Restrângerea dreptului la libera circulatie(legea 248/2005). Decizia 12/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 12/A/2008
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de Apel JUDECĂTOR 2: Lucia Ștețca
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE împotriva sentinței civile nr. 1061/05.10.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâta, având ca obiect restrângerea dreptului la libera circulație( Legea 248/2005).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta Ministerului Public, procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, lipsă fiind pârâta intimată și reprezentantul reclamantului apelant.
Procedura de citare este legal indeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri în probațiune de formulat, probe de administrat, excepții ori chestiuni prealabile de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală de Pașapoarte, schimbarea hotărârii instanței de fond și rejudecând, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtei intimate pe teritoriul Franței.
CURTEA:
Asupra apelului declarat reține:
Prin sentința civilă nr. 1061/05.10.2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte în contradictoriu cu pârâta, pentru restrângerea exercitării dreptului la libera circulație.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că la data de 20 octombrie 2006, pârâta, în mod legal, a părăsit teritoriul național ajungând în Franța, unde a locuit la fratele ei și, respectiv, la o prietenă, timp în care a încercat să-și găsească un loc de muncă. În sensul prevederilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 248/2005, limitarea exercitării dreptului cetățenilor români la libera circulație în străinătate se poate face numai temporar și poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, conform art. 38 lit. 1 din lege.
Când această măsură a fost dispusă de instanța competentă, potrivit art. 39 alin. 8 din lege, serviciul public comunitar competent trebuia să efectueze în pașaportul simplu al persoanei,mențiunile corespunzătoare referitoare la perioada și statul pentru care se aplică măsura restrângerii dreptului de a călătorii în străinătate.
În sensul legii, măsura este facultativă și nu obligatorie, iar în prezent era nu se mai poate pune în executare în modalitatea sus arătată.
De la data 1 ianuarie 2007, România a devenit membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, iar cetățenii români pot și trebuie să beneficieze de dreptul comunitar de liberă circulație, deoarece în interiorul Comunității libera circulație este un principiu esențial. Acest fapt a fost recunoscut și de Guvernul României, prin proiectul de raport din septembrie 2007, în sensul că prin aderarea României la Uniunea Europeană, cetățenii români au devenit cetățeni ai Uniunii Europene.
Astfel, începând cu 1 ianuarie 2007, cetățenii români care călătoresc în afara teritoriului național beneficiază atât pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, cât și pe teritoriul statelor terțe, de drepturile conferite de tratatele Uniunii Europene tuturor cetățenilor europeni.
Prevederea din art. 38 din Legea nr. 248/2005 fiind supletivă, față de acțiunea normelor juridice în timp, după data de 1 ianuarie 2007, reclamanta trebuia să aprecieze dacă mai poate solicita sau nu aplicarea ei.
Or, ignorând prevederile 17-18, art. 249 și ale Regulamentului () nr. 179/2006 al Consiliului din 20 noiembrie 2006, obligatoriu în toate elementele și cu aplicabilitate directă în România ca urmare a aderării sale, a considerat că este îndreptățită să solicite și după data de 1 ianuarie 2007 aplicarea normei interne.
Chiar dacă pârâta a fost returnată, cum norma internă vine în conflict cu normele comunitare iar preeminența acestora nu poate fi contestată de reclamantă, s-a impus respingerea cererii ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Ministerul Administrației și Internelor, prin Direcția Generală de Pașapoarte, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului reclamanta arată că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât Dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 nu contravin Constituției, sens în care au fost pronunțate deciziile nr. 855/2006 și 901/2006 ale Curții Constituționale, întrucât scopul lor îl constituie controlul migrației ilegale din România spre statele membre ale Uniunii, măsura circumscriindu-se celor prevăzute de art. 53 din Constituție.
Legea nr. 248/2005 asigură implementarea prevederilor constituționale și pe cele ale Declarației universale a drepturilor Omului, ale art. 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, respectând și art. 2 din Protocolul nr. 4.
Astfel, conform art. 25 din Constituția României, dreptul la liberă circulație nu este unul absolut, ci trebuie să se desfășoare în condițiile stabilite de lege, această lege fiind Legea nr. 248/2005.
Legislația internă a fost adaptată normelor comunitare anterior aderării, având dispoziții tranzitorii referitoare la acest moment. Acest act a fost și este aplicabil anterior datei de 01.01.2007, cât și ulterior acestei date. Acolo unde s-a dorit ca după data de 01.01.2007 acest act să nu fie aplicabil, actul normativ a exprimat-o în mod direct.
Măsura returnării dispusă de autoritățile franceze dovedește faptul că pârâtul nu a respectat condițiile de ședere în spațiul Uniunii Europene, astfel că, fiind în culpă trebuie să suporte consecințele faptelor sale, având în vedere că prin conduita sa a adus atingere imaginii și intereselor României în raporturile cu statele UE.
Autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei actului de returnare, ci doar de a lua act de această măsură și de pune în executare prevederile corespunzătoare din legislația națională.
România trebuie să-și probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală și de a-și consolida poziția de membru UE astfel că prezența fără respectarea condițiilor legale de intrare și ședere a pârâtului pe teritoriul altor state ar dovedi exact contrariul cu repercusiuni negative asupra tratamentului aplicat cetățenilor români, ceea ce este de natură să justifice o astfel de restricție admisă de altfel de art. 2 alin. 4 al Protocolului nr. 4 la.
Raportat la dispozițiile art. 25 din Constituția României, libertatea circulației cetățenilor nu este una absolută, ci trebuie să se desfășoare potrivit unor reguli cu îndeplinirea și respectarea unor condiții stabilite de lege. Aceste reguli sunt strict stabilite de Legea nr. 248/2005, act normativ care se coroborează cu disp.art.29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Apelul este nefondat.
Dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 vin în contradicție cu Directiva nr. 2004/38/CE a Consiliului și Parlamentului European.
Aceasta, în condițiile în care, norma internă impune drept condiție de restrângere a dreptului la libera circulație, ca persoana să fi fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie, în timp ce normele Directivei permit restrângerea exercițiului acestui drept fundamental în situații excepționale, privind motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică (art.27 alin.2 din Directivă).
Or, astfel de motive nu pot rezulta în mod suficient din faptul însuși al expulzării, pentru că ar însemna ca principiul proporționalității în adoptarea măsurii să nu mai intereseze și astfel, să fie ignorată exigența normei comunitare.
Aplicând dreptul național, jurisdicțiile sunt chemate să-l interpreteze, în orice măsură posibilă, în lumina textului și a finalității Directivei, pentru a atinge rezultatul (efectul util) avut în vedere de aceasta și a se conforma astfel, prevederilor art. 189 alin. 3 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Cum interpretarea și aplicarea dreptului național nu se pot realiza în conformitate cu prevederile Directivei, datorită condițiilor restrictive impuse (art. 39 lit. a din Legea nr. 248/2005), rezultă că instanța - ca autoritate a statului căruia îi revine obligația de transpunere în legislația internă a normei comunitare - trebuie să aplice dreptul comunitar, protejând astfel, drepturile conferite de acesta persoanelor.
Altminteri, ar însemna ca, prin măsurile dispuse înainte de transpunerea normelor comunitare să nu mai poată fi realizat obiectivul propus de acestea, ceea ce ar contraveni jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene (în acest sens, hotărârea din 4 iulie 2006 Marii Camere), potrivit căreia "jurisdicțiile naționale sunt obligate să se abțină să interpreteze dreptul intern într-un mod care ar risca serios, după epuizarea termenului de transpunere, realizarea obiectivului propus de respectiva directivă".
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge apelul și se va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, prin DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE împotriva sentinței civile nr. 1061 din 5 octombrie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind pe pârâta, CNP -, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.MV/dact.
6 ex./21.01.2008
primă instanță:
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Lucia Ștețca
