Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 113/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 113
Ședința publică de la 16 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 355/09.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru recurenta - pârâtă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru recurenta - pârâtă depune la dosar copie după contract de asistență juridică. Totodată arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepție și pe fond.
Avocat pentru recurenta - pârâtă având cuvântul pe excepție solicită admiterea acesteia iar pe fond admiterea recursului așa cum a fost formulat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-a declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 355 din 9 mai 2008 Tribunalului Bacăus -a admis acțiunea principală și acțiunile conexe, fiind obligată pârâta B să plătească reclamanților, G, - G, și -, drepturi salariale constând în premii aferente sărbătorii de Paști și a Cului, respectiv suma de 1400 lei aferentă sărbătorii de Paști 2005, 1850 lei aferentă sărbătorii de Paști 2007, 980 lei aferentă sărbătorii de C 2004, 1400 lei aferentă sărbătorii de C 2005 și 1850 lei aferentă sărbătorii de C 2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, prin cererea introductivă reclamanții, G, și au chemat în judecată pârâta solicitând a fi obligată să le plătească sumele de 1400 lei - Paști 2005, 1850 - Paști 2006, 1850 lei Paști 2007, 980 lei C 2004, 1400 lei - C 2005 și 1850 lei 2006, sume ce vor fi actualizate prin aplicarea coeficientului de inflație, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate potrivit art. 168. încheiat la nivelul societății pentru anii 2004 - 2006.
La termenul din 15 februarie 2008 la cauza inițială au fost conexate, prin încheiere, dosarele - și - având același obiect și o cauză identică, dosare în care cererile de chemare în judecată a au fost formulate de reclamanții G, G, și.
In cauză s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție ce a fost soluționată în sensul respingerii, prin încheierea din 28 martie 2008.
Pe fondul cauzei s-a reținut că potrivit art. 168. încheiat în 2003 între și salariații reprezentați de, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu iar la alin.2s-a stabilit că pentru anul 2003 în aplicarea art. 168. aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Intrucât pârâta a susținut că a inclus aceste sporuri în salariile primite de reclamanți în anii următori instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile, însă pârâta, în sarcina căreia s-au pus efectuarea expertizei a refuzat să avanseze cheltuielile necesare administrării probei, situație în care, s-a apreciat că aceasta nu a făcut proba achitării acestor sume reclamanților, apreciindu-se în sensul admisibilității acțiunii formulate.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, recursul fiind declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
În motivarea recursului se arată, în esență că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală întrucât a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece suplimentările salariale prevăzute de art.168 din CCM(incluse la alt capitol decât al salarizării) au caracter neperiodic și nu sunt drepturi salariale în înțelesul Codului Muncii, fiind drepturi fără caracter periodic izvorâte din contractul colectiv de muncă. Neacordarea acestora echivalează cu neexecutarea contractului colectiv de muncă, fiind aplicabile dispozițiile art.283 al.1 lit.c din Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni de la nașterea dreptului.
A susținut recurenta că a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile, incluzându-se drepturile stabilite ca suplimentări de Paște și de C în salariile acordate și după anul 2003 și întrucât au existat discuții cu privire la interpretarea unor clauze neclare s- întrunit comisia paritară, iar cele stabilite au format obiectul unui act adițional la. care a fost înregistrat sub nr.1090/22.02.2008 și în care se statuează că, pe baza acordului dintre "" și "" SA, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C, au fost incluse în salariul de bază lunar al tuturor angajaților, devenind parte a salariului ca întreg, fără a mai fi necesară individualizarea ca atare în mod distinct.
Arată recurenta, că în situația în care se va găsi, totuși întemeiată acțiunea, să se aibă în vedere faptul că modul de calcul al sumelor pretinse este eronat, pornind de la nivelul salariului de bază mediu pe, indicat de reclamanți. Calculele eronate provin de la solicitarea reclamanților de a li se achita aceste drepturi în funcție de salariul de bază brut și nu mediu așa cum prevăd dispozițiile art.168 din, iar sumele reținute de instanța de fond ca fiind datorate reclamanților sunt impozabile, nedatorându-li-se în totalitate.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de natura dreptului pretins, se va aprecia că acest motiv este nefondat.
Aceasta întrucât, prin art.168 din se stipulează că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de osuplimentaredrepturilor salariale, suplimentare în cuantum egal salariului de bază mediu brut pe societate.
Rezultă, astfel că, dreptul acordat cu prilejul celor două sărbători este un drept de natură salarială, fapt de altfel confirmat implicit de recurentă prin susținerea constată, conform căreia începând cu anul 2003, acest drept a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
În acest context, se constată că salariații s-au adresat instanței pentru plata unor drepturi salariale neplătite de recurentă, drepturi pentru care, dreptul la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.166 al.1 Codul Muncii și nu de cel de 6 luni prevăzut de art.283 al.1 lit.e al aceluiași act normativ, pentru acțiunile izvorâte din neexecutarea clauzelor
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs privind fondul litigiului se va aprecia că nu este fondat
, că soluția instanței de fond este corectă.
Contractul colectiv de muncă prevede la art.168 al.1 că salariații SNP SA vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP SA. Aliniatul 2 al aceluiași articol stipulează, faptul că pentru anul 2003 suplimentările de la aliniatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de, precizând, totodată faptul că în anul 2003 suplimentările salariale de la al.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Deși s-a susținut că textul al.2 al articolului menționat a fost modificat în anul 2005, se observă că modificarea are în vedere tot referiri la suplimentările din anul 2003, care se menționează că au fost incluse în salariile primite de angajați.
Se va aprecia, de aceea că drepturile stipulate în art.168 al.1 din CCM. au fost incluse în salariile intimaților doar pentru anul 2003, nu și pentru anii 2005 - 2007, pentru care, în CCM, dreptul suplimentar este prevăzut, în mod expres, explicit, separat de salariul mediu de bază.
De asemeni se constată că salariul mediu de bază prevăzut în art.168 al.1 al contractului colectiv de muncă este diferit de la an la an, context în care nu poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia dreptul suplimentar în cuantum egal cu al salariului mediu de bază ar fi inclus în calculul acestuia, recurenta neprobând în niciun mod acest fapt.
În ce privește adresele nr.5140/31 august 2007 și 3793/18 iunie 2007 ale Comisiei Paritare și actul adițional la. înregistrat sub nr.1090 din 22 februarie 2008, de care recurenta se prevalează, ca exprimând voința părților referitoare la interpretarea al.1 și 2 al art.168 din nu prezintă relevanță în cauză, întrucât actul adițional este ulterior încetării efectelor contractelor colective de muncă pe anii 2004 - 2007, perioadă pentru care sunt pretinse drepturile din prezenta cauză.
Referitor la cel de al treilea motiv de recurs se va aprecia că este nefondat, întrucât deși instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize contabile care să verifice calculele drepturilor pretinse, pârâta-recurentă a refuzat plata onorariului expertului, probă dispusă neputându-se efectua.
Mai mult nu a prezentat în instanță un calcul propriu care să evidențieze o altă modalitate de calcul care să poată fi verificată de instanță pentru a se aprecia asupra susținerilor recurentei.
Indicarea de către recurentă a adresei nr.2919/2002 prin care s-a stabilit și calculat în anul 2007 salariul de bază mediu, retroactiv pe anii 2003 - 2007, nu poate fi reținută în sprijinul susținerii că ar fi fost eronat calculate sumele în cauză, întrucât cele menționate în adresă sunt contradictorii în raport de adresele comunicate anual, așa cum de altfel, în mod corect a reținut și instanța de fond.
Privitor la faptul că sumele stabilite ca fiind datorate de recurentă sunt impozabile, nici această susținere nu poate fi reținută, atât timp cât recurenta nu și-a făcut aceste apărări la fondul cauzei și nu a probat aceste susțineri prin administrarea probei cu expertiză contabilă.
Având în vedere situația reținută Curtea de Apel în baza art.3041Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Se va lua act că, în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul civil formulat de pârâta ""- GRUP B împotriva sentinței civile nr.355 din 09 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
- - - -
- -
GREFIER,
Red.sent.,
Red.
.ct/2 ex.
23.02.2009
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
