Restrângerea dreptului la libera circulatie(legea 248/2005). Decizia 7/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 7/A/2008
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Viorica Crișan
JUDECĂTOR 2: Traian Dârjan
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B din MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr. 1105/19 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.
-, privind și pe pârâtul, având ca obiect restrângerea dreptului la libera circulație( Legea 248/2005).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta Ministerului Public, procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, lipsă fiind pârâtul intimat și reprezentantul reclamantei apelante.
Procedura de citare este legal indeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri în probațiune de formulat, probe de administrat, excepții ori chestiuni prealabile de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, schimbarea hotărârii instanței de fond și rejudecând, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului intimat pe teritoriul Franței.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1105 din 19 octombrie 2007 a Tribunalului Maramureș, s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, în contradictoriu cu pârâtul, pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la data de 9 mai 2007, pârâtul a plecat din țară și ajungând în Franța, a muncit în construcții. Limitarea exercitării dreptului cetățenilor români la libera circulație în străinătate, în sensul art.3 alin.1 din Legea nr.248/2005, se poate face numai temporar și poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, conform art.38 lit.a) din aceeași lege.
Atunci când măsura a fost dispusă de instanța competentă potrivit art.39 alin.8 din lege, serviciul public comunitar competent, trebuia să efectueze în pașaportul simplu al persoanei, mențiunile corespunzătoare referitoare la perioada și statul pentru care se aplică măsura restrângerii dreptului de a călători în străinătate. În sensul legii, măsura este facultativă și nu obligatorie, iar în prezent ea nu se mai poate pune în executare în modalitatea sus-arătată.
România a devenit membru cu drepturi depline al Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007, dată de când cetățenii români pot și trebuie să beneficieze de dreptul comunitar de liberă circulație, deoarece în interiorul comunității, libera circulație este un principiu esențial. Acest fapt a fost recunoscut și de Guvernul României prin proiectul de raport din septembrie 2007, în sensul că prin aderarea României la Uniunea Europeană, cetățenii români au devenit cetățeni ai Uniunii Europene.
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, cetățenii români care călătoresc în afara teritoriului național, beneficiază atât pe teritoriul statelor membre ale uniunii, cât și pe teritoriul statelor terțe, de drepturile conferite de tratatele Uniunii Euroepene tuturor cetățenilor europeni.
Împotriva acestei sentințe, declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, solicitând schimbarea ei și admiterea cererii de restrângere a dreptului la libera circulație a intimatului în Franța, pe o perioadă de maxim 3 ani.
În motivarea apelului, reclamanta a susținut că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 29.09.2007, pentru ședere ilegală, ceea ce dovedește încălcarea de către acesta a legislației statului francez, nefiind necesară efectuarea și a altor dovezi în acest sens. Prin înaintarea acțiunii, reclamanta a respectat prevederile legale corespunzătoare din Legea nr.248/2005, respectiv art.38 lit.a) și art.39 pct.1. Textul legal nu condiționează instituirea restricției decât de returnarea prin acordul de readmisie, dar nu și de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea, precum și a pericolului real pe care îl reprezintă persoana respectivă pentru valorile sociale pretins protejate.
Curtea Constituțională prin decizia nr.855 din 28.11.2006, a reținut că măsura dispusă de art.38 lit.a) se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute de art.53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, iar pârâtul a recunoscut că a fost depistat de poliția franceză la data de 27.09.2007 și reținut pe motiv de ședere ilegală.
Conținutul art.38 și art.39 din Legea nr.247/2005, nu au o aplicabilitate temporară și nu există nici un impediment legal ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 1.01.2007. Legea nr.248/2005 asigură atât implementarea prevederilor constituționale, cât și a art.13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, a art.12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și a art.2 din Protocolul nr.4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Legea nr.248/2005 s-a aplicat atât anterior datei de 1.01.2007, cât și ulterior acestei date, iar prin aplicarea ei nu se încalcă prevederile Constituției sau a altor instrumente juridice internaționale referitoare la libera circulație.
Statul român ca o necesitate de apărare a raporturilor cu statele membre UE, inclusiv în ceea ce privește migrarea forței de muncă, își sancționează cetățenii proprii, pentru a îndrepta conduita acestora, în sensul respectării normelor care privesc dreptul de ședere pe teritoriul statelor gazdă.
Dispozițiile art.5 din Legea nr.248/2005 prevăd limitativ obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii lor în străinătate. De asemenea, apelanta a invocat și art.29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Nu s-a contestat și nu se contestă nici o clipă legalitatea deciziei nr.855 din 28.11.2006 a Curții Constituționale, cu privire la dispozițiile art.38 lit.a) din Legea nr.248/2005. Aceasta în cadrul dreptului național unde dispozițiile art.38 lit.a) din Legea nr.248/2005, sunt în acord cu Constituția României.
În speță însă, începând cu data de 1 ianuarie 2007, când România a devenit membră a Uniunii Europene, sunt aplicabile dispozițiile Directivei nr.2004/38/CE, care prevăd numai trei cazuri în care se poate dispune restrângerea dreptului la libera circulație a cetățenilor români în străinătate.
Dar și atunci când ar fi prezente cazurile prevăzute de Directiva 2004/38/CE, existența lor trebuie dovedită de către reclamantă.
Potrivit art.1169 civ. cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.
În dreptul civil, părțile se află pe poziții de egalitate, astfel că simplele susțineri sau afirmații ale reclamantei nu echivalează cu niște prezumții, așa cum pretinde aceasta.
Sub aspect probatoriu, reclamanta-apelantă face trimitere doar la recunoașterea pârâtului-intimat, din care rezultă că acesta a fost depistat de poliția franceză la data de 27.09.2007 și a fost reținut pe motiv de ședere ilegală.
Nu există nici o probă la dosar din partea statului francez privind eventuale încălcări ale legislației referitoare la ordinea publică a acelui stat, pe care le-ar fi săvârșit pârâtul.
Așa fiind, pârâtului nu i se poate aplica măsura restrângerii dreptului la libera circulație pe teritoriul statului francez, în baza art.38 lit.a) din Legea nr.248/2005.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.296 pr.civ. se va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr.1105 din 19.10.2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr.-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.DT: 9.01.2008
Dact.CA: 14.01.2008 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Viorica CrișanJudecători:Viorica Crișan, Traian Dârjan
