Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 742/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 742
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 29 iunie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș- JUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
- - -judecător
- - -JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare amânarea de pronunțare recursului civil promovat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.10 din 19 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 iunie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată și care face parte integrantă cu prezenta.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin decizia civilă nr.10/A/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respins ca tardiv apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.6407/170/10.2007 pronunțată de Judecătoria Bacău, au fost admise apelurile declarate de reclamanta și de pârâții, și în contradictoriu cu pârâta, a fost desființată sentința apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Bacău.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.6407 pronunțată de Judecătoria Bacău la data de 17 octombrie 2007 fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și, s-a stabilit un drept de servitute în favoarea fondului dominant în suprafață de 1525 mp situat în B, -, proprietatea lui, pe proprietatea pârâților și, și situată în B,- cu o lățime de 3 pe o lungime de 197,5 pe punctele de contur 100-101-102-103-203-59-204-33-5-100 (suprafața hașurată) schiță raport de expertiză; au fost obligați pârâții și să ridice lucrările de închidere a căii de acces, respectiv poarta metalică pe aliniamentul 59-102 și gard prefabricat pe aliniamentul 72-103 și au fost respinse capetele de cerere privind constatare drept de servitute, obligarea la a permite accesul la teren și încuviințarea ca reclamanta să ridice lucrările pe cheltuiala pârâților.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr.10081 din data de 30 octombrie 1996 s-a împărțit masa succesorală de 6100 mp între, și, că loturile numiților și au fost înstrăinate, proprietari fiind, în prezent pârâții din prezenta cauză, iar reclamanta a dobândit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1525 mp de la; că, astfel cum rezultă din contract, această suprafață de teren nu se învecinează cu vreun drum, situație care rezultă din actele depuse la dosar și din expertiza topo-cadastru efectuată în cauză; că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.626 Cod civil, deoarece terenul ce a fost înstrăinat inițial provine dintr-o succesiune, neexistând nici o dovadă că defunctul proprietar a stabilit o stare de aservire între parcele și că, fără a nega faptul că moștenitorii și-au permis accesul către terenurile situate în spate, nu se poate reține faptul că este vorba de o servitute stabilită prin destinația proprietarului; că în contractul de partaj voluntar nu se face vorbire de vreo suprafață de teren rămasă în indiviziune și că, fiind vorba de proprietari diferiți actul ar fi trebuit să facă vorbire de terenul ce revine în proprietate exclusivă și de cel care constituie servitute de trecere și l-ar diminua pe cel dintâi; că, atunci când copartajanții au transmis dreptul de proprietate către reclamantă și către pârâții, nu s-a făcut nici o referire la vreun drept de servitute, mențiune care nu apare nici în celelalte contracte; că din raportul de expertiză efectuat în cauză și din declarațiile martorilor audiați rezultă că terenul reclamantului prezintă caracteristicile unui loc înfundat, neexistând o cale de acces către drumul public, iar faptul că reclamanta ar putea ajunge la un drum de exploatare printr-o breșă efectuată prin digul de protecție al canalului de fugă nu poate fi considerată cale de acces fără inconveniente grave ori periculoase, care să nu facă necesară stabilirea unei căi de acces; că față de acest aspect cererea este întemeiată, iar la stabilirea căii de acces instanța va avea în vedere că terenul pe care urmează a se stabili aceasta aparține atât pârâților cât și pârâților, și, precum și raportul de expertiză; că, urmare a stabilirii căii de acces și pentru a asigura accesul la terenul reclamantei va obliga pârâtul să ridice lucrările de închidere a căii, respectiv poarta metalică de pe aliniamentul 52-1002 și gardul prefabricat de pe aliniamentul 72-102, și că, în ceea ce privește cererea privind încuviințarea ca reclamanta să ridice aceste lucrări pe cheltuiala pârâților, va fi respinsă câtă vreme nu s-a făcut dovada că aceștia au refuzat să execute hotărârea rămasă definitivă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel toate părțile, cu excepția pârâtei.
Pârâții și au solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate și, pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare au arătat că instanța a reținut nefondat că terenul reclamantei are caracteristicile unui loc înfundat; că reclamanta a încercat să inducă în eroare instanța atât prin prezentarea unei situații de fapt cu totul diferită de cea din teren cât și prin prezentarea unor înscrisuri care reflectă o altă amplasare a suprafețelor de teren și că, deși timp de 7 ani aceasta a efectuat lucrări de agricultură pe acel teren ajungând la aceasta printr-o altă cale de acces, a pretins că nu mai există alt drum; că instanța de fond a reținut, fără ca reclamanta să fi invocat sau dovedit, că drumul de acces actual ar conduce la inconveniente grave sau periculoase, fără a motiva în vreun fel această susținere; că permiterea accesului prin curtea lor ar conduce la grave prejudicii cauzate de dărâmarea tuturor construcțiilor edificate prin investiții majore, ori atât jurisprudența cât și doctrina sunt constante în a arăta că, în aplicarea dispozițiilor art.616 Cod civil, în cazul în care sunt mai multe căi de acces trebuie preferată aceea care ar aduce cele mai mici atingeri drepturilor celui care este obligat la a permite trecerea, și nicidecum cea mai păguboasă; că reclamanta a folosit nestingherită terenul până în prezent și nu a reacționat în momentul în care ei și-au edificat construcțiile și că raportul de expertiză concluzionează că prin aceste construcții ei nu au închis nici un drum de acces, așa cum reține reclamanta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282 și următoarele Cod procedură civilă.
Reclamanta a precizat că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală.
În motivare a arătat că instanța a făcut o greșită aplicare a legii când a respins cererea de constatare a unei servituți prin destinația proprietarului; că în mod greșit a respins solicitarea ei de a ridica lucrările ce obturează calea de acces existentă, motivând că nu s-a făcut dovada că pârâții au refuzat să executate hotărârea rămasă definitivă, deoarece actualmente pârâții nu au această obligație, hotărârea nefiind definitivă, iar ea a dorit să preîntâmpine un alt litigiu și că în mod greșit s-a luat act că nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pârâții, și au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivare au arătat că au devenit proprietari asupra imobilelor situate în municipiul B, calea -, nr.186 B, respectiv, 186, iar de la data la care au devenit proprietari au locuit permanent la această adresă; că în cadrul procesului civil în care aveau calitatea de pârâți, soluționat prin sentința civilă apelată, nu au fost niciodată legal citați, astfel încât judecata s-a realizat în lipsa lor; că adresa la care au fost citați, respectiv B, - - 186 constituie adresa unui imobil distinct care se află la strada principală; că în cauză sunt îndeplinite prevederile art.297 alin.1 Cod procedură civilă; că prin această nelegală citare le-a fost încălcat dreptul la apărare; că reclamanta a avut permanent acces la terenul proprietatea ei, fără a reclama până în prezent vreo pretenție de a folosi terenul lor și al celorlalți pârâți și că permiterea accesului pe drumul proprietatea lor le-ar aduce prejudicii considerabile.
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Bacău la data de 17 noiembrie 2008 au fost respinse excepția netimbrării apelurilor declarate de pârâții, și și excepția tardivității apelurilor formulate de și și a fost admisă excepția tardivității apelului formulat de.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reținut următoarele:
Pentru soluționarea cauzei civile având ca obiect "servitute de trecere " reclamanta a solicitat citarea în calitate de pârâți a numiților, și și și.
Judecătoria Bacăua pronunțat la data de 17 octombrie 2007 sentința civilă nr.6407 ( care face obiectul prezentei căi de atac), sentința care i-a fost comunicată pârâtei la data de 27 noiembrie 2007, astfel cum rezultă din dovada de comunicare existentă la fila 148 dosar fond.
Potrivit art.284 alin.1 Cod procedură civilă "termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".
Calculând acest termen în conformitate cu dispozițiile art.101 alin.1 Cod procedură civilă rezultă că pârâta ar fi putut declara apelul cel mai târziu la data de 15 decembrie 2007; cum calea de atac a fost formulată la data de 6 octombrie 2008, tribunalul reține că excepția tardivității este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecința respingerii apelului.
Susținerile apelantei-pârâte în sensul că ar fi locuit la o lată adresă decât cea la care s-a făcut citarea și comunicarea actelor de procedură nu pot fi reținute.
Din copia cărții de identitate existentă la fila 47 din dosar rezultă că apelanta și-a schimbat domiciliul la data de 27 martie 2008, respectiv ulterior datei la care i-a fost comunicată hotărârea, iar dacă această situație de fapt s-a realizat în timpul soluționării cauzei în primă instanță, îi revenea pârâtei obligația, conform art.98 Cod procedură civilă de a informa instanța.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâții și, tribunalul a reținut următoarele:
În timpul soluționării acțiunii de către Judecătoria Bacău procedura de citare cu aceștia a fost realizată prin afișarea citației la adresa indicată de reclamantă, respectiv, mun. B, calea -, nr.186, adresă la care a fost comunicată și hotărârea pronunțată.
Din înscrisurile depuse cu ocazia soluționării căii de atac, respectiv din adeverința poștală eliberată de Primăria mun. B, (fila 37) la data de 16 octombrie 2006 (deci anterior datei la care a fost promovată acțiunea civilă având ca obiect "stabilire servitute de trecere") rezultă că imobilului proprietatea pârâților și situat în mun. B, - - i s-a atribuit numărul poștal 186 B, adresă care urma a fi înregistrată în toate evidențele publice. Rezultă, de asemenea, din celelalte înscrisuri, că la nr.186 C, pe aceeași stradă, locuiește familia și.
Potrivit art.85 Cod procedură civilă "judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățoșarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel".
Din cuprinsul acestor dispoziții legale (imperative) se desprinde obligativitatea citării părților pentru soluționarea acțiunilor civile, procedura de citare trebuind să se realizeze la adresa la care aceștia locuiesc efectiv.
Tribunalul a reținut că în fața primei instanțe, soluționarea acțiunii formulată de reclamanta s-a realizat în lipsa pârâților care nu au fost legal citați, deci cu încălcarea dispozițiilor legale anterior citate, și implicit, a principiilor care guvernează procesul civil, sentința pronunțată fiind lovită de nulitate.
Față de situația de fapt reținută și de dispozițiile legale enunțate, tribunalul a constatat că apelul este întemeiat, astfel încât, văzând și dispozițiile art.297 alin.1 Cod procedură civilă, a fost admis, cu consecința desființării în tot a sentinței apelate și trimiterii cauzei spre rejudecare Judecătoriei Bacău.
Pe cale de consecință au fost admise apelurile declarate de pârâții și și de reclamanta; sentința apelată fiind nulă nu s-a mai impus analizarea celorlalte motive de apel care privesc fondul cauzei, motive care au fost avute în vedere cu ocazia rejudecării acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs apelanta reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate susținând că excepția de tardivitate a apelului formulat de pârâții și a fost respins greșit, apelanții fiind citați procedural la adresa de domiciliu.
Examinând hotărârea criticată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Procedura citării și a comunicării actelor de procedură este o instituție fundamentală a procesului civil, fiind menită să contribuie la asigurarea înfăptuirii principiului dreptului la apărare, precum și a principiului contradictorialității.
Ar.85 Cod procedură civilă prevede obligativitatea citării părților în vederea pronunțării unei hotărâri valabile, iar art.89 Cod procedură civilă prevede obligativitatea înmânării citației părții, sub sancțiunea nulității.
Rezultă din dispozițiile procedurale mai sus citate că scopul citării este încunoștiințarea părții despre existența procesului, pentru ca ea să se prezinte și să-și facă apărările pe care le consideră necesare.
În speță, citarea intimaților și la adresa de domiciliu s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale de mai sus, întrucât acestora li s-a schimbat, înainte de începerea judecății, numărul poștal pentru imobilul de domiciliu.
Cum în imobilul la care s-a afișat citația intimaților locuiește o altă parte din prezenta pricină, hotărârea pronunțată de prima instanță în aceste condiții este lovită de nulitate.
Față de acestea, prezentul recurs nu se încadrează în dispozițiile art.304 Cod procedură civilă și în baza art.312 Cod procedură civilă, sens în care va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul ca nefondat promovat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.10 din 19 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.-
Red.dec..- /
Red.dec.rec.-
Tehn.- / 2 ex./21.07.2009.
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Sorina Ciobanu, Daniela Părău
