisa, dispunandu-se dezmembrarea imobilului, apartamentarea acestuia si intabularea dreptului de proprietate al reclamantilor asupra. nr. 1, iar a Statului R asupra. nr. 2, dreptul statului fiind exproprierea in nr. 718/1959.
Cat priveste actiunea principala, fata de cele de mai sus, aceasta a fost respinsa ca neintemeiata, avand in vedere ca parata ocupa apartamentul nr. 2 dupa cum aratam, proprietatea statului si detine un titlu valabil, respectiv contractul de inchiriere nr. 1350/18.05.2005, valabil pana la data de 18.05.2010.
In calitate de parti cazute in pretentii, in temeiul art. 274 alin. 1.proc.civ. reclamantii, in solidar, au fost obligati sa plateasca cheltuielile de judecata efectuate de intervenient in acest proces, respectiv suma de 309,4 lei, reprezentand taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu avocat.
Impotriva sentintei civile nr. 305/06.06.2006, reclamantii au declarat apel, solicitand admiterea acestuia, schimbarea in tot a sentinței apelate, respingerea ca nefondata, neintemeiata, inadmisibila, cererea de interventie in interes propriu formulata de catre intervenientul Consiliul Local D, admitand actiunea reclamantilor in evacuare, astfel cum a fost formulata si precizata, cu cheltuieli de judecata in ambele instante.
Tribunalul Timiș prin Decizia civilă 285/11.04.2007, pronuntata in dosarul - admis apelul formulat de apelanții R și R, promovat împotriva sentinței civile nr.305/6.06.2006 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr.1058/2005, în contradictoriu cu intimații și Consiliul Local
A schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins și cererea de intervenție formulată de intervenientul intimat Consiliul Local D.
A menținut în rest dispozițiile sentinței atacate.
Impotriva acestei decizii au formulat recurs apelantii reclamanti R și R, înregistrat la Curtea de Apel T in dosar nr. -, solicitand admiterea recursului modificarea în parte hotararii si admiterea actiunii prin care solicita evacuarea intimatei, solicitand cheltuieli de judecata.
In motivare s-a arătat că decizia atacata nu este motivata sub nici un aspect si se face referire la neacordarea cheltuielilor de judecata, intrucat este demonstrata culpa procesuala a intimatelor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.4, pct. 7 teza 1, pct. 9; art. 312/2/3; art. 242/2 pr.civ.
Impotriva aceleasi decizii a declarat recurs Consiliul Local D, solicitand admiterea recursului, casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal, deoarece decizia atacata nu este motivata.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, art. 299-316.proc.civ.
Curtea de Apel T prin dec.civ. 1006/R/15.10.2007 a admis recursurile promovate de reclamantii R si R, precum si de intervenientul Consiliul Local D, a casat dec.civ. 285/A/11.04.2007 pronuntata in dosarul - si a decis trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru a hotarî astfel, a retinut ca decizia recurata nu cuprinde motivele de fapt si de drept, care au format convingerea instantei, situație in care nu putea fi supusa controlului judiciar.
In rejudecarea apelului cauza a fost inregistrata sub nr-.
Prin Decizia civilă nr. 130/19.02.2008 Tribunalul Timișa admis apelul promovat de reclamantii apelanti R și R, cu domiciliul în oraș D,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.305/6.06.2006 pronunțată de Judecătoria Deta în dosar nr.1058/2005, în contradictoriu cu intimații și Consiliul Local D, ambii domiciliați în D,-,județul T, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins și cererea de intervenție formulată de intervenientul intimat Consiliul Local D și a menținut în rest dispozitiile sentintei atacate.
Instanța de apel a reținut următoarele:
Din CF nr.841 în extenso rezultă că proprietarul inițial al întregului imobil a fost Statul Român, care, la momentul înstrăinării către reclamați a imobilului pe care aceștia îl deținuseră în calitate de chiriași, nu a solicitat și efectuarea dezmembrării.
Din înscrisurile depuse la dosar s-a reținut, referitor la imobilul în speță, că acesta cuprinde două apartamente.
Apartamentul nr. 1 fost inițial ocupat de reclamant și familia acestuia în baza contractului de închiriere nr. 2817/4.10.1973 (filele 44-47 dosar nr. - al Tribunalului Timiș ).
Ulterior, potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr. 738/1974 și Deciziei nr. 116/29.11.1974, s-a înstrăinat de către Statul Român, prin T, reclamantului R, imobilul pe care acesta îl deținea cu chirie (adică apartamentul nr. 1) compus din 3 camere, antreu, bucătărie, verandă, pivniță, bucătărie vară și anexe, iar prin Decizia nr. 116/29.11.1974, i s-a atribuit în folosință pe durata existenței construcției și suprafața de 100 mp teren pe care era construit imobilul compus din 1 apartament (fila 43).
Faptul că s-a vândut reclamantului doar apartamentul 1 rezultă și din procesul-verbal de evaluare nr. 2130/1974 (f 53), coroborat cu fișa tehnică de calcul de la fila 54, de unde rezultă că în clădire erau două locuințe.
În ce privește apartamentul nr. 2, acesta fusese închiriat pârâtei intimate în baza contractului de închiriere nr. 3504/30.11.1973 (f 25-26 dosar fond), contract prelungit până în 18.05.2010 (f 27-28 dosar fond).
Câtă vreme în cartea funciară în extenso figurează, în calitate de proprietar al celui de-al doilea apartament, închiriat pârâtei, Statul Român, înseamnă că, în funcție de natura bunului imobil în discuție (respectiv bun aparținând domeniului public sau domeniului privat al statului) se stabilește și persoana juridică - titulară a dreptului de a formula acțiuni în justiție.
În speță, cererea de intervenție în interes propriu a fost formulată de Consiliul Local D, prin Primar (f 23 dosar fond), în nume propriu.
Nu s-a făcut dovada ce fel de bun imobil este cel în speță (din domeniul public al statului sau al unității administrative teritoriale sau din domeniul privat al acestora) pentru a se putea stabili cine poate sta în justiție, însă, oricare din variante ar fi, titularul cererii de intervenție în interes propriu, în legătură cu un bun aparținând Statului Român, nu putea fi Consiliul Local D, prin Primar, în nume propriu.
Susținerea apelaților în sensul că nu s-a depus la dosar, în dovedirea calității procesuale active a niciunei hotărâri (de Guvern, a Consiliului județean sau a Consiliului Local) cu privire la imobil, în spiritul dispozițiilor art. 6-12 din Lg 213/1998 a apărut întemeiată, iar întâmpinarea depusă în apel d e către Orașul D, prin Primar (fila 12) nu a acoperit lipsa calității procesuale active în formularea cererii de intervenție în interes propriu de către Consiliul Local D, în nume propriu.
Pentru aceste considerente, excepția lipsei de calitate procesuală activă în formularea cererii de intervenție în interes propriu, invocată de apelanți s-a apreciat a fi întemeiată.
Cât privește soluția la care a ajuns prima instanță, cu privire la cererea principală, de evacuare, criticile aduse prin prezenta cerere de apel au fost nefondate.
Sub un prim aspect, constatarea nulității absolute a contractului de închiriere ce reprezintă titlul locativ al pârâte, nu putea fi invocată și analizată pentru prima dată în apel, întrucât s-ar nesocoti dispozițiile art. 294 alin 1 Cpc și s-ar răpi părților un grad de jurisdicție.
Pe de altă parte, invocarea în apel a nulității unui înscris pe care partea adversă își întemeiază apărarea nu a fost apreciată a se înscrie între motivele de nulitate de ordine publică la care face referire art. 316 Cpc în referire la art. 306 alin 2 și 294-298 Cpc și pe care instanța le-ar fi putut invoca din oficiu.
Câtă vreme în speță a rezultat că imobilul în discuție este format din două unități locative distincte, iar unul dintre ele, respectiv apartamentul 2 (din care se cere a fi evacuată pârâta intimată) este ocupat de aceasta din urmă în baza unui titlu locativ valabil până în 2010, cărui nulitate nu a fost cerută, în mod corect prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea principală.
Pe de altă parte a mai fost de observat că între reclamanții apelanți și pârâtă nu au existat raporturi juridice locative care să fundamenteze o acțiune în evacuare, iar lipsa titlului locativ al pârâtei nu putea fi reținută, având în vedere contractul de închiriere încheiat cu Primăria D în 1973, valabil până în anul 2010.
Susținerea apelanților că nu li s-a atacat titlul de proprietate s-a apreciat a fi nefondată, atât timp cât, așa cum s-a arătat și mai sus, obiectul contactului de vânzare - cumpărare l-a constituit doar spațiul deținut cu chirie, anterior, respectiv apartamentul nr. 1 din imobil (care avea două unități locative).
Împotriva Deciziei civile nr.130/19.02.2008 a Tribunalului Timiș și a încheierilor de ședință din 05.02.2008 și 12.02.2008 au declarat recurs reclamanții R și R și intervenientul Consiliul Local al orașului
În motivarea recursului reclamanților s-a susținut că instanța de apel a ignorat prevederile art. 131din Legea nr.304/2004, nu s-a pronunțat cu privire la contractul de locațiune ca fiind un act inexistent, s-a încălcat principiul disponibilității părților, s-au depășit atribuțiile puterii judecătorești.
S-a arătat că există inadvertențe și neconcordanțe logice în cuprinsul dispozitivului deciziei recurate și s-au adus critici privitoare la administrarea și aprecierea probatoriului.
În motivarea recursului declarat de intervenientul Consiliul Local al orașului D s-a susținut că Tribunalul Timișa soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale active, raportat la art. 10 din Legea nr. 215/2001 precum și art. 12 alin.5 din Legea nr. 231/1998 și, în consecință, a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 312 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a Consiliului Local iar, pe cale de consecință, admiterea cererii de intervenție în nume propriu.
Cât privește acțiunea principală, s-a solicitat menținerea, ca temeinice și legale, a dispozițiilor Tribunalului Timiș.
Curtea analizând recursurile, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea dispozițiilor art. 299 u Cod procedură civilă, raportat la art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, a constatat că sunt nefondate.
Astfel, susținerile reclamanților recurenți, privitoare la nelegalitatea hotărârii pronunțate de Tribunalul Timiș, sunt nefondate întrucât:
1.Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 307/2004 ședințele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video sau audio ori se consemnează prin stenografiere.
Faptul că instanța de apel nu a făcut aplicația textului de lege precitat nu poate constitui motiv de modificare sau casare a deciziei civile atacate cu atât mai mult cu cât prin art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 termenul prevăzut de la care se aplică dispozițiile art. 13 din Legea nr.304/2004 republicată a fost prelungit succesiv prin G nr. 50/2006 și G nr. 154/2007 până la 01.01.2009.
2. Cu privire la critica, ce vizează nepronunțarea instanței de apel referitor la contractul de locațiune, se apreciază a fi nefondată, deoarece instanța este ținută de dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă și corect a reținut că în speță nu s-a solicitat constatarea nulității titlului deținut de pârâta intimată.
3. Pentru cele expuse mai-sus nici critica privind încălcarea principiului disponibilității părților nu poate fi primită, întrucât prima instanță s-a pronunțat cu privire la acțiunea cu care a fost învestită iar în apel nu se pot formula cereri noi.
4. Criticile privitoare la inadvertențele cuprinse în dispozitivul deciziei civile recurate sunt, de asemenea, nefondate, instanța de apel respectând dispozițiile legale în materie cuprinse în art. 292 - 296 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește recursul declarat de intervenient, Curtea constată că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu are incidență, instanța de apel soluționând corect excepția lipsei calității procesuale active, în raport cu dispozițiile legale în materie și cu probatoriul administrat în cauză.
Față de cele expuse mai-sus, Curtea apreciază că decizia civilă atacată este legală, motiv pentru care, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursurile declarate de reclamanții R și R și de intervenientul Consiliul Local D împotriva Deciziei civile nr.130/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanții R și R și de intervenientul Consiliul Local D împotriva Deciziei civile nr.130/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Cristian
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.N/17.11.2008
DACT.S/2ex/18.11.2008
INST.APEL-C-- Tribunalul Timiș
INST.FOND-- Judecătoria Deta
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Erica Nistor, Cristian
