Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 57/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări socialecod operator 2928
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 57
Ședința publică din 15 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Carmina
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către pârâții Direcția Națională Anticorupție, Direcția Generală a Finanțelor Publice A în numele Ministerului Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ împotriva sentinței civile nr. 101 pronunțată la 4 noiembrie 2008 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, R, și pârâții intimați Camera de Conturi A, Curtea de Conturi a României, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, având ca obiect drepturi bănești - valoare de referință sectorială.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cj., pentru pârâta intimată Curtea de Conturi cj., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursurile sunt scutite de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă tribunalul Arada solicitat respingerea recursului declarat de către pârâtul Ministerul Finanțelor, admiterea celorlalte recursuri, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Reprezentanta pârâtei Curtea de Conturi Aas olicitat instanței să constate că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, iar pe fond a pus concluzii de admitere a recursurilor declarate în cauză.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Arad la 30 mai 208 sub nr. 1766/108, reclamanții, R, au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, Direcția Națională Anticorupție B, Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi A, Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâții la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, începând cu data de 1 ianuarie 2008, cât și pentru viitor; să oblige pârâții la calcularea și la plata sumelor ce reprezintă diferența de salarizare, actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective; să oblige Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, conform perioadei lucrate; să oblige pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
In motivarea acțiunii, reclamanții învederează instanței că prin sentința civilă nr. 394/15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamanților împotriva acelorași pârâți, care au fost obligați la plata către reclamanți a diferențelor de salarii calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, stabilindu-se la data de 31 decembrie 2007, pe baza dispozițiilor legale, o valoare de referință sectorială de 393,62 lei.
Pentru lunile ianuarie, februarie, martie 2008 solicită obligarea pârâților la calcularea salariilor reclamanților având în vedere valoarea de referință de 393,62 lei.
Mai arată că în baza OG nr. 13/2008, salariile magistraților s-au majorat cu 4% în două etape: 1.04.2008 - 2% și 1.10.2008 - 2%; că începând cu 1 aprilie 2008, indemnizația brută lunară a procurorilor urmează a se calcula pe baza valorii de referință de 393,62 lei, la care se va aplica un coeficient de majorare de 2% rezultând o valoare de referință sectorială de 401,49 lei, urmând ca la 1 octombrie 2008, valoarea de referință sectorială să fie majorată din nou cu 2%,ajungând la suma de 409,51 lei.
In drept invocă OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006, OG nr. 10/2007 și OG nr. 13/2008.
Prin încheierea nr. 401 pronunțată la 10 iulie 2008, instanța a scos cauza de pe rol în temeiul art. II alin. 1 și 2 din OUG nr. 75/2008 și a trimis-o la Curtea de Apel Timișoara.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 401 pronunțată la 4 noiembrie 2008, instanța a admis acțiunea, a obligat pârâții la plata diferențelor salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială de 409,51 lei începând cu 1 ianuarie 2008 și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților, a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor încasate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că DNA are calitate procesuală pasivă în cauză, ca și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Sub aspectul fondului a reținut că reclamanții sunt magistrați în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, fiind îndreptățiți la acordarea majorările salariale prevăzute de OG nr. 13/2008 aplicabile pe baza valorii de referință sectorială de 393,62 lei.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs pârâții Direcția Națională Anticorupție, Direcția Generală a Finanțelor Publice A în numele Ministerului Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul declarat, pârâta Direcția Națională Anticorupție a solicitat casarea sentinței recurate și pe cale de consecință admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a DNA.
Arata ca niciunul dintre reclamanți nu și-a desfășurat activitatea in cadrul DNA și nu au încasat niciodată salariul de la DNA; că în dosarul nr-, DNA nu a fost parte; că DNA nu a efectuat niciodată plăți salariale către reclamanți.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Prin recursul declarat în numele pârâtei Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP A, a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității lui procesuale pasive.
Arata ca acțiunea formulată de reclamanți este o acțiune specifică dreptului muncii, situație în care potrivit art. 282 codul muncii, calitatea de părți o au angajatorul și angajații; că Ministerul Finanțelor Publice nu poate aloca sume de bani care nu sunt legate de activitatea instituției lor, că în acest sens este și practica ICCJ. recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă.
Prin recursul declarat, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa solicitat casarea sentinței recurate cu reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond respingerea acțiunii.
Arată că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, deoarece la 1 aprilie 2006 intrat in vigoare OUG nr. 27/2006 care prevede o valoare de referință sectorială de 257 RON; că nici o dispoziție legală nu prevede aplicarea indicelui de inflație pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale; că sporul pretins nu este de natura drepturilor salariale ce trebuie înscrise in carnetul de muncă.
Recursul este întemeiat in drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 cod procedură civilă.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ a solicitat casarea sentinței recurate și urmare a rejudecării cauzei pe fond respingerea acțiunii reclamanților.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 cod procedură civilă.
Arata ca instanța de fond a ignorat decizia nr. 821/3 iulie 2008 Curții Constituționale prin care s-a constatat că dispozițiile art. 2 alin. 11 și 27 din OUG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul că se dă în competența instanței de judecată atribuția de a reține încălcarea principiului egalității în fața legii prin examinarea și cenzurarea soluțiilor cuprinse în legi și ordonanțe.
Mai arata ca acordând drepturi și pentru viitor, instanța a adăugat la legea de salarizare a magistraților, creând sisteme de salarizare paralele.
Mai arata ca reclamanților li s-au acordat drepturile care sunt prevăzute de lege pentru aceasta categorie de personal; că în buget nu există nici un capitol care să includă sumele rezultate din indexarea cu indicele de inflație; că în mod nelegal a fost respinsă cererea de chemare in garanție, deoarece in lipsa alocării sumelor necesare se afla in imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor dispuse.
La 25 martie 2009, Ministerul Public arata ca DNA; Curtea de Conturi și Camera de Conturi A nu au calitate procesuală in cauză, reclamanții nefiind angajații acestora.
Curtea de Conturi a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat admiterea recursurilor declarate în cauză.
Arată că niciunul dintre reclamanții nu este angajatul Curții de Conturi, neavând calitate procesuală pasivă în cauză.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 4 și 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursurile întemeiate, urmând a le admite cu următoarea motivare:
In mod greșit prima instanță a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâților Direcția Națională Anticorupție, Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi
Reclamanții, și sunt procurori la Parchetul de pe lângă ÎCCJ - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, iar reclamanții și au fost angajați până în iulie 2005 la Camera de Conturi
Pentru perioada solicitată în cuprinsul acțiunii, niciunul dintre reclamanți nu s-a aflat în raporturi de muncă cu pârâții DNA, Curtea de Conturi sau Camera de Conturi A și nici în alte raporturi care să dea naștere în sarcina acestor pârâți obligației de plată a drepturilor de natură salarială pretinse de reclamanți.
Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză, date fiind atribuțiile pe care le are pe linia elaborării proiectului bugetului de stat și a legilor de rectificare a acestui buget, având în vedere și faptul că instituțiile pârâte sunt instituții finanțate integral de la bugetul de stat, iar în lipsa alocării fondurilor necesare s-ar afla în imposibilitatea executării obligațiilor dispuse în sarcina lor.
In ce privește sentința civilă nr. 394/15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, invocată de reclamanți pentru recunoașterea unei valori de referință sectorială de 393,62 lei la 1 ianuarie 2008, aceasta a fost casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia civilă nr. 1756 pronunțată la 17 noiembrie 2009 de către Curtea de Apel Timișoara, nemaiavând nici o forță executorie.
In ce privește valoarea de referință sectorială aplicabilă reclamanților, prin OUG nr. 27/2006, aceasta a fost stabilită la 257 lei și a fost majorată în anul 2006 conform art. 38 din OUG nr. 27/2006.
In anul 2007, nu a fost emis nici un act normativ cu caracter special prin care să se prevadă majorări salariale pentru magistrați.
OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006, OG nr. 10/2007 invocate de reclamanți pentru a justifica valoarea de referință sectorială pretinsă începând cu 1 ianuarie 2008 reprezintă acte normative prin care s-au acordat creșterile salariale în anul 2005, 2006, 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sistemul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
In anexele acestor OG au fost prevăzute expres categoriile sociale și demnitarii cărora li se aplică aceste creșteri salariale, iar magistrații, deși sunt numiți prin decret prezidențial și ocupă funcții de demnitate publică, alături de ceilalți membrii ai puterii executive și legislative, nu au fost incluși în aceste anexe.
Aceste ordonanțe nu au realizat o indexare pentru a acoperi creșterea indicelor prețurilor de consum, ci au acordat creșteri salariale doar unor categorii profesionale și doar pentru anumiți demnitari aleși sau numiți. Neacordarea acestor creșteri salariale magistraților nu este discriminatorie pentru aceștia, deoarece magistrații beneficiază de un sistem special și diferit ed salarizare care nu a fost aplicat și altor demnitari. A considera astfel, ar trebui ca și creșterile salariale aplicabile magistraților să fie acordate tuturor salariaților bugetari sau demnitarilor aleși sau numiți, or, prin OG nr. 27/2006 au fost acordate creșteri salariale, creșteri de care nu au avut corespondent și în legile de salarizare ale categoriilor profesionale și demnitarilor menționați în OG nr. 3/2006 și OG nr. 10/2007.
In lipsa unei prevederi legale exprese, instanța nu poate înlocui valoarea de referință sectorială prevăzută în legile speciale de salarizare ale magistraților cu o altă valoare de referință, pe baza aplicării unor creșteri salariale prevăzute de acte normative aplicabile unor altor categorii de bugetari.
Reclamanții au beneficiat în cursul anului 2008 de creșterile salariale prevăzute de OG nr. 13/2008 pentru personalul din sistemul justiției, astfel că pretențiile acestora de a li se achita diferențe de salariu rezultate ca urmare a aplicării unei alte valori de referință sectorială decât cea prevăzută de lege sunt neîntemeiate.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă va admite recursurile declarate de pârâți, va modifica in tot sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților față de pârâții Direcția Națională Anticorupție, Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi A ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar împotriva celorlalți pârâți ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către Direcția Națională Anticorupție, Direcția Generală a Finanțelor Publice A în numele Ministerului Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ împotriva sentinței civile nr. 101 pronunțată la 4 noiembrie 2008 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, R, și pârâții intimați Camera de Conturi A, Curtea de Conturi a României, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.
Modifică sentința civilă menționată mai sus în sensul că:
Respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 15 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
12.03.2010
Primă instanță:
, - Curtea de Apel Timișoara
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Carmina
