Restrângerea dreptului la libera circulatie(legea 248/2005). Decizia 13/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 13/A/2008
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean președintele secției
JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE împotriva sentinței civile nr. 925/04.09.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâtul, având ca obiect restrângerea dreptului la libera circulație( Legea 248/2005).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta Ministerului Public, procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, lipsă fiind pârâtul intimat și reprezentantul reclamantului apelant.
Procedura de citare este legal indeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri în probațiune de formulat, probe de administrat, excepții ori chestiuni prealabile de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală de Pașapoarte, schimbarea hotărârii instanței de fond și rejudecând, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului intimat pe teritoriul Franței.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 925/04.09.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- s-a respins, ca nefondată, cererea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect restrângerea dreptului la liberă circulație.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că pârâtul a părătir teritoriul României la data de 6 martie 2007, în mod legal, deplasându-se în Franța, de unde, la data de 1 aprilie 2007, după ce a fost depistat de organele de poliție, a fost condamnat și apoi expulzat.
In sensul prevederilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 248/2005, limitarea exercitării dreptului cetățenilor români la libera circulație în străinătate se poate face numai temporar și poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, conform art. 38 lit. a din lege.
Când această măsură a fost dispusă de instanța competentă, potrivit art. 39 alin. 8 din lege, serviciul public comunitar competent trebuia să efectueze în pașaportul simplu al persoanei mențiunile corespunzătoare referitoare la perioada și statul pentru care se aplică măsura restrângerii dreptului de a călători în străinătate.
În sensul legii, măsura este facultativă și nu obligatorie, iar în prezent ea nu se mai poate pune în executare în modalitatea sus arătată.
De la data de 1 ianuarie 2007, România a devenit membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, iar cetățenii români pot și trebuie să beneficieze de dreptul comunitar de liberă circulație, deoarece în interiorul Comunității libera circulație este un principiu esențial.
Astfel, începând cu 1 ianuarie 2007, cetățenii români care călătoresc în afara teritoriului național beneficiată, atât pe teritoriul statelor membre ale Uniunii, cât și pe teritoriul statelor terțe, de drepturile conferite de tratatele Uniunii Europene tuturor cetățenilor europeni.
Prevederile art. 38 din Legea nr. 248/2005 fiind supletivă, față de acțiunea normelor juridice în timp, după data de 1 ianuarie 2007, reclamanta trebuia să aprecieze dacă mai putea solicita sau nu aplicarea ei.
Or, reclamanta, cu ignorarea prevederilor art. 17-18, art. 249 și ale Regulamentului (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului din 20 noiembrie 2006, obligatoriu în toate elementele și cu aplicabilitate directă în România ca urmare a aderării sale, a considerat că este îndreptățită să solicite și după data de 1 ianuarie 2007 aplicarea normei interne.
În contra acestei hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat apel, solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii în sensul admiterii cererii.
În motivarea apelului s-a arătat că rin p. restrângerea dreptului la libera circulație conform dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene ca drept reglementat prin Directiva 2004/38/CE, întrucât măsura restrângerii exercitării acestui drept se referă la propriul resortisant, cetățean român, și nu la resortisanții altor state membre ale Uniunii. Or, nu s-a înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive în privința propriilor cetățeni.
Dreptul la libera circulație este un drept fundamental, consacrat constituțional, însă nu unul absolut, condițiile exercitării lui fiind stabilite inclusiv prin art. 5 din Legea nr. 248/2005. Nerespectarea obligațiilor legale poate determina returnarea persoanei, în baza unui acord de readmisie și astfel primesc incidență dispozițiile Legii nr. 248/2005, în temeiul căreia există posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români.
În speță, pârâtul se află în culpă pentru nerespectarea condițiilor de călătorie în străinătate, astfel încât măsura restrângerii apare ca fiind pe deplin justificată. Mai mult decât atât, relevantă este și împrejurarea că pârâtul a mai fost returnat din Franța la data de 18.10.2006, fapt care dovedește modul greșit în care acest cetățean român a înțeles să își exercite dreptul la libera circulație în străinătate.
Verificând hotărârea atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 295.proc. civ. curtea reține următoarele:
Cetățeanul român a fost returnat din Franța la data de 2 august 2007 pe motiv de "ședere ilegală" conform mențiunilor talonului de returnare întocmit la punctul de trecere a frontierei (5, verso, dosar fond).
Este adevărat că declarația olografă dată cu acest prilej (4 dosar fond) pârâtul arată că a executat în Franța o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt însă această condamnare și motivul care a determinat-o nu pot fi reținute ca certe atâta timp cât declarația sub semnătură privată a pârâtului nu se coroborează cu nici o altă probă de la dosar.
Prin urmare, reclamanta nu a dovedit în cauză faptul că motivul returnării pârâtului din Franța este altul decât "șederea ilegală" pe teritoriul acestui stat, conform celor consemnate de autorități în talonul de returnare.
Din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 248/2005 (art.38 lit. a), returnarea unui cetățean român în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acest stat este în sine suficientă pentru a determina restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație pe teritoriul respectivului stat, o perioadă de timp limitată, stabilită de instanță.
Spre deosebire de norma internă, art. 27 din Directiva 2004/38/CE, reglementează expres și limitativ, doar trei cazuri în care autoritățile statelor membre ar putea restrânge libertatea de circulație a cetățenilor Uniunii Europene, și acestea sunt: afectarea ordinii publice, a siguranței publice ori a sănătății publice. O limitare a exercițiului dreptului la libera circulație în străinătate pentru orice alte situații decât cele evocate nu este permisă.
Or, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Constituția României, orice neconcordanțe existente între pactele și tratatele internaționale privind drepturile fundamentale ale omului la care România este parte se rezolvă în favoarea reglementărilor internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În speță, evident norma comunitară este mai favorabilă, norma internă fiind parțial neconcordantă atâta timp cât permite îngrădirea dreptului fundamentul analizat și nu alte situații decât cele aflate în legătură cu ordinea, siguranța ori sănătatea publică.
Cum șederea ilegală în străinătate nu reprezintă un motiv care să poată fi circumscris celor limitativ prevăzute în Directiva 2004/38/CE, restrângerea dreptului la libera circulație a pârâtului în Franța nu putea fi dispusă.
Pentru cele ce preced, curtea va păstra sentința pronunțată de tribunal în primă instanță, consecutiv respingerii apelului declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE împotriva sentinței civile nr. 925 din 4.09.2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
-- - - - - -
Red.BD/dact.
5 ex./28.01.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Alina Rodina
