Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 56/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale cod operator 2928
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 56
Ședința publică din 15 ianuarie 2010
ța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Carmina
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP C S, și Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 515 pronunțată la 3 iunie 2009 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, A, Petco, C, Petco, și pârâții intimați Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul C.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recursurile sunt scutite de taxă de timbru.
Recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului lor la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor de față a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr. 1161/115/20.05.2008, reclamanții, A, Petco, C, Petco, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul C-S și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea ârâților p. 1-3 la plata diferențelor de salarii calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel: pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, la valoarea de referință sectorială de 238 lei, conform OUG 123/2003; pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG 9/2005; pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG 9/2005; pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG 3/2006; pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG 3/2006; pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG 10/2007; pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG 10/2007; pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG 10/2007 în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus și în continuare, cu actualizarea sumelor restante în raport de indicele de inflație, la data plății efective, în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant în parte; pârâții de rangul rândul 2-3 să fie obligați să efectueze mențiunile corspunzătoare în cărțile de muncă relativ la cuantumul indeminizației, Ministerul Economiei și Finanțelor B să fie obligat să aloce fonduri necesare plății sumelor de încasat cu acest titlu, cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție.
În motivarea acțiunii, reclamanții au invocat disp. art. 1 din Legea nr. 50/1996 conform cărora: "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească", art. 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a îndemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică conform cu care "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar"; art. 3 din același act normativ conform cu care "funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii".
Reclamanții au mai arătat că disp. art. 9 din Legea nr. 154/1998, precizează că: "Prin legea bugetului de stat se stabilesc: valoarea de referință universală și evoluția acesteia, în raport cu creșterea estimată prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială și cu valorile de referință sectoriale, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, proiectele, programele propuse de ordonatorii principali de credite, precum și de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare".
Persoanele care ocupau funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică aveau dreptul, pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, în conformitate cu prevederile Anexei nr. III din același act normativ.
De asemenea reclamanții au ținut să sublinieze faptul că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din OG 134/1999: "Începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Potrivit art. 11din OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "indemnizațile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Aliniatul 2 prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. 1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare magistraților și salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție". Aliniatul 3 prevede că "ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr. 1, 2, 4, 5 și 51la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la alin. 1, rotunjite din mie în o mie de lei, în favoarea personalului".
Dispozițiile nr.OUG 2/2000 modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V - VIII din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică. Ulterior OUG nr. 177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Conform art. 2 alin. 1 "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență".
Prin nr.OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare de la 1 aprilie 2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza valorii de referință sectorială și coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță" (art. 3 alin. 1).
Conform anexei 1 la.OUG 27/2006, valoarea de referință sectorială fost de 257 lei.
Reclamanții au învederat instanței că prevederea din Anexa OUG nr. 27/2006, încalcă principiile și art. 3, al. 4 ale Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, privind Statutul magistraților, ale Codului Muncii și ale Legii privind combaterea discriminării, întrucât valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare aplicată la salarizarea magistraților este diferită de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Astfel, potrivit OG 3/2006, valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312,3 lei, iar Ordonanța 27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr. 303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ și a spiritului de echilibru al puterilor statului.
Ordonanțele nr. 27/2006 și nr. 8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute în Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Constituția României privind categoriile de acte normative și normele de competență pentru adoptarea acestora, principiul aplicării valorii de referință sectorială egal pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din organele puterii legislative, executive și judecătorești fiind stabilite prin legile enumerate mai sus.
Reclamanții au concluzionat că, acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv art. 1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care, la lit. "i" se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Prin sentința civilă nr. 515 pronunțată la 3 iunie 2009, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor; a admis excepția prescripției extinctive invocată de pârâtul Ministerul Justiției asupra drepturilor bănești aferente perioadei 01.10.2004-20.05.2005; a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanți, a obligat pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul C-S și Curtea de Apel Timișoara să plătească reclamanților sumele actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective și care reprezintă diferențele drepturilor salariale pentru perioadele efectiv lucrate, calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite astfel: 264,7 lei noi calculați proporțional cu perioada 20.05.2005-30.09.2005; 297,4 lei noi pentru perioada 01.10.2005-31.01.2006; 312,3 lei noi pentru perioada 01.02.2006-31.08.2006; 331 lei noi pentru perioada 01.09.2006-31.12.2006; 347,67 lei noi pentru perioada 01.01.2007-31.03.2007; 354,62 lei noi pentru perioada 01.04.2007-30.09.2007; 393,62 lei noi pentru perioada 01.10.2007-31.12.2007; a respins ca fiind prescrise drepturile bănești solicitate de reclamanți pe perioada 01.10.2004-20.05.2005; a obligat pârâții Tribunalul C-S și Curtea de Apel Timișoara să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă a fiecărui reclamant, relativ la cuantumul indemnizației.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut judecători, asistenți judiciari, grefieri, personal auxiliar de specialitate și personal auxiliar conex de specialitate.
ța a apreciat neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, motivat pe faptul că potrivit art. 19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, acesta coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. De asemenea, răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor rezultă și din prevederile art.3 din nr.HG208/2005 și ale art.3 din HG nr.386/2007.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Dispozițiile art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă sunt aplicabile în speță.
A reținut ca reclamanții au solicitat pârâților obligarea la plata drepturilor bănești ce s-ar fi cuvenit și pentru perioada 01.10.2004-29.02.2005 si ca potrivit disp. art. 166 al. 1, coroborate cu cele ale art. 283 al. 1 lit. c din Codul Muncii, "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, situatie in care dreptul la actiune pentru pretentiile anterioare datei de 20 mai 2005 este prescris.
Cu privire la fondul cauzei, a retinut că potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente: valoarea de referință universală; indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate; valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială; grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/10096, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 " pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât valoarea de referință sectorială rezultată era de 2.444.000 lei x 0,62 = 1.515.280 lei.
Prin legile anuale ulterioare referitoare la bugetul de stat nu au fost prevăzute modificări ale valorii de referință universală sau ale indicatorului de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică.
Drept urmare, OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, a prevăzut în mod corect în Anexa 1 calculul indemnizațiilor pentru magistrați începând cu 1 ianuarie 2003 pe baza unei valori de referință sectorială de 1.833.754 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
În baza art. 48 din OUG nr. 177/2002 și a art. 3 lit. e din OUG nr. 123/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la OUG nr. 177/2002 a fost majorată cu 6% începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004. În consecință, pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, această valoare de referință sectorială era de 2.380.592 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite și care fusese majorată la rândul său, în aceleași procente, prin dispozițiile OUG nr. 191/2002 și ale art. 3 lit. a din OUG nr. 123/2003.
În mod similar prin majorări succesive valoarea de referință sectorială pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, salarizat conform Legii 50/1996 (până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007) a ajuns pentru același interval de timp la 2.380.592 lei.
Pentru perioadele 20.05.2005 - 30.09.2005 și 01.10.2005 - 31.01.2006, deși OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/ 2001, în vigoare, stabilea în mod expres egalitatea valorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, iar conform art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, lege organică, "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", reclamanților nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de OG nr. 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
In consecința a apreciat întemeiate pretențiile reclamanților de a li se acorda pentru anii 2005, 2006 și 2007 creșterile salariale prevăzute de OG nr. 9/2005, OG nr. 3/12.01. 2006 și OG nr. 10/31.01.2007.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP T și Ministerul Justiției și Libertăților, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților în totalitate.
Arată că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă și că nu poate avea calitate procesuală pasivă, deoarece Ministerul Finanțelor Publice nu trebuie confundat cu statul Român și cu bugetul de stat, rolul Ministerului Finanțelor Publice fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget; că nu poate fi obligat la plată către salariații altor instituții; că atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților are Ministerul Justiției, raporturile de muncă existând între reclamanți și instituțiile pârâte fără ca Ministrul Finanțelor Publice să fie implicat în vreun fel; că în acest sens este și practica judiciară.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304/1 cod procedură civilă.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat casarea sentinței recurate și urmare a rejudecării cauzei respingerea acțiunii reclamanților în totalitate.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4 coroborat cu art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Arată că instanța de fond a admis acțiunea în baza unor texte care se aplică altor categorii de personal din sectorul bugetar și că nu există temei legal pentru acordarea valorii de referință sectorială și magistraților; că acordarea unei alte valori de referință sectorială majorată față de cea prevăzută de OG nr. 27/2006 înseamnă că aceasta a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut de legislația specifică categoriei profesionale a judecătorilor.
Mai arată că începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003 nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin OUG nr. 177/2002, OUG nr. 23/2005 și OUG nr. 27/2006; că începând cu 1 ianuarie 2003 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive beneficiază de o indemnizație fixă, art. 5 din Legea nr. 154/1998 fiind abrogat prin art. 15 din OUG nr. 24/2000; că salarizarea judecătorilor a fost stabilită prin legi speciale care au fost emise cu respectarea dispozițiilor Constituției, ale Legii nr. 24/2000 și a Normelor metodologice date în aplicarea acesteia.
Reclamanții intimați, deși legal citați, nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime punctul de vedere față de recursul declarat.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 4, 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursurile întemeiate, urmând a le admite cu următoarea motivare:
Prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale invocate de reclamanți prin acțiune, respectiv OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006 și OG nr. 10/2007.
Valoarea de referință sectorială pe baza căreia se determină indemnizația de încadrare cuvenită magistraților a fost stabilită prin OUG nr. 177/2002 la 1.833.754 lei, art. 2 in ordonanță prevăzând că această valoare actualizată periodic se aplică de drept și magistraților. Art. 48 din acest act normativ a prevăzut majorarea cu 6% a valorii de referință sectorială începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003 față de 1 septembrie 2003.
Aceste creșteri salariale au fost acordate reclamanților.
salariale cuvenite magistraților și personalului auxiliar de specialitate în anul 2005 au fost prevăzute de Ordonanța nr. 23/2005, act normativ aplicat reclamanților.
Prin OUG nr. 27/2006, valoarea de referință sectorială a fost stabilită la 257 lei pentru magistrați, iar pentru personalul auxiliar de specialitate art. 39 din ordonanță prevede modalitatea de indexare a valorii de referință sectorială a acestei categorii de personal.
OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006, OG nr. 10/2007 reprezintă acte normative prin care s-au acordat creșterile salariale în anul 2005, 2006, 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sistemul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
In anexele acestor OG au fost prevăzute expres categoriile sociale și demnitarii cărora li se aplică aceste creșteri salariale, iar magistrații, deși sunt numiți prin decret prezidențial și ocupă funcții de demnitate publică, alături de ceilalți membrii ai puterii executive și legislative, nu au fost incluși în aceste anexe.
Aceste ordonanțe nu au realizat o indexare pentru a acoperi creșterea indicelor prețurilor de consum, ci au acordat creșteri salariale doar unor categorii profesionale și doar pentru anumiți demnitari aleși sau numiți. Neacordarea acestor creșteri salariale magistraților nu este discriminatorie pentru aceștia, deoarece magistrații beneficiază de un sistem special și diferit ed salarizare care nu a fost aplicat și altor demnitari. A considera astfel, ar trebui ca și creșterile salariale aplicabile magistraților și personalului auxiliar de specialitate să fie acordate tuturor salariaților bugetari sau demnitarilor aleși sau numiți, or, prin OG nr. 27/2006 au fost acordate creșteri salariale, creșteri de care nu au avut corespondent și în legile de salarizare ale categoriilor profesionale și demnitarilor menționați în OG nr. 3/2006 și OG nr. 10/2007.
In anexele acestei OG au fost prevăzute expres categoriile sociale și demnitarii cărora li se aplică aceste creșteri salariale, iar magistrații, deși sunt numiți prin decret prezidențial și ocupă funcții de demnitate publică, alături de ceilalți membrii ai puterii executive și legislative, nu au fost incluși în aceste anexe,astfel încât nu se pot aplica prin analogie alte acte normative.
Referirile instanței de fond la dispozițiile Legii nr. 154/1998 și OUG nr. 134/1999 este greșită, câtă vreme aceste acte erau abrogate în ce-i privește pe magistrați și personalul auxiliar, cărora li se aplicau pentru perioada respectivă dispozițiile OUG nr. 177/2002, respectiv OUG nr. 27/2006, care prevedeau care este cuantumul valorii de referință sectorială.
In lipsa unei prevederi legale exprese, instanța nu poate înlocui valoarea de referință sectorială prevăzută în legile speciale de salarizare ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate cu o altă valoare de referință, pe baza aplicării unor creșteri salariale prevăzute de acte normative aplicabile unor altor categorii de bugetari.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a admite recursurile declarate, a modifica sentința recurată în parte în sensul respingerii pretențiilor reclamanților aferente perioadei 1 octombrie 2005 - 31 decembrie 2007.
Va menține dispozițiile privind respingerea ca prescrise a pretențiilor aferente perioadei 1 octombrie 2004 - 20 mai 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate către pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP C S, și Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 515 pronunțată la 3 iunie 2009 de către Tribunalul C S în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința menționată mai sus în sensul că:
Respinge pretențiile reclamanților aferente perioadei 1 octombrie 2005 - 31 decembrie 2007.
Menține dispozițiile privind respingerea ca prescrise a pretențiilor aferente perioadei 1 octombrie 2004 - 20 mai 2004.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 15 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
1.03.2010
Primă instanță:
, - Tribunalul C
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Carmina
