Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 943/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 943
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Gherghina Niculae Violeta Stanciu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta - prin procurator, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei civile nr.169 pronunțată la data de 22 mai 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliați în B,-, - 38,. 2,.16, sector 6 și intimata -pârâtă, domiciliată în comuna de, sat P, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 13 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru azi data de mai, dându-se următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentinta civila nr. 268 din 12 decembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Pătarlagele in dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâților și, s-a omologat raportul de expertiză completat, întocmit în cauză de către expert și s-a stabilit că linia de hotar dintre terenurile în litigiu este formată din aliniamentul format din punctele 9 prim, 10, 10 prim 11, 12 din schița anexă la completarea raportului de expertiză.
A obligat pârâtele în solidar la plata sumei de 758 lei către reclamanți, cu titlu de cheltuieli de judecată
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3013 din 28.12.2005 reclamanții au cumpărat de la numita, suprafața totală de 8760. teren situat în or. P, satul de cu vecinătățile: la Nord - C, la Sud - drum județean; la - pârâtele, la Vest -.
Prin hotărâri judecătorești anterioare acestui act de vânzare cumpărare a fost stabilită linia de hotar între proprietățile pârâtelor. După ce proprietatea terenului a trecut de la la reclamanți, pârâtele au refuzat să mai respecte linia de hotar fixată și nu permit reclamanților să construiască un gard pe această linie de hotar.
În speță nu există autoritate de lucru judecat întrucât sentințele ce au stabilit inițial linia de hotar au fost pronunțate în dosare ce aveau alte părți față de prezentul dosar ( în vechiul dosar ca reclamantă, și reclamanți în prezentul dosar).
Instanța a constatat că prin raportul de expertiză (și precizările la acesta) efectuat în speță de către expert s-a stabilit că linia de hotar este pe aliniamentul format din punctele 9, 10,10,11,12.
De asemenea, a constatat că potrivit dispozițiilor 584 cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, și în baza acestui text de lege admis acțiunea, a stabilit linia de hotar între proprietățile părților conform aliniamentului din raportul de expertiză și schița anexă, pe care instanța o omologhează, linia de hotar astfel stabilită determinând astfel limitele proprietăților alipite și necotropind teren din proprietatea pârâtelor. Împotriva sentinței a declarat apel parata care critica soluția pentru nelegalitate si netemeinicie susținind că în mod greșit s-a respins excepția privind existenta autorității lucrului judecat chiar daca reclamantul din prezenta cauza este diferit de cel din hotărârea invocata in sustinerea excepției, fiind vorba in fapt de aceleași proprietăți. În plus se susține ca expertul desemnat in cauză nu a analizat temeinic actele de proprietate ale părților.
Prin decizia civilă nr. 169 pronunțată la data de 22 mai 2009, Tribunalul Buzău, în temeiul art.296 cod pr.civila, a respins ca nefondat apelul reținând că dispozitiile art. 1201 cod civil sunt de strictă interpretare astfel că în lipsa identității de părți in cele doua cauze in speță nu exista autoritate de lucru judecat.
De altfel, din probele administrate in cauza rezulta fără echivoc faptul că după schimbarea titularului dreptului de proprietate in cauza intre părțile de față s-au ivit neînțelegeri cu privire la linia de hotar si construirea gardului despărțitor ceea ce impune stabilirea liniei de hotar intre cele doua proprietăți.
Nici critica privind eronata apreciere a actelor de proprietate de către expert nu poate fi primita, atât raportul de expertiza cat si completarea făcuta de expertul răspunzând punctual susținerilor si obiecțiunilor părților.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, motivat de faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, atâta timp cât linia de hotar ce separă proprietățile părților a fost stabilită prin sentința civilă nr. 17/2005 pronunțată de Judecătoria P, și chiar dacă și-a înstrăinat dreptul de proprietate asupra terenului reclamanților din prezenta cauză, nu înseamnă că sentința civilă nr. 17/2005 este lipsită de efecte juridice.
A mai arătat recurenta că nu poate fi primit argumentul reclamanților în sensul că nu există identitate de obiect, datorită faptului că din memoriul tehnic întocmit la cererea vânzătoarei, rezultă faptul că suprafețele de teren înstrăinate sunt cu 1240. mai mici față de cele menționate în actele de proprietate.
Un alt motiv de recurs se referă la nerespectarea în cauză a disp. art. 129 alin. 5 Cod pr.civilă, ambele instanțe nemanifestând rol activ cu privire la aspectul invederat de pârâtă referitor la Registrul agricol din perioada 1959-1962 care a fost modificat, cerere care constituie o înscriere în fals cu privire la aceste modificări, situație în care trebuia efectuată o expertiză grafologică.
Un ultim motiv de recurs se referă la raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul, despre care se susține că nu a analizat în mod temeinic actele de proprietate ale părților, a însumat suprafețele de teren ale defuncților și G și s-a creat impresia că suprafața deținută de recurentă împreună cu mama sa este mai mică, iar prin completarea la raportul de expertiză nu s-a răspuns la obiecțiunile formulate.
Recurenta a solicitat în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și pe fond admiterea excepției autorității de lucru judecat, iar în subsidiar, să se caseze decizia civilă recurată și să se trimită cauza spre rejudecare la instanța de apel, în vederea efectuării în cauză a unei noi expertize care să aibă în vedere toate actele de proprietate ale părților.
Față de recursul formulat, intimații au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acestuia ca nefondat, nefiind autoritate de lucru judecat întrucât între proprietăți nu exista linie de hotar, iar în momentul în care au încercat să construiască un gard, amplasamentul acestuia a fost contestat de pârâți.
Au mai arătat intimații-reclamanți, că este inutilă o cerere de înscriere în fals atâta timp cât în prezentul dosar dovada dreptului de proprietate nu s-a făcut cu Registrul agricol din perioada 1959/1962 și nu ne aflăm într-o acțiune de anulare titlu de proprietate.
Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs, referitor la excepția autorității de lucru judecat este nefondat având în vedere că pentru a opera această excepție este necesar să existe în cauză o triplă identitate de părți, obiect și cauză.
In speță, nu există identitate de părți având în vedere că dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 17/2005 a Judecătoriei Paa vut ca părți pe și, iar în prezenta cauză figurează ca părți pârâtele, și reclamanții și, trasarea limitelor dintre cele două fonduri având autoritate de lucru judecat numai între părțile care au participat la proces.
Pe de altă parte, suprafața de teren de 8760. deținută de intimații-reclamanți este diferită de cea deținută de și, mai mult decât atât din probele administrate în cauză a rezultat că între părți linia de hotar este contestată, chiar recurentele fiind cele care au formulat contestație la executare împotriva primei hotărâri de grănițuire, astfel încât se impune stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți.
Referitor la motivul de recurs prin care se invocă lipsa de rol activ a instanțelor întrucât nu au interpretat susținerea pârâtelor în sensul că registrul agricol a fost modificat, ca o cerere de probe, Curtea, constată că și acesta este nefondat având în vedere că o apărare nu poate fi considerată de instanță ca o cerere de probe, în cauză fiind administrate toate probele impuse de natura pricinii dedusă judecății.
Ultimul motiv de recurs, prin care se critică raportul de expertiză efectuat în cauză, este nefondat întrucât expertul a identificat suprafețele de teren conform titlurilor de proprietate deținute de părți, respectiv a avut în vedere pentru reclamanți contractul de vânzare cumpărare încheiat între și cumpărătorii ( intimații-reclamanți din prezenta cauză), cu privire la suprafața de 8760. teren, identificată prin documentația tehnică cadastrală întocmită de ing., cu aparatură de mare precizie, iar pentru pârâte a fost avut în vedere titlul de proprietate nr. 58231/2004 în baza căruia acestea dețin suprafața de 1000.
De asemenea, raportul de expertiză a avut în vedere și actele prezentate de pârâte, respectiv registrele agricole despre care acestea au făcut mențiune, astfel încât este nefondată critica acestora, în sensul că nu s-a analizat în mod temeinic actele de proprietate ale părților.
Susținerea recurentei în sensul că suprafața de teren ce o deține înglobează și o suprafață de teren ce aparține altui autor, fără a se indica în concret despre ce suprafață de teren și despre ce autor este vorba, nu poate fi luată în considerare.
Criticile formulate în sensul că, există deosebiri între raportul de expertiză efectuat în cauză și cel care a stat la baza pronunțării sentinței nr. 17/2005, sunt nefondate având în vedere că în prezentul litigiu identificarea terenurilor s-a făcut conform documentației de carte funciară realizată prin aparatură de mare precizie, în urma căreia s-a stabilit că suprafața de teren deținută de și înstrăinată intimaților este de 8760. și nu de 10000.
Față de toate considerentele expuse,Curtea constată că recursul este nefondat și urmează ca în baza disp. art. 312 Cod pr.civilă să-l respingă, menținând ca legală și temeinică decizia pronunțată de Tribunalul Buzău.
In baza disp. art. 274 Cod pr.civilă, va obliga recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta - prin procurator, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei civile nr.169 pronunțată la data de 22 mai 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliați în B,-, - 38,. 2,.16, sector 6 și intimata -pârâtă, domiciliată în comuna de, sat P, județul
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Gherghina Niculae Violeta Stanciu
C - - - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored.VS/CO
6 ex./18.12.2009
f-
a-
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Gherghina Niculae Violeta Stanciu
