Restrângerea dreptului la libera circulatie(legea 248/2005). Decizia 267/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 267
Ședința publică de la 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B DIN CADUL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sect. 1,-, împotriva sentinței civile nr. 1175 din 18 august 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, cu domiciliul în -O, str. -, - M 2,. E,. 2, jud. O, având ca obiect
restrângerea dreptului la libera circulație (Legea 248/2005).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B DIN CADUL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că apelanta reclamantă a solicitat judecarea în lipsă.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Procuror a arătat că există contradicție între prevederile art. 38 din Legea 248/2005 și art. 27 din Directiva 2004/38/CE Comunității Europene, în această situație primând normele de drept european. A solicitat respingerea apelului.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată la nr. 3088/l04/2008 la Tribunalul O l t, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Belgia pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtei .
În motivare se susține că pârâta a fost returnată din Belgia la 6.07.2008, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin HG 825/l995, îndepărtarea pârâtei de pe teritoriului statului belgian, fiind dovedită cu talonul de returnare și declarația dată de pârâtă în punctul de trecere al frontierei, acte ce dovedesc încălcarea de către pârâtă a legislației statului belgian, pârâta recunoscând că a lucrat în Belgia ca ospătar și în urma verificărilor efectuate de autorități, s-a constatat că nu are forme legale de angajare, nefiind judecată sau condamnată.
Prin sentința civilă nr.1175 din 18 august 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de Direcția Generală De Pașapoarte B, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva pârâtei, cu domiciliul în O, str. - -, -M2,. E,. 2, județul
Pentru a se pronunța astfel s-au reținut următoarele:
În cazurile de restrângere a exercițiului dreptului la liberă circulație, conflictul dintre dreptul intern, ( art 38 lit. a din. 248/2005 ) și dreptul comunitar ( art 27 din Directiva nr. 2004/38/CE ) este indubitabil, întrucât art. 38 lit.a permite restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație în orice situație și chiar dacă nu există vreun pericol pentru ordinea publică și sănătatea publică, atâta timp cât este îndeplinită condiția ca persoana în cauză, să fi fost returnată vreodată dintr-un stat membru al Uniunii Europene în baza unui acord de readmisie. Legea națională instituie astfel, o veritabilă prezumție de vinovăție a celor returnați, prezumție nesusceptibilă de proba contrară, în condițiile în care reglementarea comunitară dă incidență, tocmai prezumției de nevinovăție și principiului liberei circulații, plasând sarcina probei existenței unei situații excepționale, care să justifice restrângerea pe umerii autorităților publice.
Dispozițiile directivei sunt suficient de precise cu privire la cazurile în care se poate restrânge exercițiul dreptului la liberă circulație, și mai ales, în legătură cu statul membru care poate lua asemenea măsuri: acesta este statul membru in care persoana vizată se află, prin ipoteză și pentru securitatea, sănătatea sau ordinea publică a căruia, această persoană prezintă un pericol concret. Cu alte cuvinte statul român nu poate lua măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulație a unui cetățean român într-un alt stat membru, întrucât doar acest din urmă stat membru, poate aprecia dacă pericolul există.
În cauza de față, este cert că statul membru respectiv Belgia a luat măsuri împotriva pârâtului cetățean român, acesta fiind returnat în România, astfel că, statul român cu atât mai mult nu-i mai poate aplica o pedeapsă pentru aceeași faptă.
Potrivit celor relevate de Curtea de Justiție a comunităților Europene cu ocazia afacerii, judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioară, lăsând acestea neaplicate prin propria putere de decizie fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale".
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B DIN CADUL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile și admiterea cererii.
S-a arătat că, exercitarea dreptului la liberă circulație, se face, conform art.25 din Constituție, în condițiile stabilite de lege, iar potrivit art.17 din legea fundamentală, cetățenii români aflați în străinătate se bucură de protecția Statului Român, dar trebuie să-și îndeplinească obligațiile ce le revin.
Măsura restrângerii dreptului la liberă circulație se circumscrie situațiilor prevăzute de art.35 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și ordinii publice, ținându-se seama că problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, cât și internațional.
Pârâta, pe lângă îndeplinirea condițiilor de călătorie în străinătate prevăzute prin Legea nr.248/2005, trebuie să îndeplinească și alte obligații, stabilite de statele în care călătorește și în care, eventual, a dobândit dreptul la muncă. Returnarea unui cetățean român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în baza unui acord de readmisie, se aplică, evident, atunci când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat membru, de către cetățeanul român, cu privire la care se dispune returnarea.
Consideră că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Belgiei are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice în acel stat. Acest scop este circumscris unui scop mult mai important, manifestat la nivel național, și anume asigurarea unei imagini pentru România care îi conferă capacitatea de a se integra și raporta la normele Uniunii Europene; în acest sens, prevenirea migrației ilegale reprezintă o cerință asumată de statul nostru care se continuă și după momentul aderării.
În acest context, în mod greșit, instanța a apreciat că simplul fapt al șederii intimatului în mod ilegal pe teritoriul Belgiei nu reprezintă o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru valorile fundamentale ale societății.
S-au invocat dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 modificată, HG 825/1995, art.25 și 53 Constituție.
Apelul este nefondat.
Art. 38 din Legea 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult 3 ani, în cazul persoanelor returnate în baza unui acord de readmisie, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportate la dreptul comunitar, care are prioritate, conform dispozițiilor art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea normelor actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Art. 307 alin. 1 și 2 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, prevede că statele au obligația de a lua toate măsurile în vederea asigurării compatibilității dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării, care au generat drepturi și obligații. Față de această prevedere, legislația comunitară este de imediată aplicare, iar legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară, fără nici o condiționare privitoare la perioada de tranziție negociată de România.
Dreptul la libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de prevederile art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, act normativ cuprins în anexele Protocolului de aderare, care prevede condițiile admiterii în Uniunea Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În alin. 2, textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membrul al Uniunii Europene nu interzice României de a restrânge dreptul la liberă circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține apelanta.
Restrângerea exercitării la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/Ce, iar prevederile Legii 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, ale cărei dispoziții sunt de imediată aplicare.
Așadar, în condițiile în care pârâta a fost returnat din Belgia pentru ședere ilegală, fără să fi fost judecat și condamnat pentru comiterea unei fapte penale, aplicarea măsurii prevăzută de art. 38 din Legea 248/2005 ar fi disproporționată în raport cu scopul urmărit și nu s-ar circumscrie condițiilor arătate în art. 27 din Directivă, ceea ce ar duce la încălcarea unui drept fundamental al pârâtei, ocrotit de prevederile legislației internaționale.
În consecință, apelul este nefondat și urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B DIN CADUL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sect. 1,-, împotriva sentinței civile nr. 1175 din 18 august 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, cu domiciliul în -O, str. -, - M 2,. E,. 2, jud.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2008
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.5 ex
15.09.2008.
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Tania Țăpurin
